Challenge to military service maintenance expense reimbursement: failure to procure official gazette extracts violates active court duty under Article 187 of the Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 08.01.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informaţii Externe, anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Financiar - Contabilă; anularea hotărârii nr. 74999 (3)/20.10.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor; suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Financiar - Contabilă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4139 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informaţii Externe şi a anulat în parte decizia de imputare nr. 73204/06.08.2015 şi hotărârea nr. 3/20.10.2015 cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente anilor III şi IV de şcolarizare, obligând pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Serviciul de Informaţii Externe, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în măsura în care a fost admisă cererea de chemare în judecată şi desfiinţarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte anularea Deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015, cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente anilor III şi IV de şcolarizare, precum şi în ceea ce priveşte obligarea recurentului la plata către reclamant a cheltuielilor ce judecată în cuantum de 1000 RON. Pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului solicită să se reţină că la efectuarea cercetării administrative au fost avute în vedere datele comunicate de Academia Tehnică Militară (ATM) prin adresele nr. x/07.05.2015, y/28.07.2015 şi A-6504/02.10.2015.

Critică faptul că prima instanţă a reţinut în pronunţarea soluţiei că la dosar nu a fost depus Buletinul Informativ al Armatei nr. 5/2014, Ministerul Apărării Naţionale comunicând că în anul 2014 acesta a fost editat doar în 12 numere şi că, deşi s-a revenit cu adresă către Ministerul Apărării Naţionale pentru a se depune extras din acest Buletin, nu s-a dat curs solicitării.

Invocă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale a cheltuielilor de întreţinere şi de instruire pe timpul şcolarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naţionale.

Mai arată că în speţă cheltuielile de şcolarizare pentru anul universitar 2011-2012 au fost publicate în Buletinul Informativ al Armatei (BIA) nr. 11 din 19.11.2012, iar împrejurarea că instanţa de fond a apreciat că se impune depunerea unui extras din BIA care să reflecte cheltuielile aferente unui student în mod individual, detaliat pe categorii de cheltuieli nu este de natură a determina MApN să întocmească un extras care să nu corespundă realităţii.

În privinţa împrejurării că S.I.E. nu a întreprins demersuri pe lângă MApN pentru ca acesta să depună BIA nr. 5/2014, în care au fost publicate cheltuielile de şcolarizare aferente anului universitar 20112-2013, arată că nu a avut o asemenea obligaţie stabilită în sarcina sa, în cursul procesului şi că instanţa de fond, în virtutea rolului său activ, a admis la termenul din 21.06.2016, administrarea probei cu înscrisuri, constând în extrase din BIA, şi depunerea acestora de către emitentul MApN. Ulterior, întrucât extrasul din BIA nr. 5/2014 nu a fost depus, s-a revenit cu adresă la MApN la termenele de judecată din 20.09.2016 şi 01.11.2016, fără ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 187 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina conducătorului instituţiei.

De asemenea, recurentul-pârât critică faptul că MApN a motivat nedepunerea Buletinului pe împrejurarea că acesta a fost editat în 12 exemplare, fiind în imposibilitatea depunerii, deşi instanţa solicitase doar un extras şi nu un exemplar.

Recurentul-pârât mai arată că a întreprins demersuri către ATM în vederea stabilirii răspunderii materiale, ţinând cont de datele comunicate de instituţia unde a fost şcolarizat reclamantul. Mai mult, arată că a fost de acord cu administrarea probei cu înscrisuri şi că nu îi poate fi imputată neconformarea unei alte instituţii la solicitarea instanţei.

Împrejurarea că instanţa a apreciat că nu poate stabili temeinicia cheltuielilor de şcolarizare a reclamantului pentru anii universitari 2011-2012 şi 2012-2013, motivată, pe de o parte de faptul că MApN nu a depus extrasul din BIA nr. 11/2012 în forma solicitată de instanţă, ci într-o altă formă decât cea aprobată de Ministrul Apărării Naţionale, iar, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul nu a făcut demersuri pe lângă MApN, deşi nu i s-a stabilit o asemenea obligaţie, a condus, în opinia sa, la aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informaţii Externe, anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Financiar - Contabilă, a hotărârii nr. 74999 (3)/20.10.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Financiar - Contabilă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 17.05.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015, ca nefondată, astfel că instanţa a rămas învestită doar cu cererea în anulare.

Cu titlu preliminar, se constată că la termenul de judecată din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie existenţa unor demersuri suficiente din partea primei instanţe în vederea depunerii de către Ministerul Apărării Naţionale a extraselor solicitate din buletinele informative ce conţineau cuantumul cheltuielilor de şcolarizare, aspect criticat de altfel, şi prin cererea de recurs, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că în cauză s-a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 şi a hotărârii nr. 3/20.10.2015, iar instanţa de fond a anulat aceste acte cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente anilor III şi IV de şcolarizare, în considerarea faptului că, deşi au fost acordate mai multe termene în acest sens, Ministerul Apărării Naţionale nu a depus la dosar extrase din Buletinele informative solicitate, respectiv din Buletinele nr. 11/2012 şi nr. 5/2014 privind cuantumul cheltuielilor de şcolarizare a reclamantului pentru anii III şi IV de studiu şi, în consecinţă, a considerat că nu s-a dovedit temeinicia sumelor respective din decizia de imputare şi hotărârea atacate.

Este adevărat că instanţa a acordat mai multe termene în acest scop şi că, în ciuda demersurilor sale, Ministerul Apărării Naţionale nu s-a conformat solicitării instanţei şi nu a depus toate documentele solicitate, dar, cu toate acestea, instanţa era ţinută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să insiste în aceste demersuri, chiar sub sancţiunea aplicării unei amenzi judiciare, conform art. 187 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, conform celor mai sus expuse, respectiv după efectuarea unor demersuri suplimentare în vederea obţinerii buletinelor informative ale armatei necesare stabilirii cheltuielilor de şcolarizare pentru anii III şi IV.

Pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Serviciul de Informaţii Externe împotriva sentinţei civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal: va casa în parte sentinţa şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii reclamantului de anulare a actelor administrative contestate cu privire la cheltuielile de întreţinere aferente anilor III şi IV de şcolarizare.

De asemenea, va menţine soluţia de respingere a acţiunii cu privire la cheltuielile de întreţinere aferente anilor I şi II de şcolarizare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Serviciul de Informaţii Externe împotriva sentinţei civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii reclamantului de anulare a actelor administrative contestate cu privire la cheltuielile de întreţinere aferente anilor III şi IV de şcolarizare.

Menţine soluţia de respingere a acţiunii cu privire la cheltuielile de întreţinere aferente anilor I şi II de şcolarizare.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 noiembrie 2020.