EU rural funding withdrawal upheld: artificially created eligibility and staff transfers defeat legitimate expectation claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 iunie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 9954/06.04.2016 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/10.02.2016, emise de pârâtă.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2872 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 7287 din 15 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

1.4. Prin decizia nr. 705 din 24 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.5. După pronunţarea regulatorului de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26 iunie 2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3928 din 25 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3928 din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii.

În motivarea recursului arată că este nelegală dezlegarea instanţei privind crearea de condiţii de eligibilitate artificiale în vederea obţinerii finanţării. Instanţa a concluzionat greşit că nu sunt îndeplinite obiectivele Măsurii 312 din Programul FEADR, respectiv că s-ar fi accesat ajutorul nerambursabil cu depăşirea plafonului impus de program şi s-ar fi creat beneficiarei finanţării, respectiv grupului de persoane împreună cu care a acţionat, un avantaj nejustificat.

Reclamanta a elaborat proiectul pentru care a solicitat finanţare, însoţindu-l de un memoriu justificativ cu un conţinut standardizat referitor la: obiectul contractului, durata de realizare a investiţiei şi de implementare a proiectului, valoarea contractului. Acestea sunt elementele pe baza cărora se verifică demonstrarea de către titularul proiectului a viabilităţii investiţiei, respectiv se evaluează criteriile de eligibilitate a proiectului. Îndeplinirea acestor criterii confirmă că activitatea propusă şi pentru care s-a solicitat finanţare corespunde obiectivelor prevăzute de legislaţia europeană şi naţională.

Prevederile memoriului justificativ sunt obligatorii şi sunt opozabile AFIR. În cadrul descrierii succinte a proiectului reclamantul a menţionat că urmează că achiziţioneze utilaje (tractor, plug, semănătoare păioase, grapă cu discuri) în vederea prestării de servicii non-agricole către terţi.

Reglementările unionale referitoare la crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea avantajului financiar nu sunt incidente în cauza de faţă întrucât proiectul, aşa cum a fost întocmit şi aprobat, întruneşte criteriile de eligibilitate şi corespunde obiectivelor pentru care a fost acordată finanţarea.

Beneficiarei finanţării i s-ar putea reproşa numai nerespectarea criteriilor iniţiale de eligibilitate. În privinţa dreptului său de a presta servicii către persoane juridice cu care titularul întreprinderii are anumite legături, arată că nu există îngrădiri în acest sens şi că a se constata, după o perioadă de timp, că beneficiara finanţării a încălcat o prevedere cu caracter demonstrativ, iar nu obligatoriu din fişa tehnică a Măsurii 312 contravine principiului securităţii juridice, cu atât mai mult cu cât beneficiara a mai fost supusă unor controale anterioare, în cadrul cărora nu s-au făcut constatări prin care să se impute modul de prestare a serviciilor.

Prin validarea memoriului justificativ referitor la descrierea succintă a proiectului, reclamanta a dobândit încrederea legitimă că activitatea pe care o va desfăşura este conformă cu dispoziţiile legale.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei referitoare la obţinerea unui ajutor nerambursabil mai mare decât plafonul impus celorlalţi beneficiari ai Măsurii 312 şi crearea unui avantaj nejustificat în faţa concurenţilor, recurenta-reclamantă arată că Ghidul solicitantului a stabilit punctajul care putea fi acordat şi în baza căruia s-a aprobat finanţarea, criteriile prevăzute în ghid fiind aplicate uniform tuturor solicitanţilor. Reclamanta a primit o finanţare care se încadrează în plafonul prevăzut de reglementările aplicabile, iar din considerentele sentinţei nu rezultă în ce ar consta avantajul nejustificat obţinut de beneficiara finanţării.

Nelegală este şi dezlegarea instanţei privind încălcarea obiectivului general al Măsurii 312 - dezvoltarea durabilă a economiei rurale, prin desfăşurarea de activităţi non-agricole, în scopul creşterii numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale (ce poate fi atins prin realizarea de investiţii în maşini şi utilaje agricole destinate prestării de servicii pentru populaţia rurală).

Investiţia reclamantei respectă acest obiectiv general, fiind destinată unei activităţi non-agricole, prin care s-au asigurat noi locuri de muncă. Proiectul respectă şi obiectivele specifice: creşterea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural şi creşterea valorii adăugate prin activităţi non-agricole, respectând totodată şi obiectivele operaţionale, în sensul creării unei microîntreprinderi în sectorul non-agricol, în spaţiul rural.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicită respingerea recursului, ca nefondat.

În argumentare, arată că obţinerea unui avantaj nejustificat reprezintă neregulă în accepţiunea contractului de finanţare şi a legislaţiei speciale în domeniu, care se sancţionează cu declararea neeligibilităţii cheltuielilor finanţate. În cazul de faţă investiţia a fost realizată în mod artificial, fiind gândită ca un centru de profit pentru alte entităţi juridice în cadrul cărora reprezentantul legal al proiectului, A. este angajat şi/sau deţine participaţii, iar familia sa (respectiv soţia, socrul şi soacra) deţine participaţii.

Citând hotărârea CJUE din cauza C-434/12, intimata-pârâtă arată că elementul obiectiv şi cel subiectiv, care permit să se concluzioneze asupra creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, sunt întrunite în cauză. Beneficiara finanţării a prestat servicii preponderent către familia titularului proiectului şi s-a constatat o migraţie a angajaţilor de la societăţi deţinute de familie către întreprinderea individuală beneficiară a finanţării. În plus, din cei 5 angajaţi, 2 sunt din mediul urban. Aceşti indicatori conduc la concluzia unei coordonări deliberate a beneficiarei finanţării cu celelalte entităţi juridice implicate, în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Obiectivele specifice ale Măsurii 312 nu au fost atinse, societatea nereprezentând o microîntreprindere de sine stătătoare, aptă să promoveze spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi să consolideze astfel structura economică în zona rurală, aşa cum prevede art. 52 lit. a) (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Memoriul justificativ depus odată cu cererea de finanţare şi care este obligatoriu, conform art. 1 alin. 1 din anexa 1 la contractul de finanţare, a prevăzut prestarea serviciilor în procent de 100% către persoane fizice, însă activitatea economică ulterioară a întreprinderii individuale a dovedit contrariul, şi anume, aproximativ 94% din servicii au fost prestate către societăţi controlate de familia reprezentantului legal al proiectului.

Trimiţând la articolul 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003, privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a Hotărârii CJUE din cauza C-110/13, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale arată că există relaţii de afiliere prin prisma raporturilor juridice şi/sau economice stabilite între întreprinderi, stabilite prin intermediul unei persoane fizice sau a unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere de art. 3 alin. (3), dar şi când persoane fizice se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor o influenţă care exclude ca acestea să poată fi considerate independente una de cealaltă, din punct de vedere economic, chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiilor de a eluda definiţia microîntreprinderilor.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice şi a încrederii legitime, precum şi la o eventuală culpă a AFIR în neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanţării, arată că dispoziţiile contractului de finanţare îi permit constatarea neregulilor şi ulterior autorizării cererilor de plată, iar în speţă este dovedită clar intenţia beneficiarei de eludare a normelor legale, fiind exclusă o eroare a autorităţii în efectuarea plăţii.

Citând din nou jurisprudenţa CJUE din cauzele C-465/10 şi C-94/05, intimata-pârâtă arată că principiul protecţiei încrederii legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului unional şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului unional.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei, încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se axează pe susţinerile potrivit cărora nu s-au creat condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării, activitatea desfăşurată în baza proiectului finanţat corespunzând obiectivelor asumate. De asemenea, recurenta susţine că ajutorul nerambursabil nu depăşeşte plafonul prevăzut de lege şi că nu s-a arătat de către instanţa de fond în ce ar consta avantajul nejustificat de care ar fi beneficiat.

Instanţa de fond a respins cererea reclamantei de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor (prin care s-a stabilit creanţa bugetară rezultată din retragerea finanţării), precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţii administrative, reţinând, în esenţă, că neregula constatată de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, şi anume, crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării în cadrul Măsurii 312, se confirmă. Astfel, reclamanta a prestat servicii cu utilajele achiziţionate în cadrul proiectului preponderent către societăţi deţinute fie de titularul întreprinderii individuale, A., împreună cu alţi membrii ai familiei sale, fie de membrii familiei sale (respectiv, un procent de 94% din volumul serviciilor prestate).

Date fiind legăturile titularului întreprinderii individuale cu societăţile beneficiare ale serviciilor, evidenţiate pe larg în hotărârea recurată, constatarea că una dintre aceste societăţi a beneficiat, la rândul său, de fonduri nerambursabile prin programele SAPARD şi FEADR, iar altele au depus proiecte pentru a beneficia de astfel de fonduri, dar şi constatarea neîndeplinirii în mod real a obligaţiei de creare a 5 locuri de muncă noi, instanţa de fond a stabilit că proiectul finanţat nu corespunde obiectivelor Măsurii 312, respectiv că beneficiara finanţării nu a îndeplinit obiectivele pe care şi le-a asumat. Aceasta având în vedere atât canalizarea serviciilor în beneficiul familiei titularului întreprinderii individuale, cât şi nerespectarea obligaţiei de creare a unui număr de 5 locuri noi de muncă.

Înalta Curte constată că, pe baza aspectelor factuale ale cauzei, necontestate, instanţa de fond a concluzionat cu aplicarea corectă a legii asupra existenţei neregulilor.

În cauză sunt întrunite cele două elemente necesare punerii în aplicare a procedurii de retragere a finanţării în temeiul art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, denumite elementul obiectiv şi elementul subiectiv, conform jurisprudenţei CJUE în cauza C-434/12, B. EOOD.

În sensul elementului obiectiv, este de competenţa instanţei naţionale să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă.

În sensul elementului subiectiv, este de competenţa aceleiaşi instanţe să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plata în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa naţională se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Conform jurisprudenţei citate, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că proiectul nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor.

Prin urmare, este aplicabil mecanismul de retragere a finanţării prevăzut de art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 când se stabileşte că nu poate fi/nu este atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor şi că s-a urmărit de către beneficiarul finanţării exclusiv obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Unul dintre obiectivele generale ale Măsurii 312 din cadrul FEADR este dezvoltarea durabilă a economiei rurale, prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului locurilor de muncă în mediul rural. Printre obiectivele specifice ale schemei de ajutor se numără: crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, prestate de către microîntreprinderi şi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural.

Problema litigioasă centrală este aceea de a stabili, pe baza indicatorilor menţionaţi în procesul-verbal de nereguli, dacă există indicii în măsură să dovedească existenţa unei coordonări deliberate între persoanele care deţin şi controlează activitatea întreprinderii individuale recurente şi a celorlalte întreprinderi menţionate în procesul-verbal de nereguli - C., D., E., F. şi G. S.R.L..

Legăturile de rudenie între persoanele care deţin aceste societăţi sunt recunoscute. De asemenea, este recunoscută prestarea de către recurentă a serviciilor cu utilajele achiziţionate în baza proiectului în proporţie covârşitoare către întreprinderile aparţinând aceleiaşi familii, precum şi migrarea personalului angajat între aceste întreprinderi.

Conform cererii de finanţare, recurenta-reclamantă şi-a propus să urmărească obiectivul general al schemei de ajutor - dezvoltarea durabilă a economiei rurale, prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale şi indică îndeplinirea obiectivelor operaţionale referitoare la crearea unei microîntreprinderi şi încurajarea iniţiativei de afaceri promovate de tineri.

Pe baza întregului complex factual al cauzei, Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că s-a creat un avantaj nejustificat societăţilor anterior enumerate, prin accesarea sprijinului financiar pentru investiţii de către un solicitant aparent eligibil, în calitate de microîntreprindere, ceea ce înseamnă că este îndeplinit elementul subiectiv. Împrejurarea că echipamentele achiziţionate în cadrul proiectului servesc executării lucrărilor în cadrul fermelor familiei titularului întreprinderii beneficiare a finanţării, cu încălcarea obligaţiei asumate de a presta serviciile în favoarea micilor fermieri, arată că întreprinderea reclamantă nu are o independenţă reală, scopul creării ei fiind acela de a obţine avantaje financiare, pentru accesarea cărora celelalte societăţi nu îndeplineau criteriile de eligibilitate.

Implicarea titularului întreprinderii individuale în activitatea celorlalte societăţi cu care reclamanta se află în legătură, încheierea contractelor de prestări servicii în proporţie covârşitoare cu acestea şi modul de ocupare a locurilor de muncă nou create, prin migrarea personalului de la societăţile menţionate justifică reţinerea creării condiţiilor artificiale.

Această concluzie se sprijină pe jurisprudenţa CJUE în cauza C-434/12, B., unde s-a statuat, referitor la elementul subiectiv, că "(...) fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (...)".

Întrucât întreprinderea recurentă-reclamantă nu a fost înfiinţată în scopul declarat, de a funcţiona ca o entitate economică independentă, ci a fost creată în scopul oferirii unui avantaj nejustificat altor entităţi economice, respectiv acţionarilor acestora din urmă, rezultă cu evidenţă că această situaţie contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Este întrunit, astfel, elementul obiectiv, pentru că obiectivele schemei de sprijin nu au fost atinse de vreme ce locurile de muncă create au fost ocupate prin transferul salariaţilor şi nu s-a înfiinţat o microîntreprindere autonomă, al cărei scop să fie acela de a contribui la creşterea mediului de afaceri în mediul rural sau la creşterea veniturilor populaţiei rurale.

De asemenea, obţinerea finanţării nerambursabile prin înfiinţarea de entităţi juridice care numai formal îndeplinesc criteriile de eligibilitate împiedică obiectivul Măsurii 312, care vizează sprijinirea unui număr cât mai mare posibil de întreprinderi, motiv pentru care sunt instituite restricţii cu privire la valoarea ajutorului de minimis şi depunerea de proiecte în cadrul măsurilor FEADR.

Vor fi înlăturate şi susţinerile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea principiilor securităţii juridice şi încrederii legitime, prin încheierea procesului-verbal de nereguli, care ajunge la concluzii contrare faţă de un control anterior al AFIR.

Înalta Curte constată că AFIR, în calitate de autoritate contractantă, are dreptul şi obligaţia, pe durata de valabilitate a contractului de finanţare, să monitorizeze şi să evalueze proiectul şi nu este ţinută de rezultatele unui control anterior în cadrul căruia s-a verificat menţinerea criteriilor de eligibilitate şi viabilitatea investiţiei întrucât o astfel de analiză poartă asupra condiţiilor de implementare a proiectului şi a menţinerii criteriilor de eligibilitate până la data efectuării controlului, iar rezultatele ei se bazează pe o evaluare, în contextul concret, a tuturor indicatorilor reliefaţi.

Din această perspectivă, nu se poate lua în considerare o încălcare a principiilor menţionate prin emiterea procesului-verbal de nereguli.

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării, a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 şi C-94/05. Conform acestei jurisprudenţe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanţării cu privire la o anume situaţie nu influenţează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

În cauza C-94/05, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/asteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispozitii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autoritati naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii şi care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

În acelaşi sens pledează şi dispoziţiile art. 72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, conform cărora statul membru trebuie să se asigure că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată, în cazul în care această operaţiune suferă, în termen de 5 ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, o modificare importantă care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi.

Or, modul de desfăşurare a activităţii în cadrul proiectului finanţat atestă că acesta nu slujeşte nici creşterii şi diversificării serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi şi nici creării de noi locuri de muncă în spaţiul rural, de vreme ce beneficiara finanţării s-a angajat să creeze 5 noi locuri de muncă, ocupate de angajaţi care au migrat de la societăţile cu care titularul întreprinderii individuale se află în legături juridice, economice, de familie, iar doi dintre ei nu provin din mediul rural.

Aceşti indicatori au fost corect apreciaţi a susţine concluzia referitoare la crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării.

Concluzia referitoare la crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţăriio atrage pe aceea a obţinerii unui avantaj necuvenit.

Recurenta-reclamantă susţine că ar fi respectat obiectivele asumate prin cererea de finanţare, însă această susţinere este contrazisă de contextul factual anterior descris.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., constatând caracterul nefondat al motivelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinţei civile nr. 3928 din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.