Tax suspension lifted and case remanded where lower court failed to show criminal case had decisive influence
Legislator summary
AI generatedThe high court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted the claimant's appeal, quashed the lower court's interim order of 5 June 2019, and remanded the case to the same Court of Appeal for continued proceedings; the claimant thus prevailed, and the suspension of the administrative litigation is lifted. The underlying dispute was an administrative and fiscal challenge brought by a company against a tax authority's mandatory order, inspection report, and related decision, which the lower court had suspended pending resolution of a separate criminal case. The decisive legal basis was Article 413(1)(2) of the Civil Procedure Code, applied strictly: the appellate court held that the lower court failed to demonstrate the required causal link indicating that the criminal proceedings would have a decisive influence on the administrative case, noting that merely identical facts and the existence of a criminal file do not justify discretionary suspension absent a concrete showing of "hotărâtoare înrâurire" (decisive influence).
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 497 C. proc. civ; Tax suspension lifted and case remanded where lower court failed to show criminal case had decisive influence: The underlying dispute was an administrative and fiscal challenge brought by a company against a tax authority's mandatory order, inspection report, and related decision, which the lower court had suspended pending resolution of a separate criminal case. The decisive legal basis was Article 413(1)(2) of the Civil Procedure Code, applied strictly: the appellate court held that the lower court failed to demonstrate the required causal link indicating that the criminal proceedings would have a decisive influence on the administrative case, noting that merely identical facts and the existence of a criminal file do not justify discretionary suspension absent a concrete showing of "hotărâtoare înrâurire" (decisive influence).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.
Legal basis for the High Court to quash the decision and send the case back for retrial.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecţie economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziţiei obligatorii nr. 55/31.07.2018 şi a procesului-verbal nr. x/2066/2018.
Prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
2. Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva încheierii menţionate, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Braşov pentru continuarea judecăţii.
Recurenta susţine, în esenţă, că judecătorul fondului nu a arătat, în concret, care sunt temeiurile pentru care a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, astfel că încheierea atacată nu satisface exigenţele în materia obligaţiei de motivare a hotărârii judecătoreşti, devenind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Dispoziţia obligatorie contestată în prezenta cauză a fost emisă de organul fiscal ulterior momentului la care a avut loc constituirea de parte civilă în dosarul nr. x/2018, aspect ce atestă lipsa de incidenţă a soluţiei ce s-ar pronunţa în dosarul penal faţă de cauza pendinte, astfel încât, în egală măsură, nu sunt îndeplinite nici în fond condiţiile de suspendare facultativă a judecăţii cauzei, neexistând legătura de cauzalitate între cele două pricini, pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
3. Apărările intimaţilor
Intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ şi fiscal anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecţie economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziţiei obligatorii nr. 55/31.07.2018 şi a procesului-verbal nr. x/2066/2018.
Prin dispoziţia obligatorie nr. 55/31.07.2018, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:
1. înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unor creanţe bugetare în sumă de 128.639.839,69 RON, reprezentând "subvenţie încasată necuvenit", în cuantum de 70.030.943,69 RON, accesorii aferente calculate de la data de 01.02.2012 până la data de 30.06.2018, în sumă de 58.608.896 RON;
2. reorganizarea activităţii de control financiar preventiv la nivelul societăţii cu respectarea, în integralitate, a dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva dispoziţiei obligatorii nr. 55/31.07.2018, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie administrativă, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin decizia de soluţionare nr. 86/P/19.11.2018, iar ulterior parcurgerii căii administrative, s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a expus în rezumat conţinutul rechizitoriului întocmit în dosarul penal mai sus menţionat şi a apreciat că identitatea situaţiei de fapt reţinute de organele de cercetare penală în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018 şi cea dedusă judecăţii curţii de apel justifică soluţia de suspendare, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că prin încheierea recurată, judecătorul fondului nu a demonstrat îndeplinirea, în concret, a condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecăţii cauzei când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale şi modalitatea de soluţionare a cauzei civile în care se pune problema incidenţei prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
În cauza de faţă, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiţiei de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt şi de drept pentru care instanţa a concluzionat în sensul existenţei legăturii de condiţionalitate între infracţiunile cu care a fost sesizată instanţă penală şi înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanţei penale asupra modalităţii de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.
Aspectul reţinut de instanţa de fond cu privire la identitatea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală şi cea dedusă instanţei de contencios administrativ nu poate constitui, prin sine însuşi, temeiul suspendării judecării cauzei, de vreme ce ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă o constituie înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracţiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.
De asemenea, este de menţionat faptul că oportunitatea suspendării raportată la existenţa dosarului penal nu a fost sesizată nici în cursul procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de recurenta- reclamantă împotriva dispoziţiei de măsuri obligatorii, în condiţiile în care această dispoziţie a fost emisă după începerea urmării penale în dosarul penal nr. x/2018 şi chiar după întocmirea rechizitoriului, trimiterea în judecată şi înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bucureşti.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea încheierii din 5 iunie 2019 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.