Peremption of extraordinary appeal against High Court decision on municipal executive title

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 28 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina - Direcţia Economică anularea Titlului executoriu nr. x din 20.10.2015 şi a Somaţiei nr. x din 20.10.2015, iar la data de 8.12.2012 reclamantul a formulat cerere de conexare a dosarelor nr. x/2015 al Curţii de Apel Craiova şi nr. 7392/311/2015 al Judecătoriei Slatina, anularea titlului executoriu nr. x/23.04.2015 şi nr. y/20.10.2015, precum şi a somaţiilor nr. x/23.04.2015 şi nr. y/20.10.2015, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 500/2015 din data de 11 decembrie 2015 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Soluţionând calea de atac promovată, prin decizia nr. 3522 din data de 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 500/2015, din data de 11.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil, reţinând, în esenţă, că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului, sentinţa recurată fiind definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1612 din data de 3 mai 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3522 din 9 decembrie 2016 sus-menţionată.

Împotriva ultimei decizii menţionate a formulat contestaţie în anulare B., întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 11 din data de 15 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1612 din 3 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva ultimei decizii menţionate a formulat contestaţie în anulare B., întemeiată pe dispoziţiile întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a fost invocată încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c), j) şi g) din acelaşi cod, contestatorul apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citaţia necuprinzând menţiunile prevăzute de lege, astfel încât nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a susţinut că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., în mod nelegal fiind respinsă contestaţia în anulare formulată împotriva "încheierii nr. 3522/9.12.2016, în condiţiile în care aceasta a fost corect motivată în fapt şi în drept".

Nu în ultimul rând, contestatorul a invocat şi nerespectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (5) şi ale art. 424 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că instanţa trebuia să pronunţe o "încheiere" şi nu o "decizie".

Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019.

La termenul de judecată de astăzi, 3 noiembrie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 248 coroborat cu dispoziţiile art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării, excepţie pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi cercetarea în fond a pricinii.

Prin încheierea din data de 1 octombrie 2019, judecarea contestaţiei în anulare a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 2 octombrie 2020, părţile au fost legal citate în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din acelaşi cod şi va constată perimată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 11 din data de 15 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.