Constitutional unconstitutionality of revocation for inadequate performance without objective evaluation criteria in administrative judicial review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Colegiul de Conducere al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anularea în parte a hotărârii Colegiului de Conducere al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cuprinsă în procesul-verbal din 26.04.2017, respectiv anularea părţilor din această hotărâre care fac referiri la persoana sa şi stabilesc calificări cu privire la activitatea sau conduita sa profesională ori dispun alte măsuri privitoare la activitatea sa; recunoaşterea dreptului său ca stabilirea abaterilor disciplinare precum şi stabilirea competenţei şi performanţei profesionale să-i fie stabilită exclusiv în cadrul procedurilor specifice reglementate legal potrivit Legii 303/2004, a Legii 317/2004, a Regulamentului din 04.10.2007 republicat, aprobat prin H.C.S.M. nr. 676/2007 republicată; obligarea pârâţilor la comunicarea tuturor hotărârilor Colegiului de Conducere precum şi la comunicarea din dosarul profesional a rapoartelor întocmite de către Procurorul şef serviciu şi a răspunsurilor primite la aceste rapoarte, care se referă la activitatea sa, în perioada 2014 şi până la zi; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01.11.2017, reclamantul a depus cerere modificatoare a acţiunii, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 al Procurorului şef al DIICOT privind revocarea din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT); anularea Ordinului nr. 647/23.08.2017 al procurorului şef al DIICOT privind completarea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017; constatarea nelegalităţii tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 al Procurorului Şef al DIICOT şi a Ordinului nr. 647/23.08.2017 al Procurorului şef al DIICOT; reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, aceea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT); obligarea pârâţilor în solidar, ca pe cheltuiala acestora, să publice într-un cotidian naţional şi unul local din localitatea Cluj-Napoca, precum şi pe site-ul DIICOT a hotărârii de anulare a celor două ordine, ca mijloc de restabilire a dreptului la reputaţie profesională, drept încălcat prin operaţiunile administrative şi actele administrative deduse judecăţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1488 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi completată.

În motivare recurentul arată că, sentinţa recurată s-a dat cu nesocotirea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Ordonanţa nr. 78/2016 precum şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 CEDO, art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene în ce priveşte motivul de nelegalitate privind motivarea în fapt şi în drept a Ordinului nr. 564/29.06.2017.

Consideră că în mod greşit prima instanţă a reţinut că, în cuprinsul Ordinului nr. 564/29.06.2017 au fost menţionate dispoziţiile normative incidente, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare CSM) nr. 444/2017 şi nota serviciului resurse umane nr. 874/VI/14/2017 fără a lua în considerare motivele esenţiale invocate în ce priveşte nemotivarea Ordinului nr. 564/29.06.2017 al Procurorului-şef.

Astfel, deşi potrivit art. 5 alin. (4) din Ordonanţa nr. 78/2016, "procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare", Ordinul Procurorului şef de revocare din funcţie nu cuprinde nici măcar o minimă descriere a motivelor care au stat la baza emiterii ordinului şi nici nu precizează că vreun act sau anexă ar face parte integrantă din acest act.

Ordinul de revocare nu conţine nici măcar temeiul de drept al revocării, ci doar prevederi legale referitoare la norme procedurale.

Prin nemotivarea actului administrativ atacat şi prin necomunicarea actelor care au stat la baza emiterii actului contestat, revocarea sa din funcţie s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 41 din Carta drepturilor fundamentale prin care se consacră " (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial; (c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.

În concluzie, Ordinul de revocare este lovit de nulitate, fiind lipsit în totalitate de motivele care au condus la revocarea sa din funcţia de procuror în cadrul DIICOT, în aceste condiţii actul nepermiţând exercitarea unui control de legalitate.

Recurentul consideră că sentinţa recurată s-a dat cu nesocotirea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Ordonanţa nr. 78/2016 precum şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 CEDO, art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin încălcarea dreptului la apărare cu prilejul desfăşurării procedurii de emitere a Ordinului nr. 564/29.06.2017.

Se susţine de către instanţă, că, în toate etapele revocării din funcţie i-au fost comunicate acestuia măsurile dispuse, fiindu-i acordată posibilitatea de a formula puncte de vedere, pe care a si exercitat-o,,

Menţionează că nu i-a fost adusă niciodată la cunoştinţă, de către conducerea DIICOT intenţia de revocare a sa din funcţie, că în timpul controlului din aprilie 2017 a avut convingerea că este vorba despre un control tematic şi operativ, nu unul făcut în scopul declanşării procedurilor de revocare.

A aflat despre demararea procedurilor de revocare consultând site-ul CSM şi accesând ordinea de zi a secţiei pentru procurori din 30.05.2017 afişată cu 3 zile înainte de şedinţă.

Nu a avut cunoştinţă, la acel moment despre motivele avute în vedere de conducerea DIICOT pentru a cere revocarea, cu atât mai mult cu cât controlul din 2017 a avut drept concluzie necesitatea verificării întregii sale activităţi, neconcluzionând în vreun fel în ceea ce priveşte eventuala necorespundere profesională.

Faptul că CSM a amânat soluţionarea cererii de revocare nu înseamnă că i-a asigurat dreptul la apărare în condiţiile în care nu ştia care sunt imputările care i se aduc şi actele pe care acestea se sprijină iar secţia pentru procurori a refuzat, atât în timpul procedurii dar şi după avizarea revocării, să-i permită consultarea documentelor.

Recurentul mai susţine că nu şi-a putut formula apărările deoarece Referatul nr. x/2015 şi Referatul nr. x/2015 nu i-au fost comunicate vreodată şi, mai mult, deşi Referatul nr. x/2015 este un simplu înscris, emis de procurorul-şef serviciu, instanţa de fond a înţeles să-i confere atributele unui act administrativ şi să-i acorde prezumţia de legalitate.

Recurentul mai critică şi faptul că, prima instanţă nu a înlăturat din materialul probator acele probe constând în înscrisuri care nu au fost avute în vedere la emiterea Avizului CSM şi la emiterea Ordinului de revocare din funcţie.

Acesta susţine că prima instanţă trebuia să înlăture înscrisurile depuse la dosar de pârâtă care nu au fost avute în vedere la emiterea Avizului CSM.

De asemenea, în cadrul procedurilor de revocare a sa din funcţie, nu au fost înaintate CSM mai multe documente, ceea ce dovedeşte o dată în plus nelegalitatea actelor atacate, dreptul său de apărare fiind grav încălcat, iar CSM nu a avut posibilitatea unei analize obiective, în cunoştinţă de cauză la emiterea avizului.

Recurentul arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare - dreptul de a fi ascultat în cadrul procedurii de emitere a avizului cu privire la propunerea de revocare din funcţie. Astfel, deşi a solicitat în repetate rânduri documentaţia, aceasta nu i-a fost comunicată, fiindu-i refuzat acest drept, refuzat fiindu-i şi studiul lor la arhiva instituţiei. Cu toate acestea, CSM nu a mai acordat un termen pentru ca să poată lua cunoştinţă de conţinutul tuturor actelor înaintate CSM odată cu solicitarea procurorului-şef.

Greşit se susţine că ar fi avut cunoştinţă de motivele şi actele care au condus la revocarea sa din funcţie iar pârâţii-intimaţi nu au făcut dovada comunicării acestor documente, în posesia cărora a intrat doar prin mijlocirea instanţei.

Apreciază, de asemenea, că ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii şi trebuie să se aplice şi în situaţia asemănătoare privind procedura avizării cererii de revocare din funcţie a procurorului în baza exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei publice.

Emiterea avizului de revocare de către CSM nu reprezintă un simplu formalism, o consecinţă directă a înaintării solicitării de către procurorul şef, ci trebuie să aibă la bază cercetarea riguroasă a documentaţiei care stă la baza respectivei solicitări, precum şi ascultarea şi respectarea dreptului la apărare a persoanei faţă de care se ia măsura respectivă, cu atât mai mult cu cât vizează o măsură atât de gravă, de încetare a raporturilor de serviciu.

Se poate concluziona că CSM şi-a însuşit motivele procurorului şef şi a acordat avizul solicitat, reţinând existenţa "unor indicii" cu privire la exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor, ceea ce constituie de asemenea o încălcare a dreptului său la apărare şi imprimă un caracter pur formal al avizului acordat prin Hotărârea 444/27.06.2017. Trebuie subliniat că acest aviz a fost dat cu majoritate, împrejurare care de asemenea trebuia avută în vedere de către instanţă.

Recurentul arată că în toate etapele revocării sale din funcţie, a fost lipsit de posibilitatea reală şi efectivă de a-şi formula un punct de vedere cu privire la toate acuzele, de a-i fi luată în calcul poziţia, astfel încât soluţia să fie rezultatul cercetării complete al celor ce au făcut obiectul controlului.

Or, cercetarea judecătorească nu poate complini obligaţia de ascultare şi de respectare a dreptului la apărare a persoanei vizate în cadrul procedurii de revocare din funcţie, asigurarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil, prin ascultarea şi punerea la dispoziţie a întregii documentaţii reprezenta o condiţie de legalitate a actului de revocare din funcţie.

Recurentul mai critică sentinţa atacată şi prin prisma greşitei aplicări a prevederilor legale în ce priveşte nelegalitatea Ordinului nr. 564/29.06.2017 ca urmare a nelegalităţii actelor care au stat la baza revocării din funcţie.

Prima instanţă susţine în principiu că sintagma "controlul asupra activităţii procurorilor" nu se poate raporta la dispoziţiile art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 şi că prevederile art. 65 alin. (3) din Legea 304/2004 sau cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 78/2016 nu limitează obiectul controlului la modul de îndeplinire a anumitor atribuţii ale procurorului iar recurentul apreciază că este greşită interpretarea dată acestor dispoziţii legale.

Controlul exercitat de procurorul şef se limitează la verificarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi a modului în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi alte persoane implicate, iar nu la verificarea activităţii profesionale, a soluţiilor pronunţate în dosare, aspecte ce pot fi verificate numai în cadrul procedurilor de evaluare a activităţii profesionale a procurorilor, procedură reglementată de art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 78/2016 ce trebuie să respecte rigorile Legii 303/2004 şi a Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor.

În opinia recurentului, există aşadar două categorii de controale exercitate de procurorul şef al DIICOT. Un control al activităţii profesionale (art. 5 alin. (3) O.U.G. nr. 78/2016), ce are ca scop evaluarea activităţii profesionale ce trebuie să respecte rigorile Legii 303/2004 şi a Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor şi, un control al îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către procuror (art. 29 din Ordinul nr. 4682/2016 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al DIICOT), aşa cum aceste atribuţii sunt reglementate prin art. 29 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 4682/2016, care constituie premisa unei cercetări disciplinare care de asemenea se desfăşoară după o procedură clar delimitată de lege.

Or, el nu a fost sancţionat disciplinar, aşadar această situaţie ce poate conduce la revocarea din funcţie iese din calcul şi rămâne a fi verificată cea de-a doua situaţie referitoare la exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, însă nici acest caz de revocare din funcţie nu poate opera cât timp nu s-a efectuat o procedură de evaluare a activităţii profesionale conform prevederilor legale.

Rezultă aşadar că, Ordinul nr. 373/27.03.2017 prin care s-a dispus efectuarea unui control tematic şi operativ pentru verificarea activităţii sale profesionale a fost emis în afara cadrului legal.

Se mai invocă greşita aplicare a prevederilor art. 79 (1) din O.U.G. nr. 78/2016 şi art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 4682/2016 în ce priveşte Procesul-verbal din 26.04.2017 care a fost emis în afara ariei de competenţă şi în afara atribuţiilor Colegiului de conducere

Hotărârea Colegiului de conducere s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 4682/2016, fiind dată în afara competenţelor legale si atribuţiilor stabilite de lege în favoarea Colegiului de conducere.

O activitate de control tematic şi operativ nu putea viza decât dosarele aflate în curs de soluţionare la momentul controlului, în caz contrar trecându-se în sfera evaluării activităţii profesionale care se desfăşoară după o procedură distinctă.

Există neconcordanţe şi fracturi logice în raţionamentul instanţei care nu pot conduce decât la concluzia că soluţia Curţii este nelegală, că actele care au stat la baza revocării sale din funcţie nu s-au mulat pe formele şi procedurile stabilite de lege reprezentând nişte artificii şi improvizaţii menite să conducă la revocarea sa din funcţie cu nerespectarea drepturilor şi garanţiilor prevăzute de lege, reprezentând acte care nu pot fi încadrate legal.

O altă critică vizează încălcarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nesocotirea prevederilor art. 3, art. 5 alin. (4) şi art. 791 alin. (9) din O.U.G. nr. 78/2016 şi a dreptului la apărare, în ce priveşte Ordinul nr. 647/23.08.2017 al Procurorului şef al DIICOT privind completarea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017.

În opinia recurentului, Ordinul nr. 647/23.08.2017 al Procurorului şef al DIICOT de completare a Ordinului nr. 564/29.06.2017 s-a emis în afara cadrului legal.

Astfel, Ordinul nr. 564/29.06.2017 a intrat în circuitul civil şi a produs efectele juridice scontate, anterior emiterii Ordinului nr. 647 din 23.08.2017 de completare, fiind adoptată şi Hotărârea nr. 526/04.07.2017 de încetare a activităţii la DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj, începând cu data de 03.07.2017 şi revenirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin începând cu aceeaşi dată.

Actul administrativ care a intrat în circuitul civil nu mai poate fi completat.

Ordinul nr. 564/29.06.2017 de revocare din funcţie, act administrativ individual defavorabil, şi-a produs în deplinătate efectele juridice, tocmai prin emiterea hotărârii CSM de încetare a raporturilor de serviciu la DIICOT Cluj începând cu data prevăzută în Ordinul de revocare, respectiv data de 03.07.2017.

Ordinul nr. 647/23.08.2017 a fost emis în afara competenţelor legale ale Procurorului şef al DIICOT, deoarece, la această dată, el nu mai era procuror în cadrul DIICOT (fiind procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin), iar procurorul şef al DIICOT exercitând control numai asupra procurorilor din subordinea sa din cadrul DIICOT, nu mai era abilitat de lege să emită Ordine în ceea ce îl priveşte.

Nici Ordinul nr. 647 din 23.08.2017 nu cuprinde o reală motivare şi nici prin acesta nu se reuşeşte motivarea Ordinului nr. 564/29.06.2017. Pentru corecta motivare era necesară identificarea uneia dintre cele două situaţii expres prevăzute de lege prin art. 791 alin. (9) din Ordonanţa nr. 78/2016 în cazul revocării, cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, respectiv, cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare şi detaliere în concret a faptelor care conduc la concluzia exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor.

Nu sunt identificate în concret atribuţiile încălcate care să fie prevăzute în acte normative. Ordinul nr. 647 din 23.08.2017 face în final referire doar la art. 791 alin. (3)1 din Legea nr. 304/2004 care se referă la condiţiile de numire în cadrul DIICOT a procurorilor şi nu la activitatea propriu-zisă a procurorilor DIICOT.

Prin raportarea la obligaţia general recunoscută, de motivare a actelor administrative, nu se poate concluziona decât că Ordinul nr. 564/29.06.2017 nu este motivat, la fel ca Ordinul nr. 647/23.08.2017, la rândul său nemotivat şi lipsit de însemnătate juridică, în condiţiile în care, motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

O altă critică o constituie greşita aplicare a prevederilor art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 78/2016 şi ale art. 791 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 în ce priveşte critica privind lipsa unui proces obiectiv de analiză care să conducă la emiterea celor două Ordine.

Recurentul arată în acest sens că, dispoziţiile legale ale art. 5 alin. (4) din Ordonanţa nr. 78/2016, fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate formulate în prezentul dosar şi cu care a fost sesizată Curtea Constituţională (prin încheierea din 13.03.2018).

Nelegalitatea sentinţei recurate este criticată şi prin raportare la motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constând în lipsa motivării sentinţei în ceea ce priveşte motivele invocate în apărare de reclamant.

Măsura revocării din funcţie reprezintă cea mai gravă dintre măsuri, care nu poate fi dispusă decât în cazul în care neregularităţile sau abaterile constatate ar fi atât de grave şi cu consecinţe atât de grave încât singura alternativă ar reprezenta cea de revocare din funcţie.

Recurentul apreciază că a fost eliberat din funcţie fără vreun motiv real şi întemeiat iar faptul că şi-a exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu a fost dovedit, reluând fiecare acuzaţie adusă şi apărările sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă DIICOT a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata consideră că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului apreciind, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a întregului probatoriu administrat, ca fiind neîntemeiate criticile reclamantului.

În dezvoltarea motivelor de recurs sunt reiterate considerentele invocate înaintea primei instanţe, fără a fi solicitate noi probe.

Se arată astfel că, prin Ordinul nr. 564/29.06.2017, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism 1-a revocat pe recurent din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj începând cu data de 03.07.2017.

Prin Hotărârea nr. 526/04.07.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus încetarea activităţii la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a recurentului, începând cu data de 03.07.2017, ca urmare a revocării sale din funcţia de procuror la DIICOT şi revenirea acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin (unitate de parchet de la care provine), începând cu aceeaşi dată.

Prin ordinul nr. 647/23.08.2017, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus, la pct. 1, completarea preambulului Ordinului nr. 564/29.06.2017 în sensul detalierii motivării, astfel:

"întrucât procurorul A. şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile specifice funcţiei iar conform pct. 2 din actul anterior menţionat, acest ordin face parte integrantă din ordinul nr. 564/29.06.2017 al procurorului şef al DIICOT.

Apreciază criticile de nelegalitate a Ordinelor nr. 647/23.08.2017 şi nr. 564/29.06.2017 ale procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca neîntemeiate.

Se arată astfel că, Ordinul nr. 564/29.06.2017 a fost emis în considerarea Hotărârii nr. 444/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori prin care s-a avizat favorabil revocarea recurentului din funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. şi a notei nr. x/2017 a Serviciului de resurse umane din cadrul Direcţiei, înscrisuri invocate în motivarea actului administrativ.

În mod corect prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinită în cauză cerinţa motivării actului administrativ atacat, prin referirea expresă la alte înscrisuri, şi anume Hotărârea nr. 444/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi nota serviciului resurse umane nr. 874/VI/14/2017. În partea expozitivă a ordinului invocat s-a făcut trimitere la prevederile legale care permit procurorului şef Direcţie revocarea din funcţie a unui procuror subordonat, la cazurile în care se poate dispune o atare măsură, precum şi la Hotărârea nr. 444/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în care sunt expres menţionate motivele care au impus revocarea din funcţie a reclamantului iar motivarea din preambulul ordinului a fost detaliată.

În condiţiile în care operaţiunile administrative care fundamentează un act administrativ fac parte din acesta, fără îndoială că susţinerea recurentului-reclamant în sensul că actul de revocare din speţă nu este motivat este total greşită.

Astfel, motivele ce au determinat revocarea din funcţie a recurentului rezultă din întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii ordinului de revocare, fiind expres menţionate. Din respectivele înscrisuri rezultă că au fost emise cu respectarea prevederilor legale, iar reclamantul a avut cunoştinţă de conţinutul acestora şi şi-a exercitat dreptul la apărare.

Aşadar, intimata consideră că în speţă, condiţia motivării actului administrativ şi-a atins scopul, fiind astfel îndeplinită, invocând în acest sens practica judiciară a instanţei supreme.

În mod corect, în opinia intimatei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 647/23.08.2017 nu a avut loc o revocare a Ordinului nr. 564/29.06.2017, ci dimpotrivă, acesta a fost completat, prin redarea motivelor stabilite prin actele la care respectivul făcea referire.

Ordinul nr. 647/23.08.2017 nu cuprinde vreo dispoziţie sau măsură cu privire la recurentul-reclamant ci, are ca scop redarea în chiar conţinutul ordinului iniţial a motivelor avute în vedere la emiterea acestuia, în condiţiile în care acestea puteau fi determinate prin raportare la actele menţionate în cuprinsul său.

După cum a menţionat, supra/motivarea actului administrativ are ca scop acordarea posibilităţii persoanei care se consideră vătămată prin emiterea actului să formuleze apărări şi instanţei să analizeze raţiunile emiterii actului.

De asemenea, intimata consideră că în mod legal judecătorul fondului a respins ca neîntemeiate criticile recurentului-reclamant în sensul că actele care au stat la baza revocării (Ordinul nr. 373/27.03.2017 al procurorului şef al D.I.I.C.O.T., hotărârea Colegiului de conducere al D.I.I.C.O.T., Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori nr. 444/27.06.2017), precum şi operaţiunile administrative efectuate în vederea emiterii actelor administrative în discuţie sunt nelegale, netemeinice, îndeplinite cu încălcarea dreptului la apărare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 564/29.06.2017 emis de procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism recurentul a fost revocat din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Cluj începând cu data de 03.07.2017.

Ordinul a fost emis în temeiul art. 3 alin. (2) şi art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, art. 791 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere Hotărârea nr. 444/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, prin care s-a avizat propunerea procurorului şef al DIICOT de revocare a recurentului din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Cluj şi nota serviciului resurse umane nr. 874/VI/14/2017.

Prin Ordinul nr. 647/23.08.2017, procurorul-şef al DIICOT a dispus, completarea preambulul ordinului nr. 564/29.06.2017 iar la pct. 1 s-a precizat că "prezentul ordin face parte integrantă din Ordinul nr. 564 din 29 iunie 2017".

În ceea ce priveşte temeiurile legale în baza cărora a fost emis Ordinul nr. 564/29.06.2017, Înalta Curte constată că, potrivit art. 3 alin 2. art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 78/2016, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism emite ordine cu caracter intern.

De asemenea, art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 78/2016 prevede că, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

În acest sens şi art. 791 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 conform căruia, procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

Prin Decizia nr. 384/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 657 din 24.07.2020, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurent în prezenta cauză şi a constatat că sintagma "în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei", din cuprinsul dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea DIICOT, este neconstituţională.

Prin această decizie, Curtea Constituţională a constatat că revocarea pentru exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de procuror al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism trebuie să fie consecinţa unei evaluări a modului de exercitare a atribuţiilor respective, evaluare efectuată în baza unor criterii obiective. Cu alte cuvinte, legea trebuie să prevadă criterii şi condiţii obiective pentru evaluarea, de către procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a exercitării atribuţiilor specifice funcţiei de procuror al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât concluzia rezultată în urma evaluării, în sensul că exercitarea atribuţiilor specifice a fost făcută în mod necorespunzător, conduce la încetarea activităţii acestuia în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Or, nereglementarea unor criterii obiective de evaluare a modului în care un procuror al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi-a exercitat atribuţiile specifice funcţiei determină lipsa de claritate şi de previzibilitate a sintagmei "în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei", cuprinse în art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016.

S-a mai constatat de către Curtea Constituţională că, nici textul de lege criticat, nici alt text din cuprinsul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ori al Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu prevede vreo procedură de evaluare a exercitării atribuţiilor procurorului sau vreo procedură similară cercetării prealabile, în baza căreia să se poată constata, ţinând cont de criterii obiective, de către procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. De pildă, nu se reglementează modul în care persoana vizată ia cunoştinţă de aspectele constatate, posibilitatea persoanei vizate de a fi ascultată ori posibilitatea de a contesta aspectele constatate, textul criticat stabilind doar că procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate revoca procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei.

Totodată, Curtea a reţinut şi că, solicitarea/emiterea, în mod obligatoriu, a unui aviz de către Consiliul Superior al Magistraturii nu acoperă viciile constatate anterior, ţinând cont şi de faptul că avizul menţionat are un caracter consultativ. Mai mult, legiuitorul nu a prevăzut în cadrul procedurii de emitere a avizului Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de citare a procurorului vizat de revocare.

În consecinţă, Curtea Constituţională a arătat că, lipsa unor norme, care să prevadă, pe de-o parte, criteriile şi condiţiile revocării procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în caz de exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, iar, pe de altă parte, procedura revocării pentru exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor specifice - determină neclaritatea şi imprevizibilitatea textului de lege criticat, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la principiul legalităţii, în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii. Cu alte cuvinte, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 nu creează cadrul clar, predictibil şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile şi procedura de revocare a procurorului Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei.

În final, Curtea a reţinut că, viciul de neconstituţionalitate, constatat de Curtea Constituţională cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, subzistă şi în ceea ce priveşte prevederile art. 791 alin. (9) din Legea nr. 304/2004. Având în vedere limitarea prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea nu se poate pronunţa în acest cadru cu privire la dispoziţiile art. 791 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Faţă de această decizie, de considerentele acesteia, Înalta Curte constată că recurentul a fost revocat din funcţia de procuror DIICOT pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei în lipsa unei proceduri de evaluare a modului în care acesta şi-a exercitat atribuţiile specifice funcţiei, o procedură care să prevadă criterii şi condiţii obiective de evaluare şi, mai ales, care să garanteze respectarea dreptului la apărare al persoanei în cauză, respectiv, modul în care persoana vizată ia cunoştinţă de aspectele constatate, posibilitatea persoanei vizate de a fi ascultată ori posibilitatea de a contesta aspectele constatate, aşa încât toate criticile recurentului referitoare la imposibilitatea de a-şi formula apărarea faţă de modul în care intimaţii au ajuns la concluzia exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, sunt întemeiate. Faţă de aceasta, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurent.

Aşadar, Ordinul nr. 564 din 29.06.2017 emis de procurorul şef al DIICOT privind revocarea din funcţia de procuror în cadrul DIICOT a recurentului şi Ordinul nr. 647/23.08.2017 privind completarea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 sunt nelegale, după cum sunt nelegale şi toate operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 şi a Ordinului nr. 647/23.08.2017, urmând ca acestea să fie anulate, iar ca o consecinţă a anulării, recurentul-reclamant urmează a fi reintegrat în funcţia deţinută anterior, aceea de procuror în cadrul DIICOT.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor în solidar, ca pe cheltuiala acestora, să publice într-un cotidian naţional şi unul local din localitatea Cluj-Napoca, precum şi pe site-ul DIICOT hotărârea de anulare a celor două ordine, ca mijloc de restabilire a reputaţiei profesionale, drept pe care recurentul îl consideră încălcat prin operaţiunile administrative şi actele administrative deduse judecăţii, Înalta Curte constată că la momentul emiterii ordinului de revocare din funcţie, intimaţii-pârâţi nu au ieşit public pentru a anunţa luarea acestei măsuri faţă de recurent, iar faptul că pe unele site-uri sau în unele publicaţii locale au existat articole de presă privind măsura revocării recurentului din funcţia de procuror DIICOT, nu poate fi imputat intimaţilor. Drept urmare, nici reintegrarea în funcţie dispusă prin prezenta nu se impune a fi publicată.

De asemenea, deşi reclamantul a formulat şi capetele de cerere privind recunoaşterea dreptului său ca stabilirea abaterilor disciplinare precum şi stabilirea competenţei şi performanţei profesionale să fie stabilite exclusiv în cadrul procedurilor specifice reglementate legal de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004, Regulamentul din 04.10.2017 republicat aprobat prin Hotărârea CSM nr. 676/2007 republicată şi de obligare a pârâţilor la comunicarea tuturor Hotărârilor Colegiului de conducere, la comunicarea din dosarul profesional a rapoartelor întocmite de către Procurorul şef serviciu precum şi a răspunsurilor primite la aceste rapoarte, care se referă la activitatea sa, în perioada 2014 şi până la zi, Înalta Curte constată că acestea nu sunt veritabile capete de cerere ci ţin de argumentaţia acţiunii în anulare şi de probatoriul cauzei iar tratarea lor nu se mai impune în considerarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384/2020.

Faţă de toate considerentele anterior menţionate, recursul urmează a fi admis, în baza art. 496 C. proc. civ., sentinţa atacată va fi casată iar în rejudecare, se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamant, se va dispune anularea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 emis de procurorul şef al DIICOT, a Ordinului nr. 647/23.08.2017 privind completarea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 precum şi a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestora.

Se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de procuror în cadrul DIICOT şi vor fi respinse restul pretenţiilor.

În baza art. 453 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., intimaţii-pârâţi vor fi obligaţi la plata către recurentul-reclamant a sumei de 4.250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale la fond şi a sumei de 2.777,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de către reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1488/28.03.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Colegiul de Conducere al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Dispune anularea Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 emis de procurorul şef al DIICOT privind revocarea din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; a Ordinului nr. 647/23.08.2017 emis de procurorul şef al DIICOT privind completarea ordinului nr. 564 din 29.06.2017; a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 564 din 29.06.2017 şi a Ordinului nr. 647/23.08.2017.

Dispune reintegrarea reclamantului A. în funcţia deţinută anterior, aceea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Respinge restul pretenţiilor.

Obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 4.250 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

Obligă pârâţii la plata către recurent a sumei de 2.777,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.