Supplemental ruling awards reduced attorney fees to clinical institute in hemophilia treatment cost case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25 octombrie 2016, reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii, a solicitat:

(i) obligarea pârâţilor să asigure măsurile necesare pentru tratamentul ambulatoriu profilactic la domiciliul pacientului conform vârstei, cu medicamentul IMMUNATE fl. 1000, în concentraţii sigure şi eficiente de 24000 UI, lunar, prin farmacii cu circuit închis;

(ii) asigurarea profilaxiei pacientului, şi după împlinirea vârstei de 18 ani, la domiciliul său, în ambulatoriu, pentru a putea merge la şcoală şi a face o carieră, conform art. 5 din Ordinul nr. 185/2015 emis de Preşedintele CNAS;

(iii) obligarea pârâţilor să asigure reclamantului, medicamentul pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% fară vreo contribuţie financiară personală a pacientului, având în vedere minoratul pacientului, dar şi greutatea corporală, pe întreaga perioadă cât este necesar tratamentul.

1.2. Prin precizarea cererii de chemare în judecată, depusă la data de 22 decembrie 2016, reclamantul a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâţilor la plata de daune interese pe fiecare zi de întârziere.

Prin încheierea de şedinţă din 11 aprilie 2017, instanţa de fond a luat act că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a procedat la modificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, sens în care a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 1743 din 12 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

1.4. Împotriva sentinţei civile nr. 1743 din 12 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., prin reprezentant legal B., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

1.5. Prin decizia nr. 2780 din 3 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal B., împotriva sentinţei civile nr. 1743 din 12 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

1.6. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data 28 august 2018, sub nr. x/2016*.

1.7. Prin precizările depuse la data de 04 iunie 2016, 09 iulie 2019 şi 09 septembrie 2020, reclamantul A. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau" şi Institutul Clinic Fundeni:

(i) obligarea pârâţilor CNAS, MS, CASMB şi ICF la asigurarea tratamentului profilactic reclamantului A., care suferă de lipsă factor VIII deficit mai mic de 1 % tratament ambulatoriu la domiciliu, pentru boala gravă de care suferă reclamantul şi tratament, fără de care nu poate trăi;

(ii) obligarea pârâţilor CNAS, MS, CASMB şi ICF la asigurarea profilaxiei continue a reclamantului A. diagnosticat cu Hemofilie tip A sever cu deficit de factor VIII, deficit mai mică de 1% tratament ambulatoriu a tratamentului cu Factor VIII Immunate 1000 UI flacon în raport cu greutatea corporală indiferent de vârstă, respectiv 3000 ui/zi de 3 ori pe săptămână, conform Ordinului nr. 1301/208 modificat prin Ordinul nr. 1463/2016, pe întreaga perioada a vieţii, respectiv cât timp reclamantul are nevoie de tratament;

(iii) obligarea pârâţilor CNAS, MS, CASMB şi ICF la asigurarea reclamantului A. a tratamentului medicamentos, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără vreo contribuţie financiară din partea reclamantului, în raport de greutatea corporală şi indiferent de vârstă, pe întreaga perioadă a vieţii, cu medicamentul Immunate 1000 ui flacon, prin ridicarea tratamentului pentru o perioadă de 3 luni;

(iv) în subsidiar, în situaţia în care programul naţional de diagnostic şi tratament al hemofiliei nu se mai desfăşoară prin Institutul Clinic Fundeni sau acest pârât nu mai are bani să desfăşoare programul naţional, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor CNAS, MS, CASMB şi INHT la îndeplinirea obligaţiilor expuse anterior, la pct. (i) - (iii).

(v) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţiile tardivităţii formulării cererii, în contradictoriu cu pârâţii Institutul Clinic Fundeni şi Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau";

(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C.T. Nicolau" şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât;

(iii) a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul Clinic Fundeni, a lipsei de interes, a prematurităţii, a inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Institutul Clinic Fundeni;

(iv) a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Institutul Clinic Fundeni, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 4215 din 9 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2520 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistenţa judiciară în cauză la suma de 940 RON.

5. Cererea de completare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.

Prin cererea depusă la data de 24 septembrie 20202 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 septembrie 2020, intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a solicitat completarea deciziei nr. 4215/09.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii, intimatul-pârât a învederat că, deşi prin cererea depusă la dosar la data de 09.09.2020 a solicitat amânarea cauzei şi, în subsidiar, amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, solicitând şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocaţial în sumă de 4053,75 RON, achitat conform înscrisurilor anexate, instanţa a omis a se pronunţa asupra acestui capăt accesoriu de cerere.

6. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a hotărârii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2020, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea cererii de completare a hotărârii.

A susţinut recurentul-reclamant că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este prea ridicată în raport de activitatea desfăşurată de reprezentantul convenţional al intimatului-pârât, care doar a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul de judecată din 09.09.2020, în vederea susţinerii orale a acestui act procesual.

Recurentul a învederat că la dosarul cauzei nu au fost depuse, la termenul din 09.09.2020, în original, factura fiscală şi dovada plăţii onorariului, ci doar în copie, iar depunerea originalelor a fost făcută deodată cu cererea completatoare. Din dovezile anexate rezultă că avocatul intimatului-pârât a emis mai multe facturi pentru prestarea serviciilor de tip abonament, intimatul făcând o plată globală, de 37.770,60 RON, la data de 21.04.2020 şi o altă plată, în aceeaşi sumă, la data de 22.04.2020, nerezultând că aceste plăţi cuprind şi contravaloarea serviciilor juridice prestate în prezentul dosar.

În fine, recurentul-reclamant a susţinut că nu realizează venituri, că beneficiază de prevederile Legii nr. 448/2006 şi că nu poate fi considerat a se afla în culpă procesuală, atât timp cât a exercitat un drept fundamental, respectiv dreptul la un tratament corespunzător bolii de care suferă.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse şi cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte constată că ipoteza prevăzută de textele de lege anterior citate este îndeplinită în cauză. Respingând cererea de recurs formulată de reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă, menţinând soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu, instanţa de control judiciar a omis a se pronunţa asupra cererii accesorii privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a făcut dovada existenţei şi cuantumului cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul avocaţial în sumă totală de 4053,75 RON, prin depunerea, împreună cu cererea de amânare a judecării cauzei, la data de 9 septembrie 2020, a înscrisurilor doveditoare a facturării şi plăţii serviciilor juridice prestate în prezentul dosar, respectiv a raportului de activităţi, a facturilor fiscale şi a ordinelor de plată.

Într-adevăr, facturile depuse la dosar sunt emise pentru servicii juridice prestate conform contractului de asistenţă juridică nr. x/01.08.2018, cuprinzând şi sume aferente altor activităţi decât cele aferente reprezentării în prezenta cauză. Însă, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că acest contract de asistenţă juridică cuprinde şi serviciile juridice aferente litigiului de faţă, având în vedere menţiunea cu privire la numărul şi data contractului, inserate în delegaţia avocaţială depusă de intimatul-pârât împreună cu întâmpinarea .

În ceea ce priveşte stabilirea sumei achitate pentru serviciile prestate în cauză din totalul valorii facturate, Înalta Curte reţine că, în raportul de activităţi, avocatul intimatului a detaliat activităţile realizate în legătură cu dosarul nr. x/2016 şi a indicat perioada de timp necesară efectuării acestora, calculând şi onorariul orar cuvenit fiecărei activităţi în parte, precum şi totalul general, în sumă de 4053,75 RON.

Vor fi respinse, ca neîntemeiate, argumentele recurentului-reclamant privitoare la nedepunerea la dosarul cauzei a dovezilor de facturare şi plată în original, Înalta Curte reţinând că nu există nicio prevedere legală care să infirme valoarea probatorie a înscrisurilor depuse prin poşta electronică, anexate cererii din 09.09.2020 şi care să conducă la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Necesitatea depunerii la dosarul cauzei a originalului dovezii de plată a cheltuielilor de judecată depinde de modalitatea de achitare a acestor cheltuieli. Astfel, în cazul plăţii prin virament bancar online, cum este cazul în speţă, nu există un "original" al ordinului de plată, ci doar o dovadă generată de sistemul informatic bancar, pe care plătitorul o poate imprima şi depune la dosarul cauzei.

În privinţa facturilor fiscale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 319 alin. (1) şi alin. (29) Codul fiscal, care prevăd că sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie sau în format electronic şi că acestea nu sunt supuse formalităţii semnării şi ştampilării. Aşadar, nici în acest caz nu se poate vorbi de un "original" al facturii, în sensul unui formular cu regim special, tipizat, ci este suficientă generarea acestui document fiscal prin intermediul unui program informatic al emitentului şi imprimarea lui şi prezentarea ori de câte ori este nevoie.

Constatând dovedite existenţa şi cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul-pârât, Înalta Curte, în stabilirea cuantumului în care acestea vor fi acordate, are în vedere prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Înalta Curte apreciază că suma de 4053,75 RON, solicitată de intimatul-pârât, nu are un caracter rezonabil şi proporţional în raport de activitatea efectiv prestată şi de actele procesuale realizate în cauză de reprezentantul său convenţional, în faza procesuală a recursului, aceste activităţi constând în redactarea întâmpinării şi depunerea unor înscrisuri, fără a asigura reprezentarea clientului la unicul termen de judecată. În consecinţă, Înalta Curte apreciază că măsura reducerii cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocatului la suma de 500 de RON reprezintă o măsură proporţională cu serviciile juridice prestate.

Este de menţionat că, la reducerea acestor cheltuieli, nu se va avea în vedere starea financiară a recurentului-reclamant, astfel cum a solicitat acesta prin întâmpinare, întrucât o astfel de împrejurare nu este prevăzută de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. drept criteriu pentru diminuarea onorariului avocaţial achitat de partea oponentă. Totodată, nici obiectul cauzei deduse judecăţii (respectarea dreptului la un tratament corespunzător, cum susţine reclamantul) nu reprezintă un criteriu în diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată ori înlăturarea obligaţiei de plată a acestora.

De asemenea, nu se poate reţine nici solicitarea verbală a procuratorului recurentului-reclamant, de la termenul de judecată din 18 noiembrie 2020, de a stabili obligaţia de achitare a cheltuielilor de judecată în sarcina Ministerului Justiţiei, întrucât legislaţia naţională nu cuprinde o prevedere care să susţină o astfel de ipoteză. Înalta Curte reţine că singurul caz în care, în procesul civil, statul suportă cheltuielile procesuale, este acela prevăzut de art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia:

"Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.". Aşadar, acest text de lege se referă doar la cheltuielile procesuale avansate de stat, respectiv la contravaloarea taxei judiciare de timbru de care petentul a fost scutit sau la cuantumul onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, iar nu şi la cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 şi va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocaţial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni.

Dispune completarea deciziei nr. 4215 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în sensul că:

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât Institutul Clinic Fundeni a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocaţial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.