Annulment complaint rejected: Substantive error of judgment on temporal application of law is not a material error under Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Timiş anularea, în parte - în ceea ce priveşte măsura de menţinere a debitului de 79.309,69 RON cu accesoriile sale - a Deciziei nr. 914 din 09.014.2015 de soluţionare a contestaţiei, emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; anularea, în parte - cu privire la creanţa bugetară de 79.309,69 RON şi accesorii - a Deciziei nr. 914/09.01.2015, a Procesului-verbal nr. x/17.11.2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "înfiinţare plantaţii arbuşti fructiferi", emise de Centrul Regional pentru finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest şi Oficiului Judeţean Timiş pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 231 pronunţată în data de 06.10.2016 de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, a fost admisă acţiunea; s-a dispus anularea în parte, a Deciziei nr. 914/09.01.2015 emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2014, emis de pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest, în ceea ce priveşte debitul de 79.309,69 RON şi accesoriile aferente acestuia, fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac a recursului şi soluţia pronunţată de instanţa de recurs

3.1. Împotriva sentinţei nr. 231 pronunţată în data de 06.10.2016 de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015 recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei şi respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

3.2. Prin decizia nr. 2656 din data de 21 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 s-a admis recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 231 din 06 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015; s-a dispus casarea sentinţei civile şi, în rejudecare, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2656 din data de 21 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare reclamanta Societatea A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 august 2019, sub nr. x/2019.

Prin contestaţia în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii recursului şi menţinerii soluţiei primei instanţe privind admiterea cererii de chemare în judecată.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a învederat că instanţa de recurs a reţinut, în principal, că intimata-reclamantă nu se poate apăra folosind argumentul că nu exista o obligaţie legală a acesteia de a prezenta certificatele de conformitate şi că nu a fost indicat temeiul legal pentru instituirea unei asemenea obligaţii în sarcina sa.

A arătat contestatoarea că dezlegarea dată recursului este rezultatul erorii materiale a Înaltei Curţi cu privire la data ieşirii din vigoare a dispoziţiilor legale pe care s-a întemeiat motivarea, respectiv Legea nr. 608/2001, abrogată la data de 28 august 2010, prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010.

S-a susţinut prin contestaţia în anulare că, dacă Înalta Curte nu s-ar fi aflat sub imperiul unei erori materiale, nu ar fi putut, cu bună ştiinţă, să dea efect unor dispoziţii legale abrogate la data încheierii contractului de finanţare, încălcând principiul tempus regit actum.

Cu privire la înrâurirea acestei erori asupra dezlegării recursului, s-a arătat că aceasta este probată de împrejurarea că Înalta Curte s-a bazat pe norme legale care nu mai erau în vigoare la data încheierii contractului de finanţare, atunci când a stabilit că reclamanta-contestatoare era obligată să facă dovada conformităţii materialelor/bunurilor folosite la construcţie prin certificate emise de producător, iar nu de altă persoană, sau prin alte înscrisuri, aspect determinant în soluţionarea cauzei.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestaţia în anulare introdusă de Societatea A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, instanţa reţine că intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, susţinând, în esenţă, că motivele invocate de contestator în susţinerea căii de atac nu corespund sintagmei de "eroare materială" prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, aceste două cerinţe sunt îndeplinite, iar aspectele invocate de intimat cu privire la inexistenţa erorii materiale sesizate de contestator vor fi analizate pe fondul contestaţiei. Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Semnificaţia conceputului de "greşeală materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatoare în prezenta cauză nu priveşte o greşeală materială a instanţei de recurs, ci este invocată încălcarea principiului tempus regit actum criticându-se soluţia instanţei de recurs pentru reţinerea incidenţei dispoziţiilor Legii nr. 608/2001, apreciate de contestatoare ca nefiind aplicabile speţei.

În mare parte, susţinerile din cuprinsul contestaţiei reiau motivele invocate şi în cadrul întâmpinării formulate în faţa instanţei de recurs, respectiv, că niciun act normativ şi nicio clauză contractuală nu prevede obligaţia deţinerii unor declaraţii de conformitate emise de producător, aspecte care au făcut obiectul analizei instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea formulând critici cu privire la modul de aplicare şi interpretare a cadrului normativ şi a clauzelor contractuale de către instanţa de recurs, ceea ce reprezintă un motiv de nelegalitate care corespunde unei erori de judecată, ipoteză care nu se înscrie în textul de lege anterior citat şi care nu poate fi îndreptată pe calea unei contestaţii în anulare.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Societatea A. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare Societatea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2656 din data de 21 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Dată

Tip

Sursă

05/08/2019

Dovadă de achitare taxa de timbru

SC A. SRL

05/08/2019

Contestaţie în anulare

SC A. SRL

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.