Evidentiary sufficiency of self-interested operator reports to prove fault in insurance liability claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată din data de 07.05.2018, reclamanta RATB (actuală STB) în contradictoriu cu FGA a solicitat instanţei să anuleze decizia FGA nr. 13977/12.04.2018 şi să oblige FGA la emiterea unei decizii de admitere a cererii sale de plată în cuantum de 3156,89 RON, reprezentând despăgubire la reţeaua de contact troleibuze avariată la data de 04.11.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5060 din 4 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea privind pe reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor

- a anulat decizia FGA nr. 13977/12.04.2018.

- a obligat FGA să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată a reclamantei privind suma de 3156,89 RON, precum şi la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 50 RON taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 5060 din 4 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ceea ce contestă recurenta este lipsa unui mijloc de probă din care să rezulte culpa conducătorului autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x.

În opinia recurentului, pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială a asigurătorului asiguratului vinovat de producerea evenimentului rutier, este necesară existenţa răspunderii delictuale a asiguratului, iar această răspundere trebuie stabilită.

Or, instanţa de fond recunoaşte că nu există constatare amiabilă, poliţia nu are înregistrat evenimentul rutier în evidenţele sale, iar procesul-verbal al beneficiarului asigurării întocmit de acesta este atestat de doi martori, salariaţi ai săi.

FGA corect a apreciat că acest proces-verbal nu constituie probă care să ateste vinovăţia asiguratului şi un mijloc de probă care să atragă răspunderea asigurătorului.

Instanţa de fond putea sa observe că însăşi procesul-verbal al intimatei cu nr. x/4.11.2015 numit "formular tipizat pentru avariile provocate de terţi" are o rubrică care prevede "din partea Poliţiei Municipiului Bucureşti - Brigada Poliţiei Rutiere - ancheta s-a făcut de d-nul . . . . . . . . . .care a sosit la faţa locului la ora . . . . . . . . . .stabilind că vinovat de producerea incidentului se face . . . . . . . . . ."

Astfel, rezultă fără dubii, că în lipsa constatării amiabile, accidentul trebuia constatat de poliţia rutieră, pentru a se evita stabilirea vinovăţiei, a prejudiciului şi a cuantumului acestuia, în mod discreţionar doar de partea interesată.

A mai precizat recurenta că indicarea în procesul-verbal a doi martori, salariaţi ai intimatei, constituie o dovadă de subiectivism, cu atât mai mult cu cât aceştia au făcut parte şi din comisia constituită în baza propriului regulament.

În final s-a arătat că decizia contestată nu reprezintă un refuz nejustificat din partea recurentei, ci soluţionarea legală a unei cereri ce nu a fost probată.

1.4. Apărările formulate în cauză:

Intimata Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Apreciază că prima instanţă, în mod legal a dispus obligarea recurentei pârâte la emiterea unei decizii de plată pentru suma de 3156,89 RON.

Reiterează că prejudiciul a fost produs cu autoturismul gabaritic marca x, cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul A. care, fiind încărcat cu o piesă pentru lucrarea Pasaj Big Berceni şi încercând să întoarcă pe str. x, a agăţat reţeaua de contact troleibuze şi a avariat-o.

Precizează intimata că şoferul autovehiculului nu s-a prezentat la poliţie pentru constatare, astfel că intimata a întocmit procesul-verbal de constatare a situaţiei de fapt potrivit regulamentului propriu.

Din punctul său de vedere, nu se poate susţine că la dosarul de daună nu au fost ataşate documente justificative, având în vedere că potrivit art. 44 şi 45 din Norma 23/2014, dovada prejudiciului se poate face cu orice mijloc de dovadă.

Totodată, potrivit art. 26 din Norma 23/2014, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru daunele provocate de accidentul produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate prin cererea de despăgubire, dovedite cu orice mijloc de probă.

Atâta timp cât din înscrisurile anexate în susţinerea pretenţiilor, respectiv procesul-verbal întocmit de echipa operativă a RATB, în cuprinsul cărora reprezentanţii echipei de intervenţie au consemnat toate informaţiile, respectiv: datele de identificare ale conducătorului vinovat, împrejurările producerii evenimentului, pagubele produse S.T.B. S.A., apreciază că nu se justifică refuzul recurentei - pârâte FGA de a plăti despăgubirea în cuantum de 3156,89 RON.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile invocate în recurs invocate pot fi încadrate în cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv atunci când au fost aplicate sau interpretate greşit normele de drept material.

În speţă, este vorba de greşita interpretare a prevederilor art. 44 şi 45 din Norma 23/2014, în baza cărora a fost respinsă în faza administrativă cererea de plată formulată de intimata reclamantă, considerându-se că nu a fost probată vinovăţia asiguratului.

Concret, problema de drept care a generat interpretări diferite în prezenta cauză este împrejurarea dacă procesul-verbal nr. x/4.11.2015 întocmit de intimata reclamantă în baza Regulamentului său de organizare şi funcţionare poate constitui un mijloc de dovadă pentru stabilirea despăgubirii, în sensul art. 44 Norma nr. 23/2014.

Acest text de lege face referire, într-adevăr aşa cum a reţinut şi prima instanţă la orice mijloc de probă sau hotărâre judecătorească.

Astfel, în lipsa unei constatări amiabile a accidentului, a lipsei constatării poliţiei rutiere care nu deţine în evidenţa sa înregistrarea accidentului pretins de reclamantă, prima instanţă a stabilit că procesul-verbal al intimatei reclamante RATB nr. 4714/4.11.2015 prin care a fost descris incidentul rutier şi pagubele produse, poate constitui un mijloc de dovadă conform ultimei teze a art. 44 din Norma 23/2014, care să fie avut în vedere la stabilirea despăgubirii.

În dezacord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte apreciază că înscrisul invocat mai sus, nu poate constitui un mijloc de dovadă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus, sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară. Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.

Aşadar, puterea probatorie a înscrisului sub semnătură privată este una limitată, fiind necesară încadrarea în premisele stabilite de legiuitor pentru ca un atare înscris să poată constitui un mijloc de dovadă.

În cauză, înscrisul căruia prima instanţă i-a atribuit valoare probatorie a fost întocmit de intimata reclamantă, în baza Regulamentului său de organizare şi funcţionare, a fost atestat de doi martori, angajaţi ai aceleiaşi intimate şi a fost administrat pentru a face dovada în favoarea acesteia şi în contra părţii adverse.

O astfel de ipoteză excede însă normei citate mai sus, fiind evident că pentru a avea valoare probatorie, procesul-verbal invocat trebuia să fie recunoscut de cel căruia îi este opus.

Este cert că la întocmirea procesului-verbal nr. x/4.11.2015 nu a participat persoana vinovată de producerea accidentului şi nici de un reprezentat al autorităţii (poliţia rutieră), nefiind semnat de vreuna dintre aceste persoane, pentru a fi confirmată veridicitatea celor consemnate în cuprinsul său.

Or, în aceste condiţii, este cert că prima instanţă a atribuit greşit valoare probatorie acestui înscris emis şi semnat doar de reclamantă şi care a fost invocat chiar în favoarea acesteia, cu încălcarea prevederilor art. 273 C. proc. civ.

În consecinţă, procesul-verbal menţionat nu poate constitui un mijloc de dovadă în sensul prevederilor art. 44 din Norma 23/2014, întrucât, chiar întocmit în baza unui regulament intern de organizare şi funcţionare, este semnat doar de partea în favoarea căreia este invocat.

Instanţa de fond a mai stabilit că este un fapt necontestat producerea evenimentului rutier în urma căruia a fost distrusă reţeaua electrică a RATB (STB) de autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la B. S.A. cu poliţa x, însă un atare argument este infirmat tocmai de actul administrativ contestat, prin care recurenta pârâtă a stabilit că nu există probe din care să rezulte vinovăţia persoanei asigurate.

Date fiind toate aceste motive, instanţa de control judiciar nu va confirma soluţia adoptată de Curtea de Apel, care a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 44 din Norma 23/2014 şi art. 273 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 5060 din 4 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare, respinge acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.