Lack of interest in appeal against suspension of administrative act execution due to final annulment ruling and subsequent abrogation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.02.2019, reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019 emis de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 132 din 2 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019 emis de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată este nelegală, pe de o parte întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar pe de altă parte pentru că, printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Astfel, recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., necuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, prima instanţă preluând în considerentele hotărârii doar susţinerile reclamantei, aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului. În acelaşi sens, susţine că judecătorul fondului a soluţionat cauza cu superficialitate şi, mai grav, cu parţialitate, împărtăşind exclusiv pretinsele critici de nelegalitate invocate de către reclamantă.

De asemenea, sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aspectele invocate de reclamantă în susţinerea existenţei cazului bine justificat şi însuşite de către instanţa de fond nu sunt de natură a demonstra aparenţa de nelegalitate a actului administrativ, astfel încât, nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond este criticată întrucât a înlăturat prezumţia de legalitate a actului administrativ, fără a ţine cont chiar de conţinutul acestuia, fondându-şi hotărârea pe afirmaţiile contrare ale reclamantei.

Cât priveşte iminenţa producerii unei pagube, recurenta-pârâtă consideră că nici această condiţie a suspendării actului administrativ nu este dovedită. Argumentele prezentate de reclamantă în susţinerea întrunirii condiţiei pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării, punerea în executare a actului administrativ neputând fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii parţiale a primului motiv de recurs, excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea motiv de recurs, excepţia inadmisibilităţii celui de-al treilea motiv de recurs, iar pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin note scrise, depuse ulterior întâmpinării, a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, cu motivarea că pârâta nu mai justifică un interes legitim şi actual, în raport de faptul că Ordinul nr. 216/2019 a fost abrogat prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2020 a Ordinului nr. 88/2020 publicat în M.O. nr. 501/12.06.2020 şi de faptul că acţiunea în anulare a fost soluţionată în cadrul dosarului nr. x/2020

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.

În prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 132/02.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanţa sesizată că sunt întrunite cumulativ cerinţele referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi paguba iminentă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, în cadrul dosarului nr. x/2020, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 681/31.07.2020 a fost soluţionat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantei în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei din prezenta cauză, respectiv la 20.05.2020, era viabil interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înţeles să uzeze, cât timp nu se pronunţase de către prima instanţă o soluţie asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Urmare însă a soluţiei pronunţate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susţinerea căii de atac pe care aceasta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluţia pronunţată în acţiunea de fond, privind anularea Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, fiind una de respingere a acestei cereri ca neîntemeiată, a condus la încetarea, de la data pronunţării - 31.07.2020, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin sentinţa civilă nr. 132/02.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, se reţine lipsa de interes în susţinerea recursului şi faţă de împrejurarea că Ordinul nr. 216/2019 a fost abrogat prin Ordinul nr. 88/2020, intrat în vigoare la data de 1.07.2020, astfel că, de la acest moment, suspendarea dispusă de prima instanţă a încetat, ca efect al abrogării actului administrativ cu caracter individual pentru care se dispusese, anterior, măsura temporizării executării sale.

Aşadar, în raport atât de modalitatea de soluţionare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea măsurii de temporizare a efectelor produse de suspendarea Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, cât şi de incidenţa unui nou Ordin ce a abrogat actul administrativ suspendat în cauză, interesul recurentei-pârâte în susţinerea cererii de recurs promovată de aceasta nu mai subzistă, fiind, astfel, întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 132 din 2 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.