Tax suspension challenge moot after administrative contestation resolved; action dismissed as devoid of object.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 16.06.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor:

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 500/17.12.2015 emise de către DGSC, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei înregistrate sub nr. x, având ca obiect anularea: (i) Deciziei de impunere nr. x/18.09.2015 şi a (ii) Raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.09.2015 cu privire la suma totală de 28.315.445 RON, emise de către Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- obligarea DGSC la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea organului de soluţionare, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii capetelor de cerere de mai sus;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3924 din 07 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; a anulat Decizia de soluţionare nr. 500/17.12.2015 emisă de pârâta ANAF-DGSC şi a obligat pârâta ANAF-DGSC la soluţionarea contestaţiei fiscale formulate de reclamantă; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.550 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3924 din 07 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată în esenţă că instanţa de fond în mod nelegal a admis acţiunea, în cauză fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea soluţionării contestaţiei administrative.

Susţine că instanţa nu a ţinut cont de faptul că societatea: nu a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală documente justificative care să ateste prestarea efectivă a serviciilor, precum şi faptul că achiziţiile respective au fost efectuate în scopul operaţiunilor sale taxabile; a omis facturarea şi declararea de venituri impozabile, iar TVA datorată de societatea verificată a fost diminuată prin declararea de livrări intracomunitare de bunuri pentru care organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea nu deţine documente de transport din România în alt stat membru. Or, cu privire la aceste aspecte, apreciază că se impunea ca organele de urmărire penală să se pronunţe.

De asemenea, contestă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.550 RON, apreciind că pentru reţinerea cheltuielilor de judecată în sarcina ANAF trebuia să se reţină culpa procesuală a acesteia sau că, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

Consideră că niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în cauză.

În subsidiar, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi reducerea onorariului avocaţial, având în vedere că acesta nu este într-un cuantum rezonabil, iar, pe de altă parte, susţine că soluţia cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată trebuie să se regăsească în dispozitiv şi în considerentele hotărârii.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la excepţia lipsei de interes a recursului, arată că la data de 07.09.2016 a fost emisă în dosarul penal Ordonanţa nr. 836/P/2015, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar plângerea formulată de ANAF împotriva soluţiei de clasare a fost soluţionată definitiv în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Prahova în data de 19.01.2017, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiate.

Astfel, considerând că nu mai subzistă motivul pentru care a fost dispusă suspendarea soluţionării contestaţiei, intimata-reclamantă arată că a notificat organul fiscal cu privire la acest aspect, în vederea reluării procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative.

Pe fond, consideră că recursul este neîntemeiat.

În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, consideră că nu se poate reţine culpa acesteia, câtă vreme a dispus în mod nelegal suspendarea soluţionării contestaţiei.

Cu privire la condiţia cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată, susţine că acesta a fost deja redus de către prima instanţă la suma de 2.500 RON din totalul de 56.247 RON solicitat, astfel că nu se poate reţine că suma acordată nu este justificată în raport cu munca depusă de avocaţii societăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin promovarea recursului se urmăreşte desfiinţarea dispoziţiilor primei instanţe favorabile părţii adverse din proces, apreciate de recurentă ca fiind nelegal dispusă şi oferirea posibilităţii procedurale de verificare a legalităţii soluţiei astfel adoptate.

În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 3924 din 07 decembrie 2016, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; a anulat Decizia de soluţionare nr. 500/17.12.2015 emisă de pârâta ANAF-DGSC şi a obligat pârâta ANAF-DGSC la soluţionarea contestaţiei fiscale formulate de reclamantă.

Prin urmare, întrucât scopul urmărit prin promovarea recursului (desfiinţarea anulării Deciziei nr. 500/17.12.2015 emise de ANAF-DGSC privind soluţionarea contestaţiei administrative şi a obligării pârâtei ANAF-DGSC la soluţionarea contestaţiei) nu a fost atins în speţă, nu se poate invoca excepţia lipsei de interes a recurentei-pârâte în susţinerea recursului, interesul acesteia fiind în continuare unul actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., coroborat cu art. 32 alin. (1) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor: anularea Deciziei nr. 500/17.12.2015 emise de către DGSC, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei înregistrate sub nr. x; obligarea DGSC la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; obligarea organului de soluţionare a contestaţiei, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii capetelor de cerere de mai sus.

La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2019, intimata - reclamantă, prin reprezentant, a învederat instanţei faptul că a fost soluţionată contestaţia administrativă, sens în care a depus la dosar Decizia nr. x/08.12.2017. Mai mult, a precizat că prin decizia anterior menţionată s-a dispus în parte reluarea inspecţiei fiscale, iar pentru cealaltă parte a fost respinsă contestaţia, această din urmă soluţie fiind contestată la Curtea de Apel Bucureşti, care a şi pronunţat soluţia în primă instanţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, aşa încât, constatând că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, urmează a fi respinsă ca atare, întrucât organul fiscal a soluţionat contestaţia administrativă promovată de intimata-reclamantă.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 3924 din 07 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes.

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 3924 din 07 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.