Insolvency practitioner approval dispute: nullity of appeal for non-payment of judicial stamp duty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 octombrie 2017, reclamanţii Cabinet Individual de Insolvenţă A., B., C., D. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea în parte a deciziei nr. 1 din 3 mai 2017 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, emisă de Comisia de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă, a procesului-verbal din 03.05.2017 şi a deciziei nr. x din 29.06.2017 (cu anexele aferente) privind soluţionarea plângerilor prealabile depuse de practicienii în insolvenţă în cadrul procedurii de verificare a cerinţelor în vederea agreării, ce au ca obiect descalificarea lor şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, în sensul de agreare a ofertelor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti:

- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii Cabinet Individual de Insolvenţă A., B., C., D. şi F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

- a anulat decizia nr. 1/29.06.2017 şi decizia nr. 1/03.05.2017, emisă de pârâtă, în parte, respectiv numai în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii C.I.I. A., C.I.I. B., C.I.I. C. şi C.I.I. E.;

- a respins excepţia inadmisibilităţii celui de al doilea capăt de cerere;

- a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii pentru aceşti reclamanţi, în sensul includerii în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F.;

- a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta F..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi Cabinet Individual de Insolvenţă A., B., C. şi D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2020, comunicată acesteia la data de 5 octombrie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta nu face parte dintre instituţiile nominalizate expres de lege pentru scutire, iar litigiul nici nu are ca obiect venituri publice, aşa cum sunt enumerate în alin. (2) din art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă anularea unor acte emise în temeiul Ordinului nr. 2442/2016 al Preşedintelui ANAF, act ce reglementează procedura de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă.

De asemenea, în cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 37 din 21 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.