Moral damages for death of relatives: judicial discretion over statutory maintenance requirements and equitable assessment standards

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziilor nr. 6185/24.05.2017 şi nr. 6190/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la plata sumei 150.000, cu titlu de daune morale urmare a decesului fiicei sale, respectiv 150.000, cu titlu de despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1052 din 8 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a dispus anularea parţială a deciziei 6190/24.05.2017 (cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate) şi în totalitate a deciziei nr. 6185/24.05.2017.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100.000 RON, din care 75.000 RON despăgubiri morale urmare decesului fiicei sale şi 25.000 RON despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale.

A fost respinsă în rest acţiunea ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi menţinerea deciziilor atacate ca fiind legale şi temeinice.

A susţinut recurentul că instanţa a făcut o greşită apreciere a situaţiei de fapt. în esenţă, motivele de recurs au vizat următoarele aspecte:

- având în vedere prejudiciul moral suferit de petenta, F.G.A. s-a raportat la faptul ca, în tabelul creditorilor B. întocmit de K.PMG pentru dosarul de faliment x/2015, petenta figurează cu o creanţa admisa în parte în suma de 30.000 de RON (pentru decesul fiicei sale C.) iar pentru despăgubirea privind daune morale ocazionate cu decesul nepoatei D. i-a fost respinsa cererea de înscriere la masa credala.

- având în vedere prevederile art. 1390 si 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcuta în raport cu persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri ca urmare a decesului;

- bunicul nu era beneficiar al vreunei obligaţii de întreţinere din partea nepoatei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia, astfel că în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 republicata, cu modificările ulterioare, s-a respins integralitate cererea de plata formulata de petenta A. pentru suma de 150.000 RON daune morale;

- cu privire la decizia nr. 6190/24 mai 2017 a susţinut recurentul - pârât că s-a raportat la suma reclamantei înscrisa de lichidator la masa credală a asigurătorului B. S.A. in condiţiile art. 267 din Legea nr. 85/2014;

- s-a arătat că FGA nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător;

- astfel, a susţinut recurentul că raporturile juridice dintre autoritate si asiguraţi sunt de drept administrativ, pârâta neputând interveni în contractele de asigurări încheiate de petenţi cu asigurătorii aflaţi în faliment, neputând modifica, denunţa sau rezilia aceste contracte, neputând încasa primele de asigurare restante sau scadente, ci doar constata daca pretenţiile din cererile sunt sau nu întemeiate;

- a fost invocat art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 prevede ca la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere şi daunele morale "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenta din România".

- în lipsa unor criterii şi limite legale, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a inclus si o doza de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectata situaţia familiala, profesionala şi sociala etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sa depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizica şi psihica, în caz contrar ajungandu-se la o îmbogăţire fara just temei a persoanei prejudiciate.

Tinand cont de aceste aspecte, precum şi de susţinerile s-a apreciat că a fost stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijiri medicale) si în baza procedurii interne care a fost stabilita în raport de practica instanţelor judecătoreşti.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa şi recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 04.09.2014, a avut loc un accident rutier din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare NT.31. ALP, soldat cu decesul numiţilor C. (fiica petentei), D. (nepoata petentei) şi E..

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT.31. ALP avea încheiată poliţa RCA seria x nr. x, emisă de Societatea de B. S.A.

Prin sentinţa nr. 9661/03.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei Societatea B. S.A..

Prin cererea înregistrată sub nr. x/18.04.2016, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilităţile F.G.A., respectiv câte 150.000 RON daune morale, urmare a decesului fiicei, respectiv nepoatei sale. Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul x.

Prin decizia nr. 6190/24.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată, a acordat reclamantei suma de 30.000 RON daune morale, urmare decesului fiice sale, C., şi a respins cererea de plată a diferenţei de până la 150.000 RON.

În cuprinsul deciziei, s-a menţionat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, precum şi la împrejurarea că reclamanta figurează înscrisă în tabelul creditorilor B., întocmit de F. pentru dosarul de faliment nr. x/2015, cu o creanţă admisă de 30.000 RON.

Prin decizia nr. 6185/24.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins în integralitate cererea reclamantei de plată a sumei de 150.000 RON, reprezentând daune morale urmare decesului nepoatei sale, D..

Cu privire la analiza recursului, reţine Înalta Curte că motivele formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

A susţinut recurenta, că in ceea ce priveşte despăgubirile morale acordate pentru decesul nepoatei, instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1390 alin. (2) C. civ., care instituie regula potrivit căreia instanţa poate acorda despăgubire celui căruia victima presta întreţinere în mod concret, astfel că recunoaşterea în patrimoniul bunicilor victimei a unui drept de despăgubire s-ar justifica doar ca o compensare a efectelor unei astfel de vătămări, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii, nepoata fiind minoră.

Constată Înalta Curte greşit raţionamentul recurentului pârât în condiţiile în care dispoziţiile art. 1.391 alin. (2) din C. civ. prevăd că instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, deci nu ca urmare a existenţei unei obligaţii legale de întreţinere, instanţa de fond făcând astfel o corectă interpretare a textului legal.

In ceea ce priveşte aspectele invocate în motivele de recurs referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate, în mod greşit autoritatea pârâtă s-a raportat exclusiv la suma cu care aceasta a fost înscrisă în tabelul creditorilor B., întocmit de către F. în dosarul nr. x/2015.

Motivul de recurs conţine aprecieri generale cu privire la lipsa unor criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi şi apropiate.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, şi o mare doză de apreciere şi aproximare, fapt explicabil în raport de natura nepatrimonială a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc .

În condiţiile în care criteriile de determinare a întinderii prejudiciului moral şi a cuantumului daunelor morale nu sunt prevăzute legal, rămânând la latitudinea instanţei să identifice modalitatea adecvată de alinare a suferinţelor psihice cauzate de pierderea definitivă unei persoane dragi, cu respectarea principiului echităţii şi cu asigurarea unui caracter rezonabil al daunelor morale acordate.

Din perspectivă jurisprudenţială, instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislaţia naţională, ci au avut în vedere şi o judecată în echitate prin raportare şi la consecinţele negative suferite de reclamanţi. Toate aceste aspecte, circumstanţiate situaţiei particulare deduse judecăţii, trebuie expuse în raţionamentul logico-juridic al soluţiei pronunţate în ce priveşte determinarea despăgubirilor, menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului suferit de reclamanţi.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuia să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele îndurate.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzată în prejudiciul suferit şt consecinţele acestuia.

Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

Instanţa de fond a expus raţionamentul său atunci când a stabilit cuantumul daunelor pentru repararea prejudiciul, în raport de valoarea medie de 86.189 RON a despăgubirilor acordate părintelui, urmare decesului copilului major, potrivit Anexei 1 la "Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", precum şi de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, în care valoarea recomandată a despăgubirilor acordate părintelui, urmare decesului copilului major, este echivalentă a 36 salarii medii nete pe economie, rezultând astfel o valoare recomandată a despăgubirii de 72.000 RON.

In aceste condiţii acordarea sumei de suma de 75.000 RON, reprezentând despăgubiri morale, urmare decesului fiicei sale, menţinând soluţia de respingere a diferenţei până la suma de 150.000 RON, pretinsă prin cererea de plată, precum şi a sumei de 25.000 RON, reprezentând despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, menţinând soluţia de respingere a diferenţei până la suma de 150.000 RON, pretinsă prin cererea de plată, are un caracter rezonabil, cu menţiunea că în mod evident nu poate compensa pierderea fiicei şi a nepoatei, suma fiind totuşi suficientă în măsura posibilă a aprecierii şi aproximării, iar acest cuantum nu se poate aprecia că ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Din acest motiv, al caracterului rezonabil şi echitabil al sumelor acordate cu titlul de daune morale, Curtea consideră că nu se impune reducerea cuantumului respectivelor sume.

Înalta Curte reţine ca fiind corecte şi celelalte argumente aduse de prima instanţă, în sensul că scopul constituirii Fondului de garantare a asiguraţilor, sursa fondurilor din care urmează a fi făcute plăţile de către Fond, faptul că F.G.A. nu este succesorul în drepturi al societăţii de asigurare/reasigurare aflate în faliment, împrejurarea că FGA nu poate modifica/anula clauzele contractului, sunt toate aspecte nerelevante faţă de menţiunile exprese din art. 1 alin. (3), (11) şi 18 din Legea nr. 213/2015.

2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1052 din 8 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.