Taxpayer's motion recharacterized as revision rather than appeal; Supreme Court declined competence and referred case to Court of Appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa nr. 2663/CAF/2017 Tribunalul Alba a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, a respins excepţia inadmisibilităţii.

A admis în parte acţiunea formulată de către reclamant A. împotriva pârâtelor ANAF şi DGRFP Braşov în calitate de succesor al AJFP Alba - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi AJFP Alba. A dispus anularea în parte a deciziei 810/2014, a deciziei 241/05.04.2013 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.04.2013 în ceea ce priveşte calcularea accesoriilor pentru obligaţia fiscală principală - TVA.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru 100 RON, 500 RON parţial onorariu de avocat şi 1000 RON onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia nr. 322/2018 din 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei administrative nr. 2663/CAF/2017 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă în dosar nr. x/2015;

- a casat în parte sentinţa atacată şi rejudecând în limitele casării:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi drept urmare:

- a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 810/24.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/05.04.2013 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.04.2013 în ceea ce priveşte calcularea penalităţilor de întârziere în sumă de 8.130 RON, aferente TVA stabilite suplimentar la plată;

- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate;

- a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., împotriva aceleiaşi sentinţe.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 322/2018 din 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea în integralitate a acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au depus întâmpinari în cuprinsul cărora au solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi respingerea acestuia, ca inadmisibil.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată, din oficiu, în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 131, art. 132 şi art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, raportat la dispoziţiile procedurale incidente, că este întemeiată şi o va admite pentru argumentele expuse în continuare.

Reclamantul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, cu cererea de recurs declarat împotriva deciziei nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Din cuprinsul răspunsului la întâmpinare rezultă că reclamantul a înţeles să formuleze, de fapt, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 510 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.".

Cuprinsul textului de lege anterior menţionat stabileşte competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac a revizurii, fiind pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe cale de consecinţă şi apreciind că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018, competenţa materială aparţine instanţei de contencios administrativ, şi anume Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 132 raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire anterior menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.