Revision petition split: partial remand for jurisdictional errors and dismissal of conflicting judgment claim due to lack of adverse rulings

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 4769/10.07.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, format prin disjungerea capetelor 3-6 din cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al pârâtului şi al intervenientului, ca neîntemeiată, a respins excepţia nulităţii cererilor, pentru netimbrare, ca neîntemeiată, a respins excepţia conexităţii, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii cererilor, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată acţiunea judecată formulată de reclamantul A., intervenientul B., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne şi intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenţie în interes accesoriu, pentru reclamant, a intervenientului B. şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A..

Recurentul A. a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, solicitând admiterea acesteia întrucât excepţiile ridicate de recurent în prezenta cauză îndeplinesc condiţiile de admisibilitate: au fost ridicate în faţa unei instanţe de judecată naţională în cursul unui litigiu; au legătură cu soluţionarea fondului litigiului; nu au mai fost soluţionate prin admitere de Curtea Constituţională a României.

Recurentul B. a formulat, în baza art. 20 din Legea 554/2004, recurs împotriva hotărârii civile nr. 4769/2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti prin care s-a respins cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului A..

Ministerul Afacerilor Interne, a declarat recurs incident împotriva sentinţei civile nr. 4769/10.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

C. - ministrul afacerilor interne a declarat recurs incident împotriva sentinţei civile nr. 4769/10.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2563 din 1 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a dispus următoarele:

- a admis recursul incident formulat de recurentul - pârât Ministrul Afacerilor Interne.

- a casat în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul ministrul afacerilor interne, astfel cum a fost disjunsă şi înregistrată în dosarul nr. x/2016, pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

- a menţinut în rest sentinţa civilă recurată;

- a respins recursul incident formulat de recurentul - intervenient Ministerul Afacerilor Interne, ca nefundat;

- a respins recursurile formulate de recurentul-reclamant A. şi recurentul-intervenient D., ca nefondate;

- a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate;

3. Cererea de revizuire şi apărările formulate în cauză

Prin cererea depusă la data de 11.02.2020 şi înregistrată sub nr. x/2016*, A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 2563/01.11.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La data de 24.06.2020, recurentul A. a depus note scrise prin care a arătat că înţelege să precizeze că în cauză, prezenta cale de atac formulată împotriva Deciziei nr. 2563/01.11.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. civilă şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a încălcat termenul procedural pentru motivarea şi comunicarea hotărârii impus de legiuitor prin art. 17 alin. (3) din Legea contenciosului şi chiar termenul de 90 de zile prevăzut de art. 426 alin. (3) din C. proc. civ., situaţie de natură a atrage nulitatea Deciziei nr. 2563/2019. De asemenea, revizuientul a precizat că în cauză sunt încălcate şi dispoziţiile art. 396 din C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunţată ilegal anterior datei de 14.10.2019.

Revizuientul a precizat că prin decizia atacată a fost admisă în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, în baza întâmpinării semnate de domnul E., fără ca acesta să aibă mandat de reprezentare.

În fine, revizuientul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea Deciziei nr. 2563/2019 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicitând casarea deciziei atacate şi anularea OMAI nr. 600/2005 şi OMAI nr. 23/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Având în vedere calificarea prezentei de atac ca fiind cerere de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, se impune disjungerea acestei cereri de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi declinarea ei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind instanţa care a pronunţat Decizia nr. 2563 din 1 noiembrie 2019.

Analizând cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., "În cazul art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă."

Ca urmare, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă mai mare în grad faţă de instanţa care a care a pronunţat decizia civilă nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a cărei retractare se solicită.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în litigii distincte, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părţi, obiect şi cauză juridică.

În cauză nu este îndeplinită prima condiţie, statuată de lege, respectiv să existe hotărâri definitive potrivnice.

Această constatare face inutilă orice analiză referitoare la celelalte condiţii de admisibilitate a revizuirii, atât timp cât legea impune îndeplinirea lor cumulativă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 9 şi 10 din C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 9 şi 10 din C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, formulată împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi dispune formarea unui dosar.

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimat.

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.