Taxpayer's appeal annulled for lack of procedural capacity after company deregistration; tax assessment stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2016 la data de 07.07.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând anularea deciziei nr. 37/11.02.2016 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei pe fond privind soluţionarea contestaţiei administrative îndreptate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/26.10.2015, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.10.2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a unui debit total de 8.511.913 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 253 din data de 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală, pentru motive care se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea deciziei nr. 37/11.02.2016 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei pe fond privind soluţionarea contestaţiei administrative îndreptate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/26.10.2015, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.10.2015.

S-a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit susţinerile formulate de către societatea reclamantă, apreciind nelegală suspendarea soluţionării contestaţiei, doar în baza formulării unei sesizări penale.

De asemenea, s-a arătat că s-a îngrădit dreptul constituţional de liber acces la justiţie, în condiţiile în care sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş a avut loc la data de 3.12.2015, iar pârâta nu a adus la cunoştinţa instanţei de fond stadiul cercetărilor penale.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10 ianuarie 2017 formulată de intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Prin concluziile scrise formulate la data de 12.11.2019, intimata - pârâtă a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, intrucât prin sentinţa civilă nr. 11/17.01.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului A. S.R.L. din Registrul Comerţului.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 29 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va constata nulitatea recursului ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condiţiile legii (...)."

Aşadar, una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile, este capacitatea procesuală, alături de condiţiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes.

Capacitatea procesuală de folosinţă, care este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă, este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de folosinţă.

În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosinţă începe, aşa cum statuează art. 205 din C. civ. la data înregistrării acesteia şi încetează, conform prevederilor art. 244 din acelaşi cod, odată cu încetarea fiinţei (desfiinţarea) acesteia, printr-unul dintre următoarele moduri: constatarea ori declararea nulităţii, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

Recurenta-reclamanta A. S.R.L. a învestit Inalta Curte de Casaţie, la data de 29 noiembrie 2016, cu recursul formulat hotărârii prin care s-a respins cererea de anulare a deciziei nr. 37/11.02.2016 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Reţine Inalta Curte că prin sentinţa nr. 11 din data de 17 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea A. S.R.L., şi radierea din registrul comerţului, ceea ce înseamnă că reclamantei i-a încetat capacitatea procesuală de folosinţă în sensul dispoziţiilor art. 32 C. proc. civ.

Prin urmare, chiar dacă, la data declarării recursului, reclamanta avea personalitate juridică, la data judecării prezentei căi de atac personalitatea juridică a încetat, reclamanta nu mai deţine capacitate procesuală de folosinţă, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, inclusiv dreptul de a susţine actul procesual al recursului declarat în cauză.

În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 40 C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea actul procesual făcut de o persoană fără capacitate procesuală.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 253 din data de 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.