Criminal-procedure acts within penal file held non-justiciable in administrative litigation; appeals against inadmissibility dismissal rejected

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 din data de 25.01.2016, reclamantul A. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciu Teritorial Galaţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la soluţionarea cererii sale din 29 octombrie 2015 şi a celei din 22 decembrie 2015, să se verifice şi să se constate că, în mod nejustificat, i s-a refuzat soluţionarea în termenul legal a celor două cereri, să se constate că prin refuzul soluţionării celor două cereri s-a produs o nesocotire a dreptului său la petiţionare şi a suferit un prejudiciu moral, ca rezultat al discriminării şi să fie obligaţi pârâţii la plata de despăgubiri în valoare de 1000 RON şi a cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea având ca obiect "refuz soluţionare cerere", promovată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2016 s-a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, formulată de petentul B..

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 şi împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul B..

Prin motivele de recurs formulate împotriva sentinţei, întemeiate în drept pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. s-a invocat nelegalitatea soluţiei pronunţate pentru următoarele considerente:

- instanţa a soluţionat cauza deşi fusese înregistrată o cerere de completare a cadrului procesual împreună cu excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii, în complet nelegal constituit, şi fără a se lua în considerare cererea de amanare a cauzei pentru motivarea excepţei, împrejurări care atrag nulitatea absolută a soluţiei;

- motivarea sentinţei nu îndeplineşte condiţiile legale, fiind negat dreptul de a primi o soluţionare la cererea de audienţă, precum şi dreptul de petiţionare;

- se refuză soluţionarea unei cereri în cadrul şi sensul cerut, referirea la prevederile legii procesual penale fiind nejustificată şi nelegală.

Pentru toate aceste motive, soluţia dată în condiţiile unui cadru procesual incomplet cu ignorarea principiilor dreptului procesual civil, este lovită de nulitate absolută, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Motivele de recurs formulate împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 noiembrie 2016 circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., vizează nelegala excludere a cererii depuse şi înregistrate la registratura instanţei la data de 19.09.2016, pe care instanţa nu a luat-o în considerare.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 29 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamant sunt nefondate.

5.1. În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate a încheierii de şedinţă din data de 24 noiembrie 2016 încadrate de recurent în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., reţine Inalta Curte că recurentul a constestat menţiunea din practicaua sentinţei atacate potrivit căreia instanţa a reţinut că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în condiţiile în care depusese cerere de modificare a cadrului procesual insoţită de excepţii şi solicitare de amânare a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 442 din C. proc. civ.: Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus expuse Înalta Curte constată că procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune corectarea acelor erori materiale strecurate cu ocazia redactării ori a tehnoredactării în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri, erori care vizează numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau erori de calcul ori alte astfel de greşeli.

Aşadar, pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, finalitate care este posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanţei de fond, că, prin cererea de îndreptare eroare materială, recurentul - reclamant invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei prin care se tinde la modificarea hotărârii judecătoreşti, aspecte reiterate, de altfel, în cadrul susţinerii recursului îndreptat împotriva sentinţei şi intemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ocazie cu care vor fi analizate susţinerile sale.

Or, pentru a fi întrunite condiţiile de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, acestea trebuie să se circumscrie noţiunii de eroare materială, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată, motiv pentru care încheierea de şedinţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat.

5.2 În cea ce priveşte recursul declarat impotriva sentinţei, cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formal invocat, Înalta Curte apreciază, din verificarea considerentelor hotărârii, că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor.

Astfel, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

5.3 Cu privire la motivele de recurs prin care se invocă nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond, Inalta Curte reţine că prin cererea formulată în faţa instanţei de fond pentru termenul din data de 20 septembrie 2016 la care dosarul a rămas în pronunţare, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a magistraţilor C. (preşedintele completului de judecată) şi a magistratului D., în calitate de pârâţi, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, prin aceeaşi cerere, s-a invocat nelegala constituire a completului de judecată, în raport de solicitarea de introducere în cauză a preşedintelui completului de judecată, solicitându-se acordarea unui nou termen de judecată în faţa unui complet legal constituit.

Cererea, depusă la dosarul de fond, poartă viza completului de judecată "Pr. 20.09. La dosar. După pronunţare. Ora 13.55".

Înalta Curte reţine că sub imperiul normei de drept prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc, care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor reglementate la pct. 1-2 din art. 488 sau la art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Faţă de menţiunea privind primirea cererii de către completul de judecată după pronunţare, care face dovada până la înscrierea în fals, se constată că cererea reclamantului, primită după pronunţare, nu mai putea fi luată în considerare de judecătorul cauzei, faţă de dispoziţiile art. 429 din C. proc. civ., conform cărora "după pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale".

5.4. Pe fondul cauzei, se reţine că reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor la soluţionarea cererilor formulate în datele de 29 octombrie 2015 şi 22 decembrie 2015, să se verifice şi să se constate că, în mod nejustificat, i s-a refuzat soluţionarea în termenul legal a celor două cereri, să se constate că prin refuzul soluţionării celor două cereri i s-a produs o nesocotire a dreptului său la petiţionare şi a suferit un prejudiciu moral, şi să fie obligaţi pârâţii la plata de despăgubiri morale în valoare de 1000 RON.

Prin cererea din data de 29 octombrie 2015 adresată Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul DNA, reclamantul a solicitat a fi audiat doar de Şeful Serviciului în vederea aducerii la cunoştinţă a unor acte de corupţie săvârşite de magistraţi.

Cererea a fost înregistrată cu numărul dosarului penal în care reclamantul figura ca parte vătămată, respectiv 144/P/2013, iar în urma formulării acesteia reclamantul a fost audiat în data de 09.11.2015 de către un ofiţer de poliţie judiciară anume desemnat de procurorul şef al structurii teritoriale.

Ulterior, la data de 22.12.2015 reclamantul a transmis Serviciului Teritorial Galaţi al DNA o plângere prealabilă invocând faptul că nu a fost audiat de procurorul şef al serviciului teritorial, ci doar de comisarul şef desemnat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ o persoană vătămată intr-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ.

Noţiunea de act administrativ este definită de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;

Totodată, legiuitorul, definind noţiunea de contencios administrativ la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 a prevăzut că aceasta este "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Instanţa de contencios administrativ reţine, în raport de prevederile art. 131 şi 132 din Constituţie, art. 62 şi 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 3 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, rolul constituţional al Ministerului Public în cadrul activităţii judiciare, ca reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi apărător al ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor mai sus enunţate, rezultă că organul de urmărire penală este singurul competent să aprecieze cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 305 din C. proc. pen., atunci când este formulată o sesizare penală şi să verifice existenţa unor împrejurări de fapt care să formeze şi să fundamenteze concluzia potrivit căreia o anumită persoană ar fi putut săvârşi o infracţiune.

Activitatea procurorului nu reprezintă altceva decât expresia unor competenţe constituţionale şi legale proprii, iar decizia de a începe urmărirea penală intră în competenţa exclusivă a organului de urmărire penală, ce nu poate fi controlată, pe calea contenciosului administrativ sau constituţional, ci doar în cadrul procedurii confirmării de către procurorul ierarhic superior şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi, potrivit art. 339-341 din C. proc. pen., şi de către instanţa de judecată, în cadrul procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 342-348 din C. proc. pen.

In condiţiile în care, prin cererile adresate Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciu Teritorial Galaţi, la data de 29 octombrie 2015 şi la data de de 22 decembrie 2015 reclamantul a solicitat a fi audiat în vederea semnalării unor acte de corupţie, acestea reprezentând acte procesual penale din dosarul x/2013 al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA, în mod corect instanţa de fond a constatat raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/200 potrivit cărora nu pot fi atacate pe cale contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora, se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară, inadmisibilitatea acţiunii.

Critica recurentului reclamant privind nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate de Curtea de Apel Galaţi în raport de imprejurarea că CD urile inaintate de instanţa de fond nu au conţinut, urmează să fie respinsă ca neavenită, în condiţiile în care suporturile optice menţionate nu reprezintă probe la dosar, ci sunt depuse de reclamant, ataşate cererilor adresate conducerii administrative a curţii de apel prin care se solicită copii de pe inregistrarea şedinţei de judecată, aspecte care nu fac obiectul judecăţii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei şi incheierii prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 199 din data de 20 septembrie 2016 şi împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.