Military Judges' Salaries: Applicability of 405 RON Sectoral Reference Value to Compensatory Allowances under Constitutional Equality Principles

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare, anularea Dispoziţiei nr. 1 din 15 mai 2017 a Direcţiei Instanţelor Militare, admiterea contestaţiei pe care au formulat-o împotriva Ordinului de zi pe unitate nr. 29 din 22.03.2017 emis de aceeaşi pârâtă, act administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale care li se cuvin începând cu data de 01.01.2017, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 01.08.2016 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, valoare de referinţă sectorială funcţie de care să fie calculate sumele compensatorii corespunzătoare sporului de dispozitiv şi sporului pentru specialist de clasă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5170 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamanţilor, a anulat actele atacate şi a obligat pârâţii să emită reclamanţilor dispoziţia de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON începând cu data de 01.08.2016 până la încetarea raporturilor de serviciu, cu acordarea sporurilor datorate în raport cu această valoare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi pentru pârâta Direcţia Instanţelor Militare, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că, începând cu 01.10.2010, indemnizaţia de dispozitiv şi cea de specialist de clasă, în procentul deţinut la 31.12.2009 s-au plătit judecătorilor militari ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, pentru ca drepturile salariale ale lunii ianuarie 2010 să nu fie mai mici decât cele din luna decembrie 2009, întrucât cele două indemnizaţii nu au mai fost prevăzute de anexa VI a Legii nr. 330/2009, iar pentru calitatea de cadru militar în activitate, judecătorii militari beneficiau numai de solda de grad. Temeiul acordării sumelor compensatorii a fost art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.

În perioada 2012-2017, prin legi anuale, drepturile salariale plătite în anul curent au fost stabilite la nivelul lunii decembrie a anului anterior.

Potrivit art. 31 alin. (1)3 din O.U.G. nr. 57/2016 pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 şi având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017, indemnizaţiile de încadrare brute lunare pentru judecători s-au stabilit: - începând cu 01.08.2016, la nivelul maxim în plată, care includea creşterile salariale de 5%, 2%, şi 11% stabilite prin hotărâri judecătoreşti, respectiv prin raportare la o valoare sectorială de referinţă de 381,823 RON, care include majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015; începând cu 01.10.2016 la nivelul maxim în plată, prin raportare la o valoare sectorială de referinţă de 405 RON, care include majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Drepturile salariale ale reclamanţilor au fost corect stabilite, raportat la acest cadru normativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat apărări faţă de cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, magistraţi militari, au cerut anularea actelor administrative prin care pârâta Direcţia Instanţelor Militare le-a stabilit drepturile salariale începând cu 01.01.2017 (ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016) şi obligarea pârâţilor la emiterea unor dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a valorii sectoriale de referinţă de 405 începând cu 1.08.2016, în funcţie de care să fie calculate sumele compensatorii corespunzătoare sporului de dispozitiv şi sporului pentru specialist de clasă.

Motivarea a fost aceea că aplicarea valorii sectoriale de referinţă de 405 RON nu trebuie restrânsă la calculul indemnizaţiei de încadrare, respectiv al soldei de funcţie, ci ea trebuie aplicată şi componentelor salariale constând în indemnizaţia/sporul de dispozitiv cel de specialist de clasă, cu atât mai mult cu cât VRS 405 a rezultat din egalizarea drepturilor salariale la nivelul maxim în plată pe baza unor hotărâri judecătoreşti ce au aplicat legislaţia în materie de salarizare anterioară datei de 01.01.2010.

Instanţa de fond a admis cererea, aşa cum a fost formulată, a anulat actele atacate şi a obligat pârâţii să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în calcul a valorii sectoriale de referinţă de 405 RON, începând cu 01.08.2016, cu acordarea sporurilor datorate, în raport de această valoare.

În motivare a reţinut că VRS de 405 RON a fost stabilită definitiv prin hotărâri judecătoreşti pentru o parte dintre magistraţi încă din anul 2011, că Legea nr. 71/2015 obligă la acordarea valorii maxime aflate în plată începând cu 9.04.2015 şi că magistraţii militari fac parte din familia ocupaţională Justiţie. Or, în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale salarizarea nu se poate raporta la valorii sectoriale diferite, diferenţele salariale trebuind să rezulte exclusiv din aplicarea coeficienţilor de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad, la valoarea sectorială de referinţă maximă.

Instanţa a citat şi decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia egalizarea prevăzută de art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 trebuie să includă şi drepturile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin recurs, pârâţii se rezumă să afirme că indemnizaţiile de dispozitiv şi de specialist de clasă, specifice funcţiilor militare sunt incluse în drepturile salariale ca sume compensatorii, începând cu 01.01.2010 şi că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost corect stabilite prin raportare la o valoare sectorială de referinţă de 381,823 RON, începând cu 01.08.2016 şi prin raportare la o valoare sectorială de referinţă de 405 RON, începând cu 01.10.2016, înţelegându-se că acestea au fost valorile maxime în plată la datele indicate.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate, instanţa de fond trimiţând expres la hotărâri judecătoreşti care recunosc în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie valoarea sectorială de referinţă de 405 RON, invocată prin cererea introductivă, VRS aplicabilă înainte de intrarea în vigoare atât a O.U.G. nr. 57/2015, cât şi a Legii nr. 71/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 83/2014, care, prin art. 1 alin. (5)1, aşa cum a fost interpretat prin decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a ÎCCJ -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a impus egalizarea salariilor la valoarea maximă aflată în plată.

De asemenea, prin decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1- alin. (1)4 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, s-a statuat că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Cât priveşte calcularea şi a sumelor compensatorii aferente sporului de dispozitiv şi celui de specialist de clasă prin raportare la valoarea sectorială de 405 RON, din cererea de recurs nu se poate decela nicio critică, deşi aceasta a fost chestiunea litigioasă centrală a cauzei şi a fost lămurită în favoarea reclamanţilor prin hotărârea instanţei de fond.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că hotărârea recurată este legală, în raport cu criticile formulate de recurenţii-pârâţi, respectiv că nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale în nume propriu şi pentru Direcţia Instanţelor Militare împotriva sentinţei civile nr. 5170 din data de 22 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.