Unpaid judicial fee invalidates extraordinary remedy challenging annulment of revision dismissal

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de revizuire introdusă la data de 31 octombrie 2007, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 85/F/01.06.2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul cu nr. x/2004 al aceleiaşi instanţe, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată introdusă în faţa primei instanţe, motivând că prima instanţă nu s-a pronunţat pe excepţia de nelegalitate a adreselor nr. x/2002 şi y/2002, emise de Ministerul Apărării Naţionale, invocată de reclamantă în dosarul de fond la fila x.

Prin încheierea de şedinţă din 09 mai 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a rezoluţiei din data de 01 noiembrie 2007 din dosarul sus-menţionat al Curţii de Apel Braşov, invocată de revizuenta A.; a respins excepţiile de nelegalitate şi de nulitate a încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2008 pronunţată în acest dosar, invocate de aceeaşi revizuentă; a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către revizuenta A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentinţa civilă nr. 138/F din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile cu nr. 85/F/01.06.2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând că obligaţia achitării acestor taxe nu a fost îndeplinită de către revizuentă pe parcursul judecării procesului.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 09 mai 2012 şi a sentinţei civile nr. 138/F din 14 iunie 2012, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2007 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal dosarul cu nr. x/2013

2. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3870 din 03 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 09 mai 2012, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 138/F din 14 iunie 2012, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2007 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

3. Calea extraordinară de atac formulată împotriva deciziei instanţei de recurs

Împotriva deciziei nr. 3870 din 03 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal dosarul cu nr. x/2017

4. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3870 din 03 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ a respins cererea formulată de revizuenta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare A., în temeiul dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei şi încheierii atacate, cu consecinţa admiterii în tot a cererilor formulate.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, B. - fost ministru al M.Ap. N. şi Curtea de Apel Braşov nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de către contestatoare, prin raportare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte urmează să o respingă, constatând că, în cauză, nu se impune suspendarea judeecării cauzei până la soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, Înalta Curte reţine lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate.

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. de la 1865, excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, contestaţiile în anulare se timbrează cu 10 RON taxă judiciară de timbru şi 0,3 RON timbru judiciar.

De asemenea, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, modificată, prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

În cauză, contestatoarea A. a fost citată pentru termenul de judecată de la 05 noiembrie 2020, conform dovezii de citare de la dosarul cauzei, cu menţiunea de a achita taxa judiciară în valoare de 10 RON şi 0,30 RON timbru judiciar, aferentă cererii, potrivit art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, dar nu a înţeles să se conformeze acestei obligaţii legale.

Pentru considerentele expuse şi, având în vedere că, în cauză, contestatoarea A. nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare a taxei juridiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula contestaţia în anulare, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare.

Anulează contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi împotriva deciziei nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.