Inability to suspend civil proceedings pending a constitutional unconstitutionality exception following the repeal of the automatic suspension mandate

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/15.01.2020, emis de pârâtă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul de judecată din 27 mai 2020, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017.

1.3. Prin încheierea din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamantul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.

2. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 26 august 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate în cauză.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 26 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (astfel cum a fost reîncadrat de instanţa de control judiciar) solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii cauzei, formulate de intimatul-reclamant.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că prin dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 au fost abrogate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.

Totodată, a susţinut recurenta, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei deduse judecăţii nu depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, Curtea Constituţională pronunţându-se doar cu privire la constituţionalitatea unor acte normative.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recursul nu se încadrează în motivul de casare invocat.

În subsidiar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că măsura suspendării este legal dispusă, instanţa de fond observând strânsa dependenţă dintre soluţia pe care o poate adopta Curtea Constituţională cu privire la textul de lege criticat şi modul de soluţionare a cauzei de faţă. Măsura suspendării a fost apreciată ca necesară şi utilă de către prima instanţă, iar o astfel de soluţie se situează în marja sa de apreciere.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în care se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în forma în vigoare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este reglementată posibilitatea suspendării judecării cauzei în situaţia sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, având în vedere abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte cazurile de suspendare reglementate de legea generală, respectiv de C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acest act normativ nu prevede un caz special de suspendare pentru ipoteza sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora poate fi suspendată judecarea unei pricini dacă dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Or, sesiyarea Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia prevăzută de textul de lege menţionat, întrucât obiectul dosarului aflat pe rolul forului constituţional nu îl reprezintă stabilirea existenţei sau inexistenţei unui drept al vreunei părţi, în contradictoriu cu cealaltă parte, ci realizarea controlului de constituţionalitate asupra unei norme din cuprinsul unei legi sau ordonanţe de guvern, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, în prezent nu există norme, nici în legea specială şi nici în legea generală de procedură care să permită să se dispună suspendarea judecării cauzei justificat de sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Înalta Curte reţine că abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil (art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.).

Pentru aceste motive, constatând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 26 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.