Judicial assistant's salary-classification appeal admitted, prior dismissal quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la emiterea ordinului prin care să i stabilească indemnizaţia de încadrare brută lunară cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale în vigoare privind vechimea în funcţie, respectiv stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa şi gradaţia 3 de 9.922 RON la care se adaugă 1.488 RON spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.489 RON spor risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor confidenţialitate), rezultând un total venit brut de 12.899 RON; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariate rezultate dintre drepturile salariate stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 08.07.2016, conform art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015, sume actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâţi de la data scadentei la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 985 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII A contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Tribunalul Bucureşti, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii: MINISTERUL JUSTIŢIEI, şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta consideră că soluţia de respingere a acţiunii sale este netemeinică şi nelegală, astfel încât, pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată.

Arată recurenta reclamantă că, în aplicarea art. 1. alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015 a fost emis Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016 şi Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, fiind luate în considerare Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 referitoare la dispoziţiile art. 3 ind.l alin. (1) (1 ind.l) - (14) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4) şi art. 26 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Prin Ordinul nr. 4680/C/12.12.2016 emis de Ministerul Justiţiei s-a stabilit următoarele:

"Art. l alin. (1): începând cu data de 09.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Art. l alin. (2): Emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale, potrivit alin. (1), şi plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare, comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, dar nu mai târziu de 1 mai 2017.

Art. 2 alin. (1): începând cu data de 01.08.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Art. 2 alin. (2): Valoarea de referinţă de la alin. (1) include toate majorările/creşterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Art. 2 alin. (3): Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 381,823 RON, prevăzută la alin. (1), se va face după cum urmează: începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referinţă sectorială; pentru perioada 1 august 2016-31 decembrie 2016, plata drepturilor salariale calculate potrivit alin. (1) se va realiza după finalizarea calculelor, luând în considerare efectele aplicării art. 1."

Ulterior, prin art. 1 alin. (1) din ordinul ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 s-a dispus:

"începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015".

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 emis de Ministerul Justiţiei:

"Indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie sunt cele prevăzute in Anexa care face parte integranta din prezentul ordin", acest ordin emis de Ministerul Justiţiei in aplicarea art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata cu modificări prin Legea nr. 71/2015, fiind pus in executare începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017.

Consideră recurenta că, prin sentinţa civilă atacată, Curtea a reţinut în mod greşit faptul că, deşi reclamanta a criticat stabilirea eronată prin Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 a indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 0-3 ani, nu a făcut dovada anulării Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 emis de Ministerul Justiţiei, în condiţiile în care au fost emise ordine succesive de salarizare.

Precizează recurenta că la cererea de chemare în judecată a anexat şi dovada efectuării procedurii prealabile de contestare a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017, plângere înregistrată sub nr. x/16.02.2017 la care, nici până la această dată nu a primit niciun răspuns.

De asemenea, se poate constata că pârâtul Ministerul Justiţiei, nu a emis, niciun ordin individual, ci doar un ordin generic, valorând recunoaştere în parte a temeiniciei pretenţiilor, respectiv începând cu data de 01.10.2016.

Având în vedere că la data de 08.07.2016 a împlinit 3 ani de vechime în funcţie, recurenta reclamantă susţine că se încadrează la tranşa de vechime de 3-5 ani, astfel că în mod nelegal i-au fost stabilite şi menţinute drepturile salariale prin luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare aferentă tranşei de vechime 0-3 ani.

În consecinţă, pentru motivele pe larg dezvoltate în memoriul de exercitare a căii de atac, recurenta solicită casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost precizată.

II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 985/06.03.2018, Înalta Curte constată că este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie cu privire la stabilirea indemnizaţiei de încadrare.

În esenţă, reclamanta arată că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secţiunea 3 a Legii nr. 284/2010, asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

Prin Ordinul nr. 219/C, emis de ministrul justiţiei la 01.02.2017, i-a fost stabilită indemnizaţia de încadrare cu luarea în considerare a tranşei de vechime 0-3 ani, cu toate că, începând cu data de 08.07.2016 reclamanta se încadrează în cea de a doua tranşă de vechime prevăzută de art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secţiunea 3 a Legii nr. 284/2010, cea de la trei la cinci ani.

Aceeaşi greşeală persistă şi în cuprinsul Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017, arătând reclamanta că s-a dispus în continuare greşita încadrare, nefiind luat în considerare faptul că reclamanta trebuie să beneficieze de cea de a doua tranşă de vechime, respectiv de la 3 la 5 ani.

În consecinţă, reclamanta a solicitat obligarea ministrului justiţiei la emiterea unui ordin prin care să fie stabilită indemnizaţia de încadrare lunară a reclamantei corespunzător vechimii de 3-5 ani(clasa 97 şi gradaţia 3).

Soluţionând acţiunea reclamantei, prima instanţă, în prealabil cercetării fondului cauzei, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Tribunalul Bucureşti şi excepţia autorităţii de lucru judecat, soluţie ce nu formează obiectul criticii în prezenta cale de atac.

În fond, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în ceea ce priveşte critica referitoare la stabilirea eronată, prin Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, a indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 0-3 ani, că reclamanta, deşi susţine că indemnizaţia de încadrare a fost stabilită eronat, iniţial prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, nu a făcut dovada anularii acestui Ordin prin care s-a dispus încadrarea eronată în ceea ce priveşte vechimea în funcţie, solicitând sub acest aspect şi investind instanţa cu cererea de anulare a Ordinului subsecvent nr. 1479/C/24.05.2017, emis de Ministerul Justiţiei în aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 219/C/2017, în condiţiile în care au fost emise ordine succesive de salarizare.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 219/C/01.01.2017 emis de Ministerul Justiţiei, "Indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie si vechime în funcţie sunt cele prevăzute in Anexa care face parte integranta din prezentul ordin", acest ordin emis de Ministerul Justiţiei in aplicarea art. 1 (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata cu modificări prin Legea nr. 71/2015, fiind pus in executare începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, nefiind anulat de instanţa de judecata in ceea ce o priveşte pe reclamanta.

În consecinţă, având in vedere ca reclamanta nu a contestat Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, emis de Ministerul Justiţiei, prin care salarizarea reclamantei s-a stabilit la nivelul unei indemnizaţii de încadrare stabilită în baza coeficienţilor de ierarhizare aferenţi unei vechimi in funcţie de la 0-la 3 ani, Curtea retine ca solicitarea reclamantei de anulare parţială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiţiei si obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului prin care sa îi stabilească indemnizaţia de încadrare brută lunară, cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale în vigoare privind vechimea în funcţie, respectiv stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevede art. 16 (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani, nu este întemeiată.

De asemenea, reclamanta nu a contestat Ordinul nr. 219/C/2017 nici sub aspectul datei de la care a fost stabilită indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la valoarea de referinţă de 405 RON, majorata cu 10 %, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, Ministerul Justiţiei stabilind că asistenţii judiciari au o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu data de 01.10.2016.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nu este întemeiată solicitarea reclamantei de anulare parţială a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 contestat în prezenta cauză, sub aspectele analizate anterior.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a contestat Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, fiind depusă la dosarul cauzei, dovada formulării contestaţiei administrative şi solicitată, explicit anularea ordinului în discuţie, prin cererea, introductivă de instanţă.

Este adevărat că reclamanta a formulat în faţa primei instanţe două cereri adiţionale, respectiv o cerere precizatoare şi o cerere modificatoare, însă trebuie observat faptul că prin acestea reclamanta nu şi-a modificat critica esenţială, stăruind în solicitarea de analiză a greşitei stabiliri a indemnizaţiei de încadrare lunare, prin luarea în considerare a tranşei de vechime prevăzute de teza I şi nu de teza II din art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secţiunea 3 a Legii nr. 284/2010.

Trebuie observat faptul că din chiar cuprinsul Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 rezultă faptul că acesta este emis în aplicarea Ordinelor ministrului justiţiei nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, aceasta însemnând faptul că se menţine, între altele, încadrarea în tranşele de vechime avute în vedere de ministrul justiţiei cu prilejul emiterii Ordinului nr. 219/C/2017, scopul ordinului din 24 mai 2017 fiind alinierea indemnizaţiilor şi sporurilor la nivelul maxim prevăzut pentru funcţii similare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că prima instanţa a fost şi rămâne legal învestită să verifice legalitatea stabilirii indemnizaţiei de încadrare a reclamantei, în raport de criticile acesteia dezvoltate în legătură cu prevederile art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII-Secţiunea 3 a Legii nr. 284/2010, aceasta fiind chestiunea litigioasă determinantă în cauză şi, în consecinţă, constatând că prima instanţă nu s-a pronunţat pe fondul pretenţiilor reclamantei sub acest aspect, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 985 din 6 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.