Revision for EU law violation denied where petition sought merits reform without new CJUE interpretation

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 4524 din 8 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3382 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Prin sentinţa nr. 4524/2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea reclamantei de anulare a deciziei nr. 2717/24.02.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.08.2015.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva deciziei nr. 4524/8.10.2019 pronunţate în recurs, a promovat calea de atac a revizuirii recurenta-reclamantă A. S.A., solicitând retractarea în tot a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în rejudecarea recursului, admiterea acestuia, cu consecinţa reformării sentinţei nr. 4524/2019, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat:

- anularea deciziei nr. 2717/24.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.08.2015 privind proiectul "Retehnologizare sector producţie echipamente tehnologice A." emis de Direcţia Generală Programe Competitivitate Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 1.713.301,67 RON, constituind valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli;

- exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.713.301,67 RON.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 509-513 C. proc. civ.

În motivarea revizuirii se arată că decizia ÎCCJ atacată pe această cale nesocoteşte jurisprudenţa CJUE în domeniu, respectiv prioritatea dreptului european, conform căruia controlul nu se prezumă, trebuind analizat in concreto.

Instanţa de fond a considerat fără niciun temei legal şi contrar adresei Consiliului Concurenţei, iar Înalta Curte a validat acest raţionament, că simpla apartenenţă a societăţii la un grup nu o mai califică pentru a beneficia de finanţare conform legislaţiei IMM-urilor. Un astfel de raţionament contravine prevederilor Legii nr. 346/2004, care la art. 44 alin. (4) precizează expres că societăţile controlate de persoane fizice sunt întreprinderi legate doar dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Or, Înalta Curte a ignorat atât această dispoziţie legală, cât şi adresa Consiliului Concurenţei care precizează expres că "B. nu este legată pentru că nu acţionează pe pieţe adiacente".

Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca normă procedurală internă, instituie posibilitatea ca instanţa naţională să revină asupra unei hotărâri care a rămas definitivă, dacă aceasta este incompatibilă cu dreptul unional. Pe de altă parte, principiul efectivităţii impune ca procedura naţională să asigure o protecţie efectivă a drepturilor conferite de dreptul Uniunii Europene.

Alături de acest principiu, revizuenta invocă şi: dreptul la o cale de atac efectivă, garantat de art. 47 din CDFUE, principiul cooperării loiale (art. 4 alin. (3) TUE); principiul priorităţii dreptului UE asupra dreptului intern (art. 148 alin. (2) din Constituţie, art. 5 din C. civ., art. 4 din C. proc. civ.); caracterul obligatoriu al deciziilor CJUE pentru toate instituţiile şi autorităţile statelor membre; decizia CJUE în cauza Byankov (C-249/11), în care s-a stabilit că, în cazul în care măsura naţională este în mod evident contrară dreptului UE, redeschiderea procedurii administrative este permisă în scopul anulării actului administrativ nelegal, în conformitate cu principiul cooperării loiale, care trebuie să prevaleze asupra principiului securităţii juridice.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată faţă de cererea de revizuire, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene solicită respingerea căii de atac, ca inadmisibilă.

În revizuirea întemeiată pe art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se pot invoca noi motive de nelegalitate a actelor administrative, care nu au fost invocate în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii.

Revizuenta nu a indicat în concret norme de drept european care să fi fost încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, ci a enumerat numai o serie de principii de drept unional, care opinează că ar trebui respectate în stabilirea regulilor procedurale ale revizuirii în cauză.

Cererea de revizuire este inadmisibilă în lipsa oricărui element de noutate, revizuentul urmărind anularea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului european. Revizuenta reia aceleaşi susţineri din recurs, faţă de care se opune autoritatea de lucru judecat. Asupra jurisprudenţei CJUE invocate în cauză, instanţa s-a pronunţat, iar cererea de revizuire ar fi admisibilă numai în măsura în care revizuentul ar indica alte decizii ale CJUE, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, ceea ce nu este cazul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe care se întemeiază cererea de revizuire, (c)onstituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Din decizia nr. 45/2016, pronunţată de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie, în legătură cu interpretarea şi aplicarea normei legale anterior enunţate se reţin următoarele repere relevante:

72. (…) este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă), se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat.

(…)

79. Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre CJUE, iar nu faptele deduse judecăţii, care reprezintă un element imutabil al litigiului.

(...)

83. (…) este lipsită de relevanţă neinvocarea în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, presupus încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, întrucât, potrivit principiului iura novit curia, consacrat de art. 22 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., judecătorul, respectând limitele învestirii sale, este în drept, în virtutea prerogativelor sale jurisdicţionale, să dea cererii calificarea juridică exactă şi să facă aplicarea normelor juridice incidente. Instanţa trebuie să aplice dreptul, care îi este cunoscut, inclusiv dreptul european şi hotărârile interpretative ale CJUE, care au caracter obligatoriu pentru instanţele statelor membre şi se bucură de prioritate în aplicare, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie.

În cauza de faţă, titulara revizuirii reia susţineri pe fond referitoare la: calificarea situaţiei sale de întreprindere legată cu întreprinderea C. şi neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 346/2004, pentru a fi considerată întreprindere legată cu C. (arătând că cele două întreprinderi nu acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, iar controlul aceluiaşi grup de persoane fizice asupra întreprinderilor nu se prezumă, ci trebuie dovedit).

Aceste argumente sunt menite să sublinieze că reclamanta-revizuentă avea statut de întreprindere mijlocie la data accesării finanţării nerambursabile şi că această finanţare a fost retrasă cu aplicarea greşită a legii, respectiv prin nefondata luare în considerare a statului său de întrepridere legată cu C..

Aşa cum s-a subliniat în considerentele deciziei nr. 45/2016, anterior citate, revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare, iar nu de reformare. Pe calea revizuirii nu poate fi reanalizată cauza, soluţionată printr-o hotărâre definitivă, din perspectiva unei invocate greşite aplicări a legii. Instanţa învestită cu revizuirea este ţinută de respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, în sensul că nu ar putea relua analiza aspectelor litigioase, ca o instanţa de reformare.

În revizuire este necesar să existe un element de noutate, în cazul revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 acesta fiind o nouă calificare juridică a faptelor, prin prisma unei normei de drept european incidente sau a unei interpretării date unei astfel de norme pintr-o hotărâre CJUE, care nu au fost analizate de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire.

Înalta Curte constată că, pe de o parte, revizuenta nu urmareşte o retractare, ci o reformare a deciziei nr. 4524/2019, arătând că instanţa de recurs ar fi aplicat greşit norma naţională referitoare la întreprinderi legate, iar pe de altă parte, revizuenta nu indică niciun element nou, adică o normă de drept unional incompatibilă cu norma naţională aplicată în cauză sau care ar fi impus o interpretare a normei naţionale conformă, aptă să infirme soluţia pronunţată în recurs.

Mai mult de atât, în decizia nr. 4524/2019, instanţa de recurs s-a raportat inclusiv la dreptul unional, respectiv la hotarârea CJUE pronunţată în cauza C-110/13, pe care a invocat-o în susţinerea soluţiei adoptate. Revizuenta nu invocă alte interpretări ale CJUE (diferite de cea antereferită) privitoare la definirea întreprinderilor mijlocii sau la considerarea întreprinderilor aflate în raporturi juridice şi economice stabilite prin intermediul unui grup de persoane fizice. Revizuenta nu invocă nici dispoziţii de drept substantial european care să aibă incidenţă în problematica litigioasă a cauzei dezlegate definitiv şi care să nu fi fost invocate sau tratate de instanţa de recurs.

În cuprinsul cererii se trimite numai la anumite principii de drept european, pe care titulara căii de atac le vede aplicabile procedurii de revizuire de faţă.

Înalta Curte remarcă nerelevanţa acestor susţineri, câtă vreme art. 21 din Legea nr. 554/2004 condiţionează revizuirea de indicarea unor norme de drept european încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru toate aceste motive, va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4524 din 8 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.