Nullity of appeal for failure to pay judicial stamp duty in compensation claim against insurer guarantee fund

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.12.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate de reclamant reprezentând cheltuieli ocazionate cu vindecarea suferinţei, după vătămările suferite în accident.

În motivarea cererii s-a arătat că în data de 13.05.2016, a fost victima unui accident de circulaţie în urma căruia a suferit vătămări corporale grave, la nivelul capului şi corpului ce au necesitat pentru vindecarea completă peste 90 de zile de îngrijiri medicale. Cu această ocazie s-a întocmit un dosar de accident, iar persoana vinovată B., avea asigurare la societatea de asigurări S.C. C. S.A., dosarul ajungând la această societate.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal având nevoie de timp pentru a delibera, şi pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise în temeiul disp. art. 396 din Noul C. proc. civ., a dispus amânarea pronunţării la data de 21.06.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 2066 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 07.06.2019 şi a sentinţei nr. 2066 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 1381 C. civ. conform cărora:

"orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat".

Instanţa de fond nu a şi-a demonstrat rolul activ în aflarea adevărului, de stăruinţă şi celeritate pentru pronunţarea unei sentinţe temeinice, legale şi fondate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, constatarea inadmisibilităţii recursului vizând încheierea de şedinţă din data de 07.06.2019, nulitatea recursului pentru lipsa indicării unor critici concrete a hotărârii atacate şi, în subsididar, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, sub sancţiunea nulităţii

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 03 iulie 2020, conform dovezii de înmânare a citaţiei, aflată la dosar.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia netimbrării recursului şi va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii de şedinţă din 7 iunie 2019 şi a sentinţei nr. 2066 din 21 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.