Recourse annulled for failure to formulate valid grounds of cassation in insurance premium restitution dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

1. Circumstanţele cauzei

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 321 din data de 1 februarie 2018, pronunţată în dosar nr. x/2017, a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi trimiterea spre rejudecare a contestaţiei.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, recurenta- reclamantă a relevat, foarte pe larg, situaţia în fapt în cauză, în referire la cererea de chemare în judecată şi răspunsul la întâmpinare, şi, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele:

Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost în eroare la întocmirea Deciziei, făcând vorbire despre o răscumpărare a poliţei, şi nu despre o restituire a primelor de asigurare, aşa cum a solicitat reclamanta.

Susţine recurenta- reclamantă că cele două noţiuni sunt distincte:

Răscumpărarea este procedeul prin care asiguratul, exprimându-şi în mod expres voinţa, renunţă de bună-voie la beneficiile unei poliţe de asigurări de viaţă, solicitând rezilierea contractului şi plata indemnizaţiei de răscumpărare, indemnizaţie ce rezultă din contract, conform graficului lunar de plăţi şi beneficiu anexat poliţei de asigurare, şi este cunoscut de către părţi încă de la data întocmirii acesteia. În cazul său, arată recurenta, nu este vorba de o reziliere a poliţei intervenite din iniţiativa asiguratului, ci, dimpotrivă, încetarea producerii efectelor este din vina exclusivă a asigurătorului, lucru ce o îndreptăţeşte să solicite şi restituire tuturor resurselor, şi anume: prime de asigurare, randamentul sumelor investite de asigurător (dobânzi, şi alte beneficii investiţionale, evidenţiate de către asigurător la fiecare aniversare).

Calculul Fondului de Garantare a Asiguraţilor este bazat pe premisa falsă a unei cereri de răscumpărare, pe principiile acesteia de diminuare a sumelor de restituit cu cheltuielile de achiziţie şi administrare ale asigurătorului şi pierderea beneficiilor investiţionale.

Aşa cum a arătat, şi este de notorietate, susţine recurenta-reclamantă, rezilierea contractului a intervenit din vina exclusivă a asigurătorului, supravegheat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, organ tutelar al pârâtei. Susţine că a încheiat poliţa de asigurare de viaţă Tezaur, tocmai pentru riscul specific acesteia, şi anume, cel al obţinerii unei indemnizaţii de asigurare, ca urmare a împlinirii termenului de 25 de ani pentru care a fost încheiată. Vina asigurătorului, care a intrat în faliment, favorizată şi de o supraveghere defectuoasă exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, organ tutelar al pârâtei, este cea care a condus la această situaţie. Şi, în atari condiţii, este inadmisibil ca Fondul de Garantare a Asiguraţilor să o penalizeze tot pe recurentă, entitatea pe care, declarativ, o garantează.

3. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a sentinţei recurate.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.â

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, se constată că, prin cererea de recurs formulată recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate nu prezintă, în concret, critici de nelegalitate, astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din dezvoltarea motivelor formulate, rezultă că recurenta aduce critici modului în care curtea de apel a apreciat probatoriul, raportat la circumstanţele în fapt ale cauzei, fără a dezvolta aspecte care să vizeze nelegalitatea sentinţei civile recurate.

Cerinţa legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentei- reclamante nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a dedus judecăţii aspecte de netemeinicie, criticile sale vizând aspecte de fapt şi modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii sale de restituire a primelor de asigurare adresată intimatului- pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., fiind, în realitate, critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de reclamanta A. nu conţine critici propriu-zise împotriva hotărârii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând nici motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul- pârât nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect invocată de intimatul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 321 din 1 februarie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2020.