VAT exemption dispute: taxpayer wins suspension of tax execution pending merits ruling.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba - Iulia, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscala, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/21.04.2017 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscala nr. x din data de 21.04.2017, care i-a fost comunicată la data de 03.05,2017, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în valoare totala de 1.257.519 RON şi suspendarea executării tuturor Deciziilor viitoare prin care i se vor calcula obligaţii fiscale accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 21 iulie 2017, Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 174 din 21 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac declarate, reclamanta a arătat că instanţa de fond nu a analizat niciunul dintre aspectele invocate în dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a considerat că argumentele invocate de organele de cercetare penală în Ordonanţa de clasare din data de 28.06.2017 prezintă un dubiu puternic de îndoială asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.

Astfel, soluţia organelor de cercetare penală întăreşte cazul bine justificat, având în vedere argumentele reţinute în Ordonanţa de clasare din data de 28.06.2017 cu privire la faptul că tranzacţiile comerciale efectuate de către societatea recurentă sunt reale, că documentele încheiate atât de către societate, cât şi de către partenerii săi sunt corecte şi legale, că au fost livrate de către societate şi declarate de către partenerii maghiari achiziţiile intracomunitare, că marfa achiziţionată de la societatea reclamantă era livrată la sediul societăţii maghiare, că tranzacţiile au fost efectuate exclusiv prin bancă şi că se recunoaşte semnătura şi ştampila pe documentele prezentate de către societate pentru justificarea aplicării scutirii de TVA.

În ceea ce priveşte producerea unei pagube iminente, recurenta a arătat că suma pentru care societatea este executată silit este deosebit de mare, iar în cazul în care actele administrative vor fi anulate, imposibil de recuperat. Prin executarea acestor sume, liniile de credit contractate de către societate ar fi declarate scadente anticipat, banca obligând societatea la intrarea în insolvenţă.

4. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bacău, în numele Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Braşov, a solicitat respingerea recursului, arătând că iminenţa prejudiciului nu a fost dovedită nici în faţa instanţei de fond şi nici în prezent.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod temeinic instanţa de fond a reţinut corectitudinea tratamentului fiscal şi legalitatea impunerii suplimentare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei, a întâmpinărilor formulate de intimate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, este incident "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", în cauza de faţă fiind vorba despre aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii pârâte care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)".

Condiţiile pentru luarea măsurii suspendării executării sunt cazurile bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente, noţiuni explicate de actul normativ menţionat, astfel: cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) şi pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi pârâte sau a unui serviciu public (art. 2 alin. (1) lit. ş).).

În privinţa cerinţei cazului bine justificat, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că nu există niciun argument de fapt şi de drept care să susţină o aparenţă vădită de nelegalitate a actului, argumentele invocate de reclamantă vizând chestiuni ce ţin de fondul cauzei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aspectele reţinute de organele de cercetare penală, prin Ordonanţa din data de 28.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa stării de fapt reţinute de organul fiscal şi legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Astfel, prin Ordonanţa din data de 28.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea 241/2005, ordonanţă menţinută prin încheierea penală nr. 65/CP din 30.10.2017 a Tribunalului Sibiu, secţia penală.

În considerentele ordonanţei s-a reţinut că societatea reclamantă a prezentat înscrisuri justificative de expediere şi transport din care rezultă că bunurile au fost livrate în Ungaria justificându-se existenţa unor operaţiuni intracomunitare. S-a mai reţinut că beneficiarii acestora aveau la data efectuării operaţiunilor cod valabil de TVA.

De asemenea, în cursul urmăririi penale nu au fost identificate probe materiale din care să rezulte crearea unui lanţ de relaţii economice intracomunitare cu scopul de a beneficia fără drept de scutire de TVA. S-a apreciat că presupusul mecanism infracţional invocat de către organele de control fiscal şi afirmaţiile acestora conform cărora aceste bunuri ar fi fost în realitate vândute pe teritoriul naţional nu au un suport probator.

Prin urmare, s-a apreciat că mijloacele de probă administrate nu au fost de natură a forma convingerea organului de urmărire penală că operaţiunile şi documentele efectuate, respectiv prezentate de către societate ar fi fictive.

Pentru a reţine această stare de fapt Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a avut în vedere informaţiile furnizate de către autorităţile maghiare, înscrisurile depuse de reclamantă (contracte, fişe de cont, facturi, CMR-uri, extrase de cont), informaţii furnizate de ANAF în condiţii de confidenţialitate cu privire la existenţa conturilor utilizate de persoanele implicate în tranzacţiile financiare şi declaraţiile martorilor audiaţi.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente, instanţa de control judiciar constată că este dovedită îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere valoarea mare a sumelor imputate şi faptul că executarea silită a acestora ar avea consecinţe deosebit de grave asupra activităţii societăţii, care care ar conduce până la posibila deschidere a procedurii insolvenţei.

În concluzie, având în vedere că, în speţă, s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru suspendarea executării actelor administrative, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., constată că se impune casarea sentinţei şi admiterea cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei nr. 174 din 21 iulie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.

Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. x/21.04.2017 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.04.2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

Obligă pârâtele la plata sumei de 300 de RON către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2019.