Inclusion of IT specialization seniority in public sector base salary calculation and extension of salary difference liability to date of effective execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.11.2018, reclamanţii A., B., C. Liliana au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care să le stabilească salariile, începând cu data de 23.07.2018, în baza Legii nr. 207/2018 ce a modificat şi completat Legea nr. 304/2004, ţinând cont nu doar de funcţia deţinută, vechimea în muncă, dar şi de nivelul instanţei/parchetului, precum şi de vechimea în funcţie/specialitate şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, a dobânzilor legale şi a penalităţilor de întârziere, de la data scadentă până la data plăţii efective.

2. Soluţia primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 2242 din 6 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea reclamanţilor, a anulat în parte Hotărârea nr. 79 din 01.11.2018 Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 638/23.07.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să emită un nou act administrativ prin care să realizeze încadrarea reclamanţilor, începând cu data de 23.07.2018, având în vedere vechimea în funcţie, prin luarea în considerare ca astfel de vechime, prin asimilare, a vechimii în funcţia de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicţia de a nu fi depăşit nivelul stabilit pentru anul 2022.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa să achite reclamanţilor diferenţele dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale şi sumele rezultate în urma noii încadrări, începând cu data de 23.07.2018 până la data prezentei hotărâri, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

A respins în rest acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A., B. şi C. şi pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa au formulat recurs.

3.1. Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, obligarea pârâţilor ca începând cu 23.07.2018 salariile de bază să le fie majorate şi cu nivelul de instanţă/parchet şi ca diferenţele salariale să le fie achitate de pârât începând cu data de 23.07.2018 până la data executării efective a hotărârii, nu doar până la data Hotărârii nr. 2242 din 6 septembrie 2019.

Prin criticile de nelegalitate formulate, recurenţii-reclamanţi consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit disp. art. 17 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 (Cap. I, lit. B), nr. crt. 4), coroborat cu cele cuprinse în Cap. II al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Recurenţii-reclamanţi arată că în cuprinsul Cap. II este enumerat întreg personalul auxiliar de specialitate, inclusiv specialiştii IT, aceasta la data de 01.07.2017, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017.

Ulterior, la 23.07.2018, s-a indicat un alt salariu de bază şi anume, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, fără modificarea personalului din Cap. II, astfel că, deşi specialiştii IT sunt salarizaţi conform, Cap. I, aceasta nu înseamnă că nu mai beneficiază de drepturile personalului auxiliar de specialitate.

Cu privire la perioada de acordare a diferenţelor salariale, prima instanţă a stabilit în mod greşit că acestea se vor achita începând cu data de 28.07.2018 şi până la data pronunţării sentinţei, în condiţiile în care nu există certitudinea executării, până la data de 06.09.2019.

3.2. Recurenţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii reclamanţilor.

Recurenţii-pârâţi critică sentinţa primei instanţe din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material în privinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilirii salariilor în raport de vechimea în funcţie/specialitate.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se reţine că ordonatorul principal de credite stabileşte grilele de salarizare pentru întreg personalul ce se încadrează în categoria specialiştilor IT, pe care le transmit ordonatorilor secundari de credite, în vederea punerii în aplicare, astfel că, salariile cuvenite specialiştilor IT nu pot fi stabilite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în lipsa unor grile emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la stabilirea salariilor specialiştilor IT prin raportare la salariile de bază ale persoanelor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie, recurenţii-pârâţi susţin că aceştia trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcţia de procuror/judecător pentru a beneficia de un salariu mărit, echivalent magistraţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, recurenţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului declarat de pârâţi, arătând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are atribuţii în stabilirea salarizării acestora, că doar în stabilirea salarizării personalului propriu, conform art. 14 lit. p) din Ordinul nr. 2632/C/2014, iar grilele din Nota nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimise cu caracter de recomandare.

Cu privire la vechimea în funcţia de specialist IT, se arată că salarizarea s-a efectuat şi anterior Legii nr. 153/2017, prin raportare la coeficientul de ierarhizare al funcţiei de procuror, iar celelalte drepturi salariale erau acelea aplicabile personalului auxiliar de specialitate.

Începând cu data de 23.07.2018, recurenţii-reclamanţi sunt încadraţi specialişti IT cu vechimea în funcţie de 0-3 ani, însă dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 153/2017, precizează că reîncadrarea personalului conform Legii nr. 153/2017 se face respectându-se vechimea în muncă şi specialitate avută (recunoscută).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursul formulat de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de faptul că reclamanţii ocupă funcţia de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, astfel că nu există identitate între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

S-a mai reţinut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale şi plata acestora, deoarece aceste atribuţii revin ordonatorilor secundari, respectiv terţiari de credite.

Înalta Curte urmează să constate că sunt nefondate criticile aduse sentinţei primei instanţe sub acest aspect, reţinând că obiectul acţiunii îl constituie anularea în parte a Hotărârii nr. 79/01.11.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 638/25.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Pârâţii au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite, au obligaţia emiterii actelor administrative prin care se realizează încadrarea reclamanţilor, respectiv plăţii drepturilor salariale.

Ordonatorul principal de credite, prin Nota nr. x/2018 a emis anumite propuneri în vederea stabilirii drepturilor salariale ale specialiştilor IT, dar nu are competenţa de a emite în concret actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale acestei categorii de personal, astfel că prima instanţă, în mod corect, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Recurenţii-pârâţi au criticat soluţia instanţei acordării vechimii în specialitate, arătând printr-o formulă excesiv de redusă, că specialiştii IT trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcţia de procuror/judecător, pentru a beneficia de un salariu mărit, echivalent magistraţilor.

Judecătorul fondului, admiţând capătul de cerere referitor la includerea în salariul de bază al specialiştilor IT a vechimii în specialitate, a realizat o interpretare şi aplicare corecte a disp. art. 22 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a celor prevăzute de Cap. I lit. B) nr. crt. 4, Anexa V a legii.

Potrivit disp. art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare, beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 22 alin. (1) din Secţiunea 6 Cap. VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la Cap. I lit. B), nr. crt. 4.

De asemenea, disp. art. 17 din Secţiunea 4, Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 prevăd că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate [...] se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate [...].

Aşadar, prevederile legale sus-menţionate stabilesc că salariile de bază pentru specialiştii IT sunt prevăzute în Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, iar salariul de bază cuprinde şi vechimea în specialitate.

La Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 este prevăzut salariul de bază pentru un procuror cu grad de judecătorie, diferenţiat în raport de vechimea în funcţie de la 0-3 ani, până la peste 20 ani.

Recurenţii-pârâţii au înţeles să aplice grila prevăzută la lit. B), nr. crt. 4, însă nu au ţinut seama de vechimea în specialitate, încadrând personalul format din specialiştii IT la vechime de "0-3 ani".

Recurenţii-pârâţi au considerat că este relevantă o notă aflată în subsolul paginii care arată că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie şi, întrucât specialiştii IT nu au vechime în funcţia de procuror, în speţă, aceştia nu pot beneficia decât de vechime în funcţie "0".

Interpretarea textelor legale incidente este greşită şi conduce, în concret, la aplicarea acestora în contradicţie cu scopul normei analizate.

Astfel, salariul de bază al specialiştilor IT este compus, pe lângă alte elemente şi din vechimea în specialitate IT.

Interpretând normele legale incidente în sensul inexistenţei unei vechimi în funcţia de procuror şi limitarea încadrării acestora doar la nivelul "0-3 ani", se realizează o restrângere nepermisă a incidenţei normei de trimitere existentă la art. 22 alin. (1), Cap. VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

Este evident că nota din subsolul paginii se referă la vechimea în funcţia de judecător/procuror [...] când se realizează calcularea salariului de bază pentru aceste categorii profesionale.

În privinţa specialiştilor, în speţă, specialişti IT, dispoziţiile legale sus-menţionate vorbesc de "vechime în specialitate", astfel că nota în cauză nu este aplicabilă, însă salariul de bază are în vedere întreg Cap. I, lit. B), nr. crt. 4, în funcţie de acumularea vechimii.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivelor de recurs analizate.

2. Referitor la recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C.

Recurenţii-reclamanţi critică soluţia primei instanţe din perspectiva respingerii cererii de majorare a salariului de bază cu nivelul instanţei/parchetului, arătând că deşi sunt salarizaţi potrivit Capitolului I, au şi toate drepturile aferente personalului auxiliar de specialitate.

Critica este nefondată deoarece, cum în mod corect a arătat şi prima instanţă, majorarea în funcţie de nivelul instanţei/parchetului sunt aplicabilă exclusiv personalului ale cărui salarii sunt stabilite prin Capitolele II şi III ale Anexei V la Legea nr. 153/2017.

În acelaşi sens sunt şi disp. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, conform cărora specialiştii beneficiază şi de celalalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte, or, majorarea cu nivelul instanţei/parchetului se aplică salariului de bază.

Cea de-a doua critică formulată de recurenţii-reclamanţi se referă la perioada acordării diferenţelor salariale, instanţa de fond, arătând în mod greşit că acestea urmează să fie achitate până la data pronunţării hotărârii - 06.09.2019.

Critica este fondată, deoarece principiul reparării integrale a prejudiciului invocat de judecătorul fondului impune ca plata diferenţelor salariale dintre sumele deja plătite şi sumele rezultate în urma noii încadrări, să se facă începând cu data de 23.07.2018 şi până la data executării efective a hotărârii, neavând relevanţă data pronunţării sentinţei, deoarece nu la această dată s-au plătit diferenţele salariale, în condiţiile în care nu au fost emise actele administrative de reîncadrare a reclamanţilor.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se respingă recursul declarat de pârâţi şi să se admită recursul reclamanţilor.

Se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va admite capătul al doilea al cererii reclamanţilor, în sensul că va obliga pârâţii la plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Se va menţine restul dispoziţiilor instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 2242 din 6 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de A., B. şi C. Liliana împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, admite capătul al doilea de cerere din acţiunea reclamanţilor în sensul că obligă pârâţii la plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Menţine restul dispoziţiilor instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.