Appeal dismissed as lacking interest after voluntary compliance with salary recalculation order.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL SUCEAVA şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, solicitând în contradictoriu cu aceştia ca instanţa să dispună: - anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 şi a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectoriale care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare şi data la care s-a dispus aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; - obligarea pârâtei Curtea de Apel la emiterea unei noi decizii de încadrare prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 20l5 - 30 septembrie 2016; - obligarea pârâtei Curtea de Apel la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele salariale pe care le-ar fi obţinut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 si a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 si salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflaţiei si dobânda legală aferentă, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 89/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 şi în parte Decizia Curţii de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017, în ceea ce priveşte data recalculării indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv, a unei valori de referinţă sectoriale de 445.5 RON; a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să emită reclamanţilor ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice astfel în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, şi a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum şi la actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL SUCEAVA, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise înregistrate la dosar, la data de 20 iulie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Suceava a susţinut că acţiunea reclamanţilor este rămasă fără obiect, având în vedere că Preşedintele Curţii de Apel Suceava a emis Decizia de salarizare nr. 143 din 14.06.2018, prin care reclamanţilor din prezenta cauză le-au fost recunoscute şi beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON- pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând dobânda legală şi actualizarea cu indicele inflaţiei, recurenta- pârâtă a precizat că acest petit este accesoriu debitului principal, şi, ca atare, şi această solicitare rămâne fără obiect.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- pârât MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 22.05.2018, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond cu privire la respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 14 iunie 2018, recurenta- pârâtă Curtea de Apel Suceava a emis Decizia de salarizare nr. 143, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite intimaţilor- reclamanţi, la nivelul maxim permis de prevederile legale, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON-pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Totodată, se susţine că reclamanţilor le-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor intimaţilor- reclamanţi.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind lipsit de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL SUCEAVA împotriva sentinţei civile nr. 89/2018 din 15 ianuarie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2020.