Recovery of EU funds for breach of transparency and conflict of interest obligations in doctoral scholarship selection under the EU Financial Regulation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal instanţe la data de 07.03.2016, reclamantul Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) reclamant a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice- OIPOSDRU ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Procesului-verbal OIPOSDRU-MECS nr. x/20.11.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrat la ICCV sub nr. x/26.11.2015, însoţit de Adresa nr. x/20.11.2015, înregistrată la ICCV sub nr. x/26.11.2015, prin care OIPOSDRU-MECS a stabilit în sarcina ICCV o creanţă bugetară în valoare de 1.570.425,49 RON (valoarea cheltuielii afectate de neregulă este de 1.847.559,40 RON, din care contribuţie din fonduri UE - 1.570.425,49 RON, iar contribuţie eligibilă beneficiar - 277.133,91 RON), pentru proiectul "Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi postdoctorale", cod: x, din cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii; anularea Deciziei nr. x/18.01.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative, însoţită de Adresa OIPOSDRU-MENCS nr. x/18.01.2016, înregistrată la ICCV sub nr. x/20.01.2016, prin care acesta a respins Contestaţia administrativă nr. 680/18.12.2015, înregistrată la OIPOSDRU-MECS sub nr. x/18.12.2015, formulată de ICCV împotriva procesului-verbal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4053 din 14 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Institutul de Cercetare a Vieţii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice- OIPOSDRU, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamantul Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5. pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului si casarea în tot a sentinţei civile nr. 4053/14.12.2016 si a încheierii de amânare a pronunţării din data de 7.12.2016 şi admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul dispoziţiilor art. 267 din Tratatul Privind Funcţionarea Uniunii Europene, a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 57 alin. (1)-(2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014:

"Pot fi interpretate dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, care prevăd că actorilor financiari si ailor persoane implicate în execuţia şi gestionarea bugetului (...) le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii, în sensul în care această interdicţie se aplică şi salariaţilor unei instituţii publice de cercetare ştiinţifică a unui stat membru, instituţie beneficiară a unui contract de finanţare în cadrul unui program finanţat din bugetul Uniunii Europene?"

"Dacă răspunsul Curţii la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până Ia data de 2.06.2014, prin care (...) un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar (...) este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când unii angajaţi precum cei descrişi la întrebarea anterioară, în calitatea lor de membri ai unei comisii de concurs de burse postdoctorale, au fost colegi de lucru/au avut relaţii profesionale cu unii dintre participanţii şi câştigătorii acestui concurs?"

In susţinerea sesizării a arătat recurentul - reclamant că salariaţii despre care MENCS-OIPOSDRU susţine că ar fi încălcat dispoziţiile art. 57 din Regulamentul CE nr. 966/2012 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene îşi desfăşoară activitatea sub reglementarea Legii nr. 319 din 8 iulie 2003 privind Statutul personalului de cercetare- dezvoltare, aceştia fiind cercetători ştiinţifici de grad I şi grad II, conform dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din această lege, iar dispoziţiile Legii nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, nu li se aplică, ci doar personalului autorităţilor statului care administrează fondurile Uniunii Europene.

A susţinut recurentul - reclamant că instanţa naţională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa atacată a apreciat fără să verifice conţinutul actului, că Regulamentul CE se aplica, în mod invariabil, beneficiarului proiectului, ICCV.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-au arătat următoarele:

- sentinţa şi încheierea de amânare a pronunţării sunt lovite de nulitate, necondiţionată, în raport de nerespectarea normelor legale privind reprezentarea procesuală legală a intimatului, prin redactarea, semnarea si depunerea la dosarul cauzei a actelor de procedură - întâmpinare şi înscrisurile anexate, de către A. - şef serviciu juridic, fără a exista la dosarul cauzei o împuternicire de reprezentare juridică în faţa instanţei de judecată din partea Directorului B., contrar dispoziţiilor art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 2 din C. proc. civ.

- deşi la termenul din data de 15.06.2016, instanţa de judecată a dispus în sarcina pârâtului să depună la dosarul cauzei împuternicire pentru A. - Şef Serviciu Juridic, Constatare şi Stabilire Nereguli, emisă de Director OI POSDRU-MECS B., prin care să se dovedească faptul că întâmpinarea a fost semnată de o persoană împuternicită de reprezentantul legal, intimatul nu s-a conformat acestei dispoziţii, iar la termenul din data de 7.12.2016, s-a revenit asupra măsurii si s-a dispus respingerea notei de probatoriu formulată, fiind încălcate regulile de procedură reglementate de dispoziţiile art. 205 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 80-84 şi 151 din C. proc. civ.

- s-a arătat că actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză sunt nule absolut întrucât nu sunt semnate de reprezentantul legal al instituţiei, ci sunt semnate de dl. A. -Şef Serviciu Juridic, Constatare şi Stabilire Nereguli, în locul Directorului OI POSDRU-MECS - d-na B., deşi acesta nu avea delegate atribuţii de reprezentant legal al instituţiei emitente;

- cu privire la decizia de delegare de atribuţii de la Director B. către A. -Şef Serviciu Juridic, Constatare şi Stabilire Nereguli, pentru semnarea actelor administrative, a arătat recurentul că nu a fost depusă de OIPOSDRU-MECS în copie conformă, cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 292 alin. (1) si 2 din C. proc. civ.

- un alt motiv de nulitate a actelor administrative care fac obiectul cererii de anulare constă în faptul că dl. C. - Ofiţer de control în cadrul Serviciului Juridic Constatare si Stabilire Nereguli nu a aplicat, lângă semnătura sa parafa profesională individuală, încălcând dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. b) din Statutul profesiei de consilier juridic din 29.06.2004;

Cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care instanţa de judecată s-a întemeiat sau conţine motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) ori sunt emise cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) s-a arătat următoarele:

- instanţa de fond s-a pronunţat în mod nelegal, prin încălcarea normelor de drept material incidente în cauză si prin omisiunea de a analiza probatoriul administrat;

- referitor la pretinsa nerespectare a Graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare au fost invocate dispoziţiile art. 8.1. din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015, care prevede posibilitatea solicitării sumelor la următoarea cerere de rambursare/plată, conform ultimului grafic estimativ depus;

- referitor la critica privind introducerea unor noi criterii de eligibilitate s-a susţinut că cerinţă către candidaţi privind depunerea unei adeverinţe care să probeze faptul că lucrează în cercetare, constituie doar o aplicare a Metodologiei concursului, în deplină concordanţă cu Ghidul solicitantului - Condiţii specifice - Secţiunea 3. Condiţii de eligibilitate, pct. 3.1. Grup ţintă eligibil;

- referitor la pretinsa nepublicare a componenţei comisiei de concurs, s-a susţinut că toţi candidaţii au fost informaţi din data de 28.04.2014 că membrii comisiei de evaluare fac parte din instituţiile implicate în proiect;

- referitor la modalitatea de anunţare a probei interviului s-a arătat că toţi candidaţii au cunoscut cu o lună înainte, perioada desfăşurării acesteia;

- cu privire modalitatea de ocupare a posturilor vacante, criticat că ar fi fost diferit de Metodologia concursului, s-a arătat că pârâta OIPOSDRU-MECS a prezentat trunchiat textul metodologiei ICCV publicate în data de 28.04.2014 pe site-ul ICCV;

- în cea ce priveşte pretinsul conflict de interese, s-a arătat că nu există Regulamentul UE, reţinut în considerentele sentinţei, cu nr. 1654/2007, respectiv art. 27 din acest act normativ, astfel că judecătorul speţei nu a evaluat cauza prin filtrul propriei raţiuni, reluând prin metoda "copy - paste" argumentele din întâmpinarea părţii adverse;

- singurul act normativ aplicabil în speţă, ar fi fost Regulamentul UE nr. 966/2012 (art. 57) privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, însă obligaţia prevăzută în acest articol incumbă doar actorilor financiari şi persoanelor implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetar;

- s-a arătat că în Ghidul solicitantului - Condiţii specifice din iunie 2013. la Secţiunea 3. Condiţii de eligibilitate, pct. 3.1. Grup ţintă eligibil se prevede că "în cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte sunt eligibili doctoranzii înmatriculaţi la instituţiile care au calitatea de beneficiar sau parteneri în proiect. precum si cercetătorii postdoctorat care provin de la beneficiar sau parteneri si/sau alţi doctoranzi şi cercetători postdoctorat care aleg să îşi completeze stagiul de cercetare la altă instituţie de învăţământ superior sau institut de cercetare decât cea unde este înmatriculat doctorand sau activează ca cercetător";

- în aceste condiţii recurenta reclamantă a respectat tocmai Contractul de finanţare si Ghidul solicitantului în activitatea derulare a concursului pentru burse doctorale şi postdoctorale, motiv pentru care invalidarea cheltuielilor din CR2-3 de către pârât prin Procesul-verbal de constatare constituie o ilegalitate;

- consideră că instanţa de judecată a calificat în mod nelegal drept conflicte de interese situaţiile în care membrii comisiei de concurs au evaluat unii candidaţi la bursele postdoctorale care sunt angajaţi ai instituţiilor din care fac parte, respectiv situaţiile în care aceştia au fost colegi în alte locuri de muncă sau situaţiile în care au publicat lucrări ştiinţifice în aceleaşi volume, întrucât nu este îndeplinită condiţia obţinerii unui avantaj pentru persoana în cauză - membru al comisiei de concurs, soţul/soţia, rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;

- s-a arătat că O.U.G. nr. 66/2011- Secţiunea 2 - Reguli în materia conflictului de interese, Legea nr. 161/2003 şi Regulamentul UE nr. 966/2012, care constituie legislaţia naţională si europeană, la care face trimitere contractul de finanţare nu reglementează conflicte de interese decât cu privire la funcţionari publici- persoanele fizice care participă direct în procesul de aprobare a cererilor de finanţare şi nu cu privire la contracte de bursă doctorală/postdoctorală;

- s-a susţinut că măsura corecţiei financiare de 100% aplicata de OIPOSDRU-/MECS este disproporţionată, întrucât scopul urmărit prin Ghidul Solicitantului, acela de a îmbunătăţi programele de cercetare doctorală şi postdoctorală si de acorda sprijin financiar pentru participanţii la astfel de programe, a fost urmărit si îndeplinit în speţă, invocându-se dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care consacră "principiul proporţionalităţii;

- a mai precizat recurenta că nici ANI nu a constatat vreun conflict de interese, nici OLAF/DLAF nu au constatat nici o fraudă, ci au retrasmis petiţia pentru a se realiza verificarea de către OIPOSDRU, conform O.U.G. nr. 66/2011;

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - OIPOSDRU a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la nulitatea actelor atacate s-a arătat că în mod corect prima instanţă a reţinut dovada delegării atribuţiilor de avizare/aprobare.

În ceea ce priveşte nulitatea întâmpinării, au fost invocate dispoziţiile art. 82 alin. (2) din C. proc. civ., apreciindu-se că nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

Pe fondul cauzei a reluat intimata concluziile susţinute şi în faţa primei instanţe cu privire la neregulile izvorâte din depăşirea Graficului estimativ de depunere a cererilor de rambursare, neregulile privind introducerea unor criterii de eligibilitate în perioada de derulare a concursului, privind nepublicarea componenţei comisiei de concurs, privind perioada scurtă de anunţare a probei interviului precum şi cele referitoare la conflictele de interese.

5. Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat argumentele cuprinse în motivele de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa şi recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Între institutul reclamant şi autoritatea pârâtă a fost încheiat Contractul de finanţare x, înregistrat la OIPOSDRU MEN cu nr. x/07.04.2014, în scopul realizării Proiectului "Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi postdoctorale" cu o perioadă de implementare de 18 luni, având o valoare totală eligibilă de 8.009.766,00 RON, din care contribuţie UE 6.807.50012 RON şi contribuţia eligibilă a beneficiarului de 1.202.265.88 RON .

În baza Suspiciunilor de neregulă înregistrate la OIP0SDRU-MECS cu nr. x/02.06.2014 şi x/05.06.2014 transmise la AMPOSDRU ca suspiciune de fraudă, a fost demarată procedura de control a aspectelor semnalate, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 procedură finalizată prin emiterea Procesului-verbal OIPOSDRU-MECS nr. x/20.11.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, valoarea creanţei stabilite în sarcina institutului reclamant fiind în cuantum de 1.570.425,49 RON.

Împotriva acestui Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare institutul reclamant a formulat contestaţie soluţionată prin Decizia nr. x/18.01.2016, în sensul respingerii ca neîntemeiată şi păstrării titlului de creanţă.

Cu privire la analiza motivelor de recurs, reţine Înalta Curte că, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural.

Deşi formularea textului de lege este mai cuprinzătoare decât cea din vechiul C. proc. civ., instanţa apreciază că nu orice pretinsă încălcare a unei norme de procedură atrage casarea hotărârii.

Prin motivele de recurs circumscrise acestui motiv de recurs recurentul, sub un prim aspect, reia criticile privind nulitatea titlului de creanţă motivat de faptul că - nu conţin semnătura de aprobare a reprezentantului legal - director OI POSDRU-MECS - B., ci semnătura alte persoane, cu bară, nu conţin parafa consilierului juridic critici care însă nu pot fi încadrate în acest caz de casare.

Totodată, legat de aceste aprecieri, a considerat recurentul - reclamant că, deşi instanţa de fond a dispus în sarcina OIPOSDRU-MENCS îndeplinirea obligaţiei procesuale de a demonstra calitatea de reprezentant legal al instituţiei prin depunerea unei delegaţii pentru dl. A. - Şef Serviciu Juridic, la termenul din data de 7.12.2016, a revenit si a dispus respingerea probei.

Constată însă Înalta Curte că în mod corect, prima instanţă a valorificat proba reprezentată de Decizia nr. O1/12/ES/07.01.2015 prin care au fost delegate atribuţiile de avizare/aprobare ca director a documentelor administrative în cadrul OI POSDRU şefilor serviciu, dl A. - şef SJCSN, revenind asupra probatoriului încuviinţat, pe care şi Înalta Curte îl apreciază inutil soluţionării cauzei.

A invocat recurentul nulitatea sentinţei şi a încheierii din data de 7.12.2016 cu privire la nerespectarea normelor legale privind reprezentarea procesuală legală a intimatului, prin redactarea, semnarea si depunerea la dosarul cauzei a actelor de procedură - întâmpinare şi înscrisurile anexate, de către A. - şef serviciu juridic, fără a exista la dosarul cauzei o împuternicire de reprezentare juridică în faţa instanţei de judecată de la Director B., contrar dispoziţiilor dispoziţiile art. 205 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 80-84 şi 151 C. proc. civ., cu privire la reprezentarea persoanelor juridice în faţa instanţei de judecată.

Nulitatea întâmpinării nu poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut la pct. 5 al art. 488 Codul de procedură, iar cu privire la actul contestat, se reţine că acesta este emis de o autoritate publică centrală, purtând ştampila instituţiei şi semnătura reprezentantului legal, nefiind necesară nicio altă probă pentru stabilirea autenticităţii sale în acest demers judiciar, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea conţine doar poziţia procesuală a autorităţii pârâte, în care sunt reluate, pe scurt, concluziile din procesul-verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei.

Mai aminteşte Înalta Curte că textul care impunea obligaţia întocmirii întâmpinării prin consilier juridic a fost declarat neconstituţional, astfel că administrarea unui probatoriu complex cu privire la acest aspect şi depunerea unei delegaţii care să ateste mandatul dat de instituţie pentru redactarea întâmpinării, apare ca fiind de un formalism excesiv.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurent, verificând considerentele hotărârii recurate, reţine instanţa că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor.

A arătat recurentul - reclamant că judecătorul speţei nu a evaluat cauza prin filtrul propriei raţiuni, reluând prin metoda "copy - paste" argumentele din întâmpinarea părţii adverse, întrucât a preluat în considerentele sentinţei conţinutul unui Regulament UE cu nr. 1654/2007 (art. 27), inexistent, în loc de art. 57 din Regulamentul UE nr. 966/2012.

Cu privire la această susţinere, constată instanţa de control judiciar că ne aflăm în prezenta unei simple erori materiale, fiind invocat art. 27 din Regulamentul nr. 1654/2004 în loc de Regulamentul nr. 1653/2004, redat în mod corect de curtea de apel la fila x a aceleiaşi hotărâri.

Totodată, cu privire la împrejurarea că instanţa a alocat o singură frază criticii privind respectarea Graficului de rambursare, aminteşte Înalta Curte jurisprudenţea CEDO, potrivit căreia art. 6 din Convenţie obligă, într-adevăr, instanţele să-şi motiveze hotărârile lor, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului.

Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt, de asemenea, nefondate.

In ceea ce priveşte solicitarea de constatare a nulităţii actelor administrative atacate pe motiv că nu sunt semnate de reprezentantul legal al instituţiei, ci de dl. A. -Şef Serviciu Juridic, Înalta Curte reţine argumentele primei instanţe, privind depunerea dovezii delegării atribuţiilor reprezentată de Decizia nr. O1/12/ES/07.01.2015. Totodată, actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, astfel că nu se justifică depunerea originalului deciziei de delegare sau a fişelor de post.

A reţinut prima instanţă că procedura de evaluare şi selecţie a grupului ţintă realizată de institutul reclamant nu s-a desfăşurat în condiţii de transparenţă şi nu s-au respectat principiile de liberă concurenţă, de tratament egal şi de nediscriminare a candidaţilor.

Având în vedere că a fost viciat chiar scopul proiectului, prin care se urmărea sprijinirea doctoranzilor şi cercetătorilor pentru creşterea implicării în activitatea de cercetare, selectaţi pe baza unor criterii specifice legate de relevanţa temei de cercetare, caracterul interdisciplinar şi potenţialul de inovare, instanţa reţine că este atrasă neeligibilitatea întregului proiect, ca urmare a neregulilor constatate.

In aceste sens, se are în vedere că solicitarea de depunere a unei adeverinţe din care să reiasă că doctoranzii/postdoctoranzii sunt angajaţi într-o unitate de învăţământ superior sau centru de cercetare, care să fie prezentată la interviu, reprezintă un criteriu de eligibilitate suplimentar, neprevăzut în anunţul concursului din data de 18.04.2014, în Metodologia de selecţie postată pe site-ul proiectului în 28.04.2014 şi nici în clarificarea publicată în data de 9 mai 2014.

Din perspectiva respectării principiilor transparenţei şi a liberei concurenţe nu poate fi primită apărarea din motivele de recurs că actul ar reprezenta doar o punere în aplicare a metodologiei.

Totodată, deşi recurentul - reclamant a susţinut că proba interviului, eliminatorie, a fost anunţată candidaţilor, în condiţiile în care aceştia cunoşteau din anunţ că urmează a se desfăşura în perioada 16-21.05.2015, în concret, aceasta a fost anunţată la ora 23:15, pentru a doua zi, la ora 9:00 dimineaţa, în condiţii în care să limiteze participarea la concurs a unor candidaţi domiciliaţi la distanţă de locul desfăşurării probei.

Autoritatea de management a imputat de asemenea, nepublicarea componenţei comisiei de evaluare/publicarea pentru o scurtă durată, ceea ce a împiedicat posibilitatea verificării conflictului de interese fiind încălcate astfel revederilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Contractul de finanţare precum şi a prevederilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Dispoziţiile art. 8 din contract şi ale art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004 în raport de care prima instanţă a analizat această abatere, definesc conflictul de interese ca fiind orice situaţie care împiedică părţile contractante să aibă o atitudine profesionistă, obiectivă şi imparţială sau să execute activităţile prevăzute în prezentul contract, într-o manieră profesionistă, obiectivă şi imparţială, din motive referitoare la familie, viaţă personală, afinităţi politice ori naţionale, interese economice sau orice alte interese.

Printre ipotezele expuse cu titlu exemplificativ de textul de lege, poate fi încadrată şi împrejurarea că din comisiile de concurs au făcut parte examinatori care, sunt colegi împreună cu o serie de cursanţi, sau chiar coautori la o serie de lucrări ştiinţifice (situaţii expuse exhaustiv la filele x din cuprinsul procesului-verbal).

Deşi recurentul a susţinut faptul că aspectele reţinute nu reprezintă conflicte de interese, în raport prevederile H.G. nr. 681/2011 în care se subliniază necesitatea unor relaţii de comunicare, cooperare, participare la cercetări comune a coordonatorilor/mentorilor de programe doctorale şi de cercetare cu doctoranzii pe care îi îndrumă, instanţa de recurs constată că aceste situaţii ar fi putut fi cuprinse, în condiţii de transparenţă, în declaraţiile obligatorii privind conflictul de interese ale membrilor comisiei de evaluare şi a membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor, declaraţii care nu au fost prezentate organului de control.

Recurentul - reclamant apreciază că nici O.U.G. nr. 66/2011 nici Legea nr. 161/2003 şi nici Regulamentul UE nr. 966/2012, nu reglementează conflictul de interese decât cu privire la funcţionarii publici, însă instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Contractul de finanţare precum şi a prevederilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Mai aminteşte instanţa de control judiciar că s-a reţinut ca neregulă modificarea în trei rânduri a termenelor din calendarul/graficul de depunere a Cererilor de rambursare, reclamantul, conform art. 8.1. din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015 având obligaţia de a depune nota justificativă şi calendarul/graficul de depunere a cererilor de rambursare actualizat.

Pentru aceste motive, sancţiunea de obligare la restituirea fondurilor nerambursabile este întemeiată faţă de neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura derularea procedurii de selecţie a grupului ţintă în condiţii de transparenţă şi concurenţă.

Nerespectarea culpabilă a prevederilor contractului de finanţare referitoare la desfăşurarea selecţiei, are drept consecinţă vicierea rezultatului procedurilor şi implicit, prejudicierea fondurilor comunitare prin utilizarea neeficientă a fondurilor primite în baza contractului încheiat de părţi, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

In ceea ce priveşte cererea de sesizare a CJUE pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra următoarelor întrebări:

Pot fi interpretate dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, care prevăd că actorilor financiari si ailor persoane implicate în execuţia şi gestionarea bugetului (...) le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii, în sensul în care această interdicţie se aplică şi salariaţilor unei instituţii publice de cercetare ştiinţifică a unui stat membru, instituţie beneficiară a unui contract de finanţare în cadrul unui program finanţat din bugetul Uniunii Europene?"

"Dacă răspunsul Curţii la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, prin care (...) un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar (...) este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când unii angajaţi precum cei descrişi la întrebarea anterioară, în calitatea lor de membri ai unei comisii de concurs de burse postdoctorale, au fost colegi de lucru/au avut relaţii profesionale cu unii dintre participanţii şi câştigătorii acestui concurs?";

Înalta Curte o va respinge, în considerarea argumentelor reţinute anterior în analiza recursului, referitoare la corecta aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Astfel, cererea de sesizare a CJUE a fost formulată de către recurentul-reclamant pornind de la neobservarea unei erori materiale strecurate în considerentele sentinţei atacate cu privire la numărul corect al Regulamentului UE 1653/2004, reclamantul invocând, în schimb, ca temei al conflictului de interese, dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012.

În acest context, recurenta a apreciat că s-ar impune sesizarea CJUE pentru a stabili dacă dispoziţiile respective s-ar aplica salariaţilor unei instituţii de cercetare ştiinţifică şi nu doar actorilor financiari şi persoanelor implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetar.

Cum Înalta Curte a constat că dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012, nu reprezintă temeiul actelor de control şi nu au fost reţinute nici de instanţa de judecată, nu se impune adresarea CJUE cu pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, cererea urmând a fi respinsă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare CJUE asupra pronunţării unei hotărâri preliminare.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii împotriva sentinţei civile nr. 4053 din 14 decembrie 2016 şi a încheierii de şedinţă din data de 7.12.2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.