Appeal nullified for undeveloped cassation grounds; prescription ruling on hunting-fund assignment challenge stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Obştea Vatra Satului Boisoara Bumbuesti Gaujani, A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. şi Forestiere "Măgura" şi C. şi Pescuit Sportiv Boia, a solicitat retragerea formularelor de autorizaţii de vânătoare eliberate de Ministerul Apelor şi Pădurilor Asociaţiei de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Boia, retragerea avizului eliberat de ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare, să se constate că avizul eliberat de ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare 10 şi 11 este falsificat prin "faptul că în acestea sunt inserate cu ocazia întocmirii date nereale şi pe cale de consecinţă să fie anulat, să se constate că adresa emisă de către B. şi Forestiere "Măgura" către ITRSV Vâlcea în vederea atribuirii fondurilor de vânătoare 10 şi 11 este falsificată prin faptul că în aceasta sunt inserate cu ocazia întocmirii date nereale în sensul că aceasta deţine peste 50% dintre proprietăţile care compun fondurile de vânătoare 10 Boia Mare şi 11 Boişoara, judeţul Vâlcea şi pe cale de consecinţă să o anuleze, să se constate dizolvarea de drept a C. şi Pescuit Sportiv Boia şi a Asociaţiei de Terenuri Agricole şi Forestiere "Măgura" deoarece prin falsificarea înscrisurilor arătate scopul şi activitatea asociaţiei a devenit ilicită, contrară ordinii publice.

De asemenea, a solicitat suspendarea de îndată a actelor administrative în baza cărora D. desfăşoară activitatea de vânătoare în fondurile de vânătoare nr. 10 Boia Mare şi nr. 11 Boişoara, judeţul Vâlcea, până la soluţionarea definitivă a fondului prezentei cauze.

Prin hotărârea nr. 34 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompntenţei teritoriale a Curţii de Apel Alba - Iulia, invocată de pârâţii Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. şi Forestiere "MĂGURA" şi C. şi Pescuit Sportiv Boia, prin întâmpinare şi drept consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii Obştea Vatra Satului Boişoara Bumbueşti Gaujani şi A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.03.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3272 din data de 10.07.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a respins ca fiind prescrisă acţiunea principală formulată de reclamanţii Obştea Vatra Satului Boişoara Bumbueşti Gaujani şi A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Rm. Vâlcea, B. şi Forestiere "MĂGURA" şi C. şi Pescuit Sportiv Boia şi a respins, în rest, acţiunea ca nefiind întemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3272 din data de 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Obştei Vatra Satului Boişoara Bumbueşti Gaujani.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în anexa la dovada nr. 3639/02.05.2011 privind situaţia detaliată a terenurilor incluse în fondul cinegetic nr. 11 Boişoara au fost înscrise la rubrica "suprafeţe înscrise în fondul cinegetic" suprafeţe care nu fac parte din acest fond.

La poziţia nr. 2 din anexă, la rubrica suprafaţa inclusă în fondul cinegetic este înscrisă Obştea Moşnenilor Boişoara Gaujani cu suprafaţa de 580,10 ha, însă, în realitate Obştea Moşnenilor Boişoara Gaujani nu deţine în fondul de vânătoare nr. 11 suprafaţa de 580,10 ha conform titlului de proprietate nr. x/2002, aceste suprafeţe fiind situate în fondul de vânătoare nr. 10 Boia.

A învederat instanţei de fond că din anexa la dovada nr. 3639/02.05.2011 rezultă că B. şi Forestiere "Măgura" deţine suprafaţa de 6071 ha din cele 10012 ha, dar angajatul Ministerului Apelor şi Pădurilor a falsifica anexa cu ocazia întocmirii, în sensul că a trecut în această anexă suprafeţe de gteren care nu fac parte din acest fond şi a mai trecut şi ca asociat în B. şi Forestiere "Măgura" pe recurenta-reclamantă Obştea Vatra Satului Boişoara Bumbueşti Gaujani.

În faţa primei instanţe s-a solicitat cercetarea falsului şi în cazul în care ar fi fost cercetat în condiţiile art. 308 C. proc. civ., a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu obiectivul de a se pune pe teren actele care au stat la baza întocmirii dovezii nr. 3639/02.05.211 eliberată de ITRSV Vâlcea şi anexa la dovada nr. 3639/02.05.211 denumită "situaţia detaliată privind terenurile incluse în fondul cinegetic nr. 11 denumit Boişoara din judeţul Vâlcea" pentru a se constata suprapunerile dintre aceste acte şi suprafeţele fondului de vânătoare 11 Boişoara.

Prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii deoarece s-a pronunţat pe o excepţie în ceea ce priveşte legea contenciosului administrativ, în timp ce cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., prin care s-a solicitat cercetarea şi constatarea falsului de către instanţa civilă raportat la infracţiunea săvârşită, cea de fals raportat la dispoziţiile art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 154 lit. d) C. pen.

Instanţa de fond a încălcat prinipiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., restabilind calificarea juridică a actelor şi faptelor fără a pune în discuţia părţilor acest lucru, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (4) şi fără acordul părţii care a introdus cererea.

În final, se arată că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, aspect ce rezultă din faptul că prin cererea dedusă judecăţii au fost invocate dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., iar instanţa a soluţionat cererea în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Garda Forestrieră Rm. Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

Intimtul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 18 noiembrie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor-pârâţi, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Înalta Curte reţine că nu pot forma obiect al analizei acestei instanţe decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond.

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cererea de recurs este o copie fidelă a cererii modificatoare depusă la data de 08.01.2018, fără a detalia critici concrete care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate.

Dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. menţionează în mod expres că cererea de recurs trebuie să cuprinsă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că acesta este invocat pur formal, recurentul-reclamant neindicând concret ce reguli de procedură a înclăcat prima instanţă cu ocazia soluţionării cererii deduse judecăţii.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs încadrat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, aspect ce rezultă din faptul că deşi prin cererea dedusă judecăţii au fost invocate dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., instanţa a soluţionat cererea în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că această critică referitoare la soluţionarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în lipsa unor critici concrete referitoare la considerentele expuse în cuprinsul hotărârii primei instanţe, nu poate constitui un veritabil motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece instanţa de fond în mod corect a reţinut că obiectul principal dedus judecăţii îl reprezintă constatarea nulităţii contractelor de gestionare nr. x/27.06.2011 şi nr. y/27.06.2011, încheiate între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu-Vâlcea şi E. şi Pescarilor Sportivi Boia, iar verificarea legalităţii acestor acte administrative se supune cu prioritate condiţiilor impuse de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea judiciară este prescriptibilă într-un termen de 6 luni care curge de la data la care subiectul de sezină a luat cunoştinţă de existenţa actului nelegal.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant îşi exprimă în continuare nemulţumirea cu privire la faptul că prima instanţă nu a procedat la cercetarea falsului conform dispoziţiilor art. 308 C. proc. civ., însă pentru a ajunge în această etapă procedurală, prima instanţă în mod corect a analizat cu prioritate excepţiile invocate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de recurs recurentul-reclamant nu a expus motivele pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, iar exprimarea unor simple nemulţumiri nu se poate circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Având în vedere faptul că, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Obştei Vatra Satului Boişoara Bumbueşti Gaujani împotriva sentinţei nr. 3272 din 10 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.