Negative conflict of jurisdiction in administrative public procurement dispute resolved by assigning case to Timișoara District Court based on contracting authority's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. SI B. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE - CFR S.A. ŞI COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE - CFR S.A., PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE TIMISOARA, în temeiul dispoziţiilor art. 49 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 101/2016, contestaţie împotriva Raportului procedurii emis de către autoritatea contractanta Nr. x/16.01.2020 cu privire la procedura de atribuire a contractului de lucrări " Reparaţie capitala linia CF x Livezeni - Simeria interval C. fir 1 67+620 - 62+150" (proiectare si execuţie), prin care solicită admiterea contestatei astfel cum aceasta a fost formulată; anularea Raportului procedurii nr. x/16.01.2020 publicat în SEAP în data de 16.01.2020 ca netemeinic şi nelegal, abuziv; obligarea comisiei de licitaţie la reevaluarea ofertei depuse de către reclamantă, respectiv Documentul European de Achiziţie Unic (DUAE) şi obligarea comisiei de evaluare la continuarea procedurii în vederea atribuirii contractului sectorial de lucrări.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1534 din 03.06.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 care prevăd competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind procedurile de atribuire prevăzute de art. 82 din Legea nr. 99/2016 în favoarea tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, reţinând că actul contestat în litigiul de faţă a fost încheiat de Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, cu sediul în judeţul Timiş, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei din judeţul Timiş.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea nr. 680/PI din 11 septembrie 2020 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prezentul litigiu se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 şi vizează o procedură de achiziţie publică declanşată de autoritatea contractantă în vederea atribuirii unui contract de lucrări, iar autoritatea contractantă este Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. cu sediul în Bucureşti. Ca atare, a reţinut instanţa că este lipsit de relevanţă pentru stabilirea competenţei faptul că derularea procedurii se desfăşoară prin intermediul sucursalei CFR Timişoara şi văzând dispoziţiile exprese al art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 a dispus în consecinţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect o procedură de achiziţie publică declanşată de autoritatea contractantă în vederea atribuirii unui contract de lucrări.

În privinţa competenţei de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, aşa cum ambele instanţe aflate în conflict au reţinut, litigiul dedus judecăţii aparţinând tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă a fost generată de stabilirea diferită de către instanţe a autorităţii contractante, în raport de care urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei.

Pornind de la dispoziţiile legale care au definit atât noţiunea de act al autorităţii contractante, autoritate contractantă, contract, Înalta Curte reţine că prevederile art. 3 alin. (1) lit b) din Legea nr. 101/2016 fac trimitere la definiţia autorităţii contractante din lege. Astfel, secţiunea a 3-a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 prevede faptul că "Au calitatea de autoritate contractantă în sensul prezentei legi: a) autorităţile şi instituţiile publice centrale sau locale, precum şi structurile din componenţa acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite şi care au stabilite competenţe în domeniul achiziţiilor publice; b) organismele de drept public; c) asocierile care cuprind cel puţin o autoritate contractantă dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).

Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte reţine că are calitatea de autoritate contractantă în cauza dedusă judecăţii Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, cu sediul în judeţul Timiş, întrucât actul atacat de reclamant (respectiv Raportul procedurii) este emis de Serviciul achiziţii publice din cadrul Sucursalei Regionale de Căi ferate Timişoara.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională Căi Ferate - CFR S.A. şi Compania Naţională Căi Ferate - CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.