Restitution claim upheld on appeal; commission’s refusal annulled, compensation order affirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată în data de 07.12.2016, reclamanta Parohia Reformată Zăuan a formulat acţiune civilă împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună: anularea deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică şi nelegală; constatarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafaţă de 551 mp şi construcţiile existente pe acest teren; obligarea intimatei să emită decizie de despăgubire în condiţiile legii pentru imobil.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 100 din 3 martie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Zăuan împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile Care au Aparţinut Cultelor Religioase din România.

A fost anulată decizia nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în condiţiile legii pentru imobilul înscris în CF x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafaţă de 551 mp şi construcţiile existente pe acest teren în favoarea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi să respingerea acţiunii introductive de instanţă formulată de către reclamanta.

A susţinut recurenta - pârâtă că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reţinând în mod eronat că din copia cărţii funciare nr. x a localităţii Zăuan depusă la dosar rezultă că în această carte funciară a fost înscris un singur imobil, respectiv imobilul cu nr. top. x, iar subscrisa putea interpreta în sensul că cererea vizează singurul imobil înscris în respectiva carte funciară, nefiind necesară o precizare expresă în acest sens; că singurul aspect neîndeplinit de către Parohia Reformată Zăuan este depunerea traducerii legalizate a cărţii funciare, dovada dreptului de proprietate putându-se face şi cu alte mijloace de probă precum şi că nu se pot invoca dispoziţii din dreptul comun (Decretul-lege nr. 115/1938) sau alt act ce reglementează existenţa şi dovada dreptului de proprietate în condiţiile dreptului comun.

S-a arătat că intimata-reclamantă Parohia Reformată Zăuan, nu a fost proprietara imobilului solicitat la momentul preluării de către statul român, acesta fiind, conform traducerii legalizate a cărţi funciare nr. x a localităţii Zăuan, Şcoala de fete din Zovâny (Zăuan), traducerea legalizată fiind depusă de intimata-reclamantă direct în faţa instanţei de judecata.

De asemenea, s-a arătat că intimata - reclamantă nu a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a proprietarului tabular, iar menţiunea din Decretul nr. 176/1948, nu se poate concluziona că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Parohiei Reformate Zăuan.

A precizat recurenta că, în lipsa indicării de către reclamanta a nr. top. corespunzător imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare şi în lipsa traducerii legalizate în limba română a cărţii funciare nr. x a localităţii Zăuan, judeţul Sălaj, cererea de retrocedare formulată de către Parohia Reformată Zăuan nu a întrunit condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, s-a arătat că instanţa a interpretat în mod eronat prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care, coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), stabilesc că, in condiţiile in care imobilul nu poate fi restituit în natură, neaflându-se în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din actul normativ, nici subscrisa nu poate fi obligată la acordarea de măsuri compensatorii, întrucât a fost înstrăinat de stat înainte de 22 decembrie 1989.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa şi recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea înregistrată în data de 07.12.2016, reclamanta Parohia Reformată Zăuan a formulat acţiune civilă împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună:

- anularea deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică şi nelegală;

- constatarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafaţă de 551 mp şi construcţiile existente pe acest teren;

- obligarea intimatei să emită decizie de despăgubire în condiţiile legii pentru imobil.

Motivele respingerii cererii de retrocedare formulată de către reclamantă au constat în împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, reţinându-se că prin cererea de retrocedare nu s-a indicat numărul cărţii funciare si numărul topografic unde figurează imobilul solicitat, că la dosar s-au depus doar fotocopiile CF x Zăuan si un extras CF, ca s-a solicitat completarea dosarului de retrocedare cu aceste aspecte, respectiv copia CF x Zăuan cu traducerea legalizată si precizarea obiectului cererii de retrocedare, indicarea numărului topografic si a numărului de carte funciară.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a invocat greşita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (3) şi (4) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la ort. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă

Alin. (4) prevede că: În cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. In cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile."

Conform alin. (6) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul şi procedura de acordare a despăgubirilor.

Examinând sentinţa atacată faţă de motivele invocate de recurenta-reclamantă şi reţinând totodată apărările intimaţilor ca şi prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Pronunţându-se asupra cererii reclamantei de constatare a nulităţii Deciziei nr. 5505/21.04.2016 pronunţate de intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care s-a respins cererea de retrocedare a imobilului, în considerarea nedovedirii dreptului de proprietate, prima instanţă a reţinut netemeinicia acestei decizii.

În acord cu cele stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate criticile recurentului - pârât, raportat la conţinutul materialului probator existent la dosar, in condiţiile in care din foaia B pozitia 1 a CF x Zăuan si din actele care au stat la baza acestei înscrieri, rezultă că imobilul a fost preluat de Statul Român prin Decretul 176/1948. Înscrierea in cartea funciară coroborată cu menţiunile Decretului 176/1948 duc la concluzia ca imobilul făcea parte din şcoala reformată din com. Zăuan a Bisericii Reformate, aceasta fiind singura preluare realizată în comuna Zăuan în baza acestui act normativ .

Contrar celor susţinute de recurentă, decretul 176/1948 reprezintă temeiul de fapt şi de drept ce atestă că Parohia Reformată Zăuan, este îndreptăţită la restituirea bunului în cauză, în calitate de fost proprietar.

Şi aceasta întrucât în tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de către stat imobilul în cauză apare menţionată "Şcoala primară ref. din com. Zăuan a Bis. Ref. cu întreaga avere, conform inventarului jurnal"

În fine, nu lipsită de relevanţă în susţinerea argumentaţiei judecătorului fondului pe care instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind legală şi deplin susţinută probator, sunt şi actele depuse de reclamantă care fac dovada aprobării încă din anul 1919 a deschiderii de scoli reformate în comuna Zăuan, care in anul 1932 aceste scoli funcţiona efectiv, precum şi inventarele din anii 1914, 1942 ale reclamantei din care rezultă că imobilul figura în evidentele sale ca fiind proprietatea sa, alături de Şcoala de Băieţi, care a fost restituită reclamantei.

In ceea ce priveşte nedepunerea unei traduceri legalizate cărţii funciare, omisiune care a constituit motiv de respingere a cererii, Înalta Curte reţine că sancţiunea adoptată de autoritatea pârâtă este vădit excesivă, întrucât reclamanta a depus actul care făcea dovada proprietăţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum şi orice acte care, coroborate, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

Or, coroborând copia cărţii funciare (tradusă in faţa primei instanţe), cu conţinutul Decretului 176/1948 şi a actelor care au stat la baza înscrierii in cartea funciară, rezultă concluzia că imobilul apare ca fiind proprietatea Bisericii Reformate din Zăuan.

Cu referire la critica recurentei privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, instanţa de recurs nu împărtăşeşte interpretarea recurentei - pârâte, în sensul că măsurile compensatorii se pot acorda, în cazul în care nu e posibilă restituirea în natură, doar pentru imobilele care au fost înstrăinate legal de statul român după data de 22 decembrie 1989, nu şi pentru cele înstrăinate anterior.

Recurenta - pârâtă interpretează trunchiat dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, ignorând prevederile art. 1 alin. (4) şi (6), art. 2 alin. (4) şi art. 3 alin. (6) din acelaşi act normativ.

Art. 1 alin. (1) menţionează că, sunt restituite in natură imobilele aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 2 din ordonanţa de urgenţă, adică o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 prevede şi două excepţii de la această regulă, când se acordă despăgubiri pentru bunuri imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă. Este vorba despre terenurile ocupate în totalitate (art. 1 alin. (4), pentru care se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent, şi de imobilele ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, în legătură cu care titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale, fiind incidentă în speţă prima excepţie, imobilul aflându-se în prezent în proprietate privata a unor persoane fizice.

Apreciază Inalta Curte în considerarea celor mai sus-arătate că nici una dintre criticile recurentei-pârâte nu este fondată, calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare a Parohiei Reformate Zăuan fiind convingător demonstrată

2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 100 din 3 martie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.