Administrative-complaint annulment upheld; recourse against annulment order inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public prin Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superem de Apărare al Ţării, în temeiul Legii nr. 554/2004, obligarea soluţionării şi comunicării soluţiei la plângerea înregistrată sub nr. x/24.07.2017 la MP/PICCJ împotriva soluţiei 13313/5813/2006.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public prin Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Suprem de Apărare al Ţării.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare întemeiată pe art. 200 alin. (5) C. proc. civ., solicitând să se revină asupra măsurii de anulare.

Cererea de reexaminare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Poieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 august 2018, sub nr. x/2018/a1.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, constatarea nulităţii acestuia pentru nemotivare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi prin întâmpinare de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ordinea de soluţionare a celor două categorii de excepţii (excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reţinând astfel, că primează excepţia inadmisibilităţii recursului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) teza întâi din C. proc. civ., conform cărora "Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii".

Potrivit art. 200 alin. (5) şi (7) din C. proc. civ.:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Dispoziţiile citate prevăd expres faptul că împotriva încheierii de anulare poate fi formulată numai cerere de reexaminare, care se soluţionează de către un alt complet al instanţei care a pronunţat încheierea de anulare.

Rezultă, astfel, că încheierea de anulare pronunţată în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (3), (5) şi (7) şi art. 483 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.