Inadmissibility of appeals against final orders and failure to substantiate cassation grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 7649/20.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: "Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 138 din 2004 în privinţa abrogării prevederilor de la art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004 privind răspunderea penală pentru neîndeplinirea tuturor obligaţiilor din titlul executoriu în termen legal de 30 de zile de la pronunţarea aplicării de amenzi şi penalităţi în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554 din 2004, formulată de reclamant. Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Respinge excepţia nulităţii întâmpinării invocată de reclamant. Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes invocate de pârâta Universitatea din Bucureşti, ca neîntemeiate. Respinge cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea din Bucureşti şi Rectorul Universităţii din Bucureşti - B., ca rămasă fără obiect. Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva sentinţei civile nr. 7649/20.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 a formulat recurs reclamantul A. în contradictoriu cu Universitatea din Bucureşti şi cu Rectorul Universitatea din Bucureşti - B., în baza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., completate fiecare din acestea cu invocarea incidenţei nulităţii actelor de procedură îndeplinite de instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 174 şi următoarele din C. proc. civ., pentru ca prin hotărârea ce se va da să se admită următoarele: admiterea excepţiei nelegalităţii constituirii completului de judecată în faza de recurs întrucât învestirea/constituirea completului de recurs învestit să judece acest recurs este o consecinţă juridică directă a actelor îndeplinite în mod nelegal de către completul de fond dar şi a nelegalităţii constituirii completului de judecată din faza de fond a judecării cauzei legate de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004, pentru motivele arătate în acest act procesual.

Recurentul a solicitat judecarea în solidar a excepţiei nelegalităţii constituirii completului de judecată în faza de recurs a cauzei legată de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004, de judecarea respingerii excepţiei nelegalităţii constituirii completului de judecata în faza de fond a cauzei legată de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004.

Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.03.2019, completată prin nota depusă la dosar în data de 27.03.2019, petentul A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată C1 Recurs, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019, având ca obiect recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7649/20.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de Cameră de Consiliu din data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 295 din data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a respins excepţia nelegalităţii constituirii completului de judecată în faza recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 7649/20.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca neîntemeiată;

- a admis cererea recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale;

- a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. (2) din C. proc. civ.

- a respins cererea de sesizare a ÎCCJ în condiţiile art. 519 şi urm. C. proc. civ. vizând chestiunea de drept referitoare la compunerea completului de judecată, ca inadmisibilă;

- a disjuns cererea de strămutare şi dispune formarea unui nou dosar având ca obiect cererea de strămutare, cu termen de judecată la data de 03.07.2019, C1R noul C. proc. civ., orele 11:00, în camera de consiliu, sala E 01, cu citarea părţilor;

- a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 7649/20.11.2018 pronunţate de Tribunalul Burureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea din Bucureşti, şi Rectorul Universităţii din Bucureşti - B., ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2019 şi a deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi punerea în executare.

Astfel, prin recursul formulat împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2019 de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate formulate în cererea de recuzare a completului din dosarul nr. x/2019, reclamantul a arătat că "instanţa care a judecat cererea de recuzare a completului din dosarul nr. x/2019 a ignorat, aşa cum reiese din minuta de şedinţă afişată în Ecris, judecarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate prin cererea de recuzare, anume excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 50 alin. (1) din noul C. proc. civ. dar şi ale art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 din noul C. proc. civ..".

Totodată, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 295/20.11.2019 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor abrogării răspunderii penale prevăzută de fostul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de către art. 161 din Legea nr. 187/2012.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citaţi, intimaţii-pârâţi Universitatea din Bucureşti şi Rectorul Universităţii din Bucureşti - B. nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

Totodată, Înalta Curte constată că recursul vizează aspecte care nu au făcut obiectul de analiză al încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2019 şi al deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019.

Astfel, criticile subsumate căii de atac a recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2019 fac referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., aspecte care nu au fost tranşate prin actul procesual anterior menţionat.

În acelaşi sens, nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 161 din Legea nr. 187/2012 nu a făcut obiectul de deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Ori, din aceste puncte de vedere motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a formulat critici împotriva unor aspecte străine de natura pricinii care a făcut obiectul actelor contestate.

Or, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2019 şi a deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.