Exclusive territorial jurisdiction of defendant's location for public authority plaintiffs under health insurance fund recovery claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 252.482,86 RON, compusă din: - 198.736,21 RON, reprezentând sume decontate de CASMB din Fondul National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru dispozitivele medicale concentratoare de oxygen K02;

-53.746,65 RON, reprezentând accesorii fiscale calculate până la data întocmirii raportului de control;

- precum şi la plata accesoriilor calculate în continuare până la data plăţii integrale a sumei reprezentând prejudiciul adus instituţiei noastre, accesorii calculate conform dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit cărora: "recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de recuperate de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, sau după caz, aplicabile pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperate sumele".

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 500/2002 Legea finanţelor publice.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1103/2019 din 8 octombrie 2019 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are sediul în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti şi în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 7991 din 21.11.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) partea finală din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prin urmare, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată de o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Instanţa reţine că pârâta A. S.R.L. are sediul în municipiul Timişoara, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta în favoarea instanţei din Timiş.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei, deşi litigiul nu se află în materia de competenţă a contenciosului administrativ, în condiţiile în care instanţele învestite nu şi-au invocat excepţia necompetenţei materiale, această competenţă a secţiei de contencios administrativ a rămas câştigată, fiind depăşită posibilitatea de a fi stabilită în acest moment competenţa materială a instanţei, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., cu consecinţa directă a consolidării competenţei instanţei iniţial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia.

În privinţa stabilirii competenţei teritoriale, Înalta Curte sesizată cu regulatorul de competenţă reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Constatând faptul că reclamanta este o instituţie publică, precum şi faptul că pârâta are sediul în municipiul Timişoara, Înalta Curte reţine că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Timiş, sens în care va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.