Nullity of appeal for failure to pay stamp tax on inadmissibility decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 august 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR şi B., anularea Deciziei nr. 109/04.06.2016 a Consiliului UNBR, sancţionarea disciplinară a pârâtei avocat B. atât pentru încălcarea prevederilor legale privind dimensiunile maxime admise ale firmei publicitare şi pentru prevederea cu neon a acesteia, cât şi pentru încălcarea normelor legale privind publicitatea profesiei de avocat prin realizarea unei pagini de facebook neautorizate de Consiliul Baroului Suceava.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 3 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR şi B., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat; (...)."

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2020, comunicată acestuia la data de 21 octombrie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în cauză, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori cerere de acordare ajutor public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi soluţia dată recursului, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuţie şi va obliga recurentul-reclamant A. la plata către această intimată a sumei de 714 RON reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1590 din 3 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.