Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Court of Appeal to hear commune’s challenge to restitution notice and fiscal seizures.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Spinuş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, a solicitat:

(i) suspendarea efectelor Notificării nr. x/19.03.2020, emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, prin care s-a dispus în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a sumei de 3.104.479,46 RON;

(ii) suspendarea efectelor Adresei nr. x/27.05.2020, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a efectelor Adresei nr. x STZ 5527/29.05.2020, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, prin care s-a dispus sistarea alimentării cu cote defalcate din impozitul pe venit, precum şi cu sume defalcate din TVA a bugetului local.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 671 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea .

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în determinarea instanţei competente să judece cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, iar nu dispoziţiile tezei a II-a a aceluiaşi articol, neavând relevanţă calitatea de autoritate publică a reclamantei, întrucât aceasta nu acţionează, în prezentul litigiu, în regim de putere publică, ca emitent al unui act administrativ, ci ca orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ, în speţă de notificarea emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Amenajării Teritoriului.

În ceea ce priveşte cererea referitoare la suspendarea efectelor adreselor emise de organele fiscale, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acestea au caracter incidental, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei învestită cu soluţionarea cererii principale.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 84 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de la domiciliul pârâtului, luând în considerare calitatea de instituţie publică a reclamantei şi faptul că textul de lege nu distinge în funcţie de calitatea pârâtului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Comuna Spinuş a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării actelor administrative emise de pârâţi, respectiv a Notificării nr. x/19.03.2020, emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a Adresei nr. x/27.05.2020, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a Adresei nr. x STZ 5527/29.05.2020, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantei instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Comuna Spinuş are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă doi dintre pârâţi având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Curtea de Apel Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este speculativă, fiind bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Comuna Spinuş şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (precum şi al pârâtului Ministerul Finanţelor Publice), Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Existenţa în cadrul procesual pasiv şi a unui pârât cu sediul situat în municipiul Oradea (Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor) nu este de natură a influenţa această concluzie, având în vedere că, în raport de motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază acţiunea, petitul vizând suspendarea efectelor adreselor emise de pârâţii organe fiscale este accesoriu celui privind anularea notificării emise de autoritatea ministerială pârâtă, iar potrivit art. 123 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale este dată în competenţa de soluţionare a instanţei învestită cu soluţionarea cererii principale.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Spinuş şi pe pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.