Validity of IT project fund recovery and 90-day verification deadline as a non-declaratory requirement under Emergency Ordinance 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, anularea şi suspendarea Decizia nr. 693 din data de 14 februarie 2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 14.10.2016 întocmit de pârât cu privire la proiectul "Sistem informatic integrat pentru Casa de Pensii din cadrul M.A.L", cod SMIS 4909.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 438 din 7 februarie 2018, a respins cererea de suspendare şi cererea de anulare a actelor administrative ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, atât împotriva soluţiei privind anularea actelor administrative atacate, cât şi în privinţa soluţiei de suspendare a executării acestora.

3.1. Recursul asupra soluţiei de suspendare a executării actelor administrative atacate

Recurenta-reclamantă susţine interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Cazul bine justificat este reprezentat de încălcarea disp. art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv nerespectarea termenului de 90 de zile pentru efectuarea verificării şi emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, de la data finalizării activităţii de organizare a verificării.

Condiţia pagubei iminente este îndeplinită ca urmare a cuantumului sumei imputate ce conduce la perturbarea activităţii, cu consecinţe negative în desfăşurarea acesteia.

3.2. Recursul asupra soluţiei privind anularea actelor administrative atacate

Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă s-a aflat într-o gravă eroare în ceea ce priveşte finalizarea perioadei de monitorizare la 31.03.2016, motivată de confuzia între termenul de implementare şi termenul de finalizare a proiectului.

Termenul de implementare nu poate fi identic cu termenul de finalizare, deoarece implementarea presupune realizarea tuturor obiectivelor asupra cărora părţile au convenit în perioada aleasă pentru atingerea acestora, iar părţile pot îndeplini obiectivele stabilite înainte de finalizarea perioadei de implementare.

În consecinţă, susţine recurenta-reclamantă, termenul de finalizare se consideră împlinit la expirarea Contractului de furnizare nr. x/23.12.2009, respectiv la 31.03.2011, iar de la această dată curge termenul de 5 ani stipulat în Anexa nr. 1 la Contractul de finanţare nr. x/31.07.2009, iar data la care s-a finalizat perioada de monitorizare este 31.03.2016.

Perioada de monitorizare şi control s-a finalizat înainte de data începerii verificărilor - 01.07.2016, respectiv a datei întocmirii suspiciunii de neregulă din 14.06.2018.

Cea de-a doua critică vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul depăşirii termenului prevăzut de lege pentru efectuarea verificării şi emiterea procesului-verbal de constatare, având în vedere că perioada de sustenabilitate a proiectului s-a încheiat la 31.03.2016.

Sancţiunea nerespectării acestui termen este nulitatea actului contestat şi nicidecum nu constituie doar o "interdicţie" în sarcina intimatului-pârât de a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control.

În ceea ce priveşte considerentele primei instanţe legate de corecta aplicare a recuperării integrale a finanţării acordate, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a ţinut seama de Ordonanţa de clasare din 25.07.2017 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, din cuprinsul căreia rezultă şi că aplicaţia informatică era funcţională la momentul semnării procesului-verbal de acceptanţă, precum şi la data efectuării auditului IT, conform cerinţelor comunicate de beneficiar.

Din cuprinsul adresei nr. x/28.03.2014 reiese că în data de 26.03.2014, portalul era operaţional, putând fi accesat online, ceea ce demonstrează îndeplinirea unuia dintre obiectivele principale ale proiectului, posibilitatea interacţiunii pensionarilor cu Casa de Pensii Sectorială, dar şi posibilitatea acesteia de a interacţiona cu pensionarii, de asemenea adaptarea sistemului informatic la cerinţele legislaţiei actuale era finalizată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Înalta Curte a luat act de faptul că recurenta-reclamantă înţelege să nu mai susţină motivele de recurs formulate împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, ca urmare a achitării sumei datorate.

2. Cu privire la recursul formulat împotriva deciziei de respingere a cererii de anulare a actelor administrative atacate

Recursul este nefondat.

În legătură cu termenul de implementare şi termenul de finalizare a proiectului, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă are obligaţia respectării dispoziţiilor contractului de finanţare, atât în perioada de implementare a proiectului, cât şi în perioada de sustenabilitate a proiectului.

Sustenabilitatea proiectului se calculează pe o perioadă de 5 ani de la finalizarea implementării acesteia.

Perioada de sustenabilitate a proiectului se încheie la 5 ani de la data ajungerii la termen a contractului de finanţare, în speţă - 31.07.2016.

Procesul şi perioada de monitorizare a proiectului au în vedere obligaţia de menţinere a investiţiei finanţare, cel puţin 5 ani după finalizarea proiectului şi nu reprezintă calculul termenului de început a verificării şi emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, care urmează regulile impuse de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la încălcarea termenului de 90 zile pentru efectuarea verificării şi emiterii procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare, prevăzut de art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă că actul în cauză a fost emis în data de 14.10.2016, iar perioada de sustenabilitate s-a încheiat la 31.07.2016.

Termenul de 90 de zile se calculează de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, respectiv a Deciziei nr. 5237/01.07.2016, acesta fiind ultimul act efectuat anterior începerii activităţii de verificare propriu-zise, prin urmare se va constata că termenul de 90 zile nu a fost respectat de către intimatul-pârât, fiind depăşit cu 15 zile, însă această împrejurare nu poate conduce la anularea actului, în absenţa vătămării produse părţii, termenul fiind de recomandare şi nu de decădere, conform jurisprudenţei Înaltei Curţi.

Cu privire la criticile aduse soluţiei pronunţate pe fondul pricinii, Înalta Curte urmează să reţină că aspectele extrase din cuprinsul Ordonanţei de clasare din data de 25.07.2017 emisă de DNA, conform cărora, modul "Portal" a fost funcţional la momentul semnării procesului-verbal de acceptanţă, precum şi la data efectuării auditului IT, cerinţele iniţiale ale proiectului nu mai puteau fi îndeplinite în totalitate, datorită schimbărilor intervenite în legislaţie, parte din cerinţele iniţiale nu mai aveau utilitate, nu contrazic cele reţinute prin actul administrativ atacat şi însuşite şi de prima instanţă.

Astfel, la data verificării se arată că auditul informatic şi de securitate a aplicaţiei "Portal" s-a realizat în mediul intranet şi nu din internet, aplicaţia nu este autorizată, accesul la pagini se face prin navigator web de tip Internet Explorer etc., iar statutul "Nu poate fi afişată" al adresei de internet http://pensii.mai.guv.ro, demonstrează fără putinţă de tăgadă că aplicaţia nu funcţionează, deşi recurenta-reclamantă a susţinut contrariul.

De altfel, şi în prezent, la adresa de internet sus-menţionată este afişată aceeaşi informaţie, astfel că, însăşi menţiunea recurentei-reclamante conform căreia proiectul se află în "conservare", conduce la neîntrunirea criticilor aduse sentinţei primei instanţe.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 438 din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.