Revision request inadmissible; res judicata preserved as EU-law grounds lack identified norm

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4098 din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4777 din 21 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva 4098 din 19 septembrie 2019 A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de control judiciar a avut în vedere considerentele în continuare expuse.

Înalta Curte reţine că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. (...)"

În sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt şi de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum şi întreg materialul probator administrat în cauză de către toate părţile din proces.

Înalta Curte constată că aceste motive au fost invocate de către revizuent atât în cererea formulată iniţial cât şi în prezenta cerere.

Din analiza motivelor invocate de către revizuient rezultă în mod evident faptul că acestea nu conţin elemente care sa aibă vreo relevanţă în cauză, şi nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanţei.

Pe de altă parte, revizuentul critică soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul unor aspecte procedurale (modalitatea comunicării deciziei nr. 4777/21.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, aceasta efectuându-se cu încălcarea dispoziţiilor art. 286 alin. (4). Art. 425 alin. (3) art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) şi art. 538 alin. (2) C. proc. civ., pretinsa constituire nelegală a completului de recurs, modalitatea de administrare a probelor pe parcursul procesului, semnarea şi comunicarea deciziei nr. 4098/19.09.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obţină rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor, şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se reţine că revizuentul invocă încălcarea prevederilor Cartei Internaţionale a Drepturilor Omului, Pactul internaţional de la New York 1966, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil, Tratatul privind uniunea Europeană şi Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene având în vedere că instnaţa nu ar fi interpretat şi aplicat prevederile pertinente din legislaţia naţională în corelaţia cu principiile enunţate în jurisprudenţa internaţională anterior menţionată.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare,

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere".

Prima condiţie de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit şi indubitabil din textul legal menţionat, este aceea a aplicabilităţii dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecăţii

În cauză, se reţine că decizia atacată a fost criticată pentru încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte "modul în care judecătorii au administrat probele, au analizat situaţia de fapt (au refuzat de fapt analiza), ... încălcând cu bună ştiinţă normele de drept procesual civil, golind efectiv de conţinut Dreptul Internaţional şi Tratatele Internaţionale la care România este parte, ...".

În aceste condiţii şi în raport cu prevederile legale citate, Înalta Curte remarcă împrejurarea că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice.

Astfel, se constată că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nicidecum aspectele invocate de revizuent.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

Totodată, instanţei de judecată îi revine obligaţia să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecăţii.

Prin urmare, nemulţumirea revizuentului de modul cum a fost soluţionată cauza nu poate constitui motiv de revizuire concretizat în încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, care presupune că cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Raportat la anterior menţionata condiţie de admisibilitate, revizuentul se rezumă să susţină că exercitarea competenţelor completelor de judecată ar trebui să aibă loc cu respectarea dreptului unional. Nu indică, însă, nicio normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, cu excepţia principiilor deduse din jurisprudenţa CJUE (priorităţii, loialităţii, efectivităţii) sau a unor drepturi care se regăsesc şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (egalitate, nediscriminare, echitate), pe care revizuentul le apreciază a fi fost încălcate prin decizia supusă revizuirii.

Or, principiile de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situaţiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii întrucât protecţia acestor principii generale ca şi a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acţionează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Când o situaţie juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu îşi găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4098 din data de 19 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4098 din data de 19 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.