Lease rescission and eviction claim remanded to Tribunal as non-pecuniary; appellate ruling upheld, appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the claimant’s appeal against the appellate decision, thereby upholding the appellate court’s ruling that annulled the first-instance judgment and remanded the case to the Tribunal for retrial on material jurisdiction grounds. The underlying dispute concerned a commercial lease agreement, where the claimant sought judicial confirmation of the lease’s automatic termination and the tenant’s eviction, plus damages. The decisive legal basis was procedural: under Article 2(a) of the Civil Procedure Code, jurisdiction belongs to the Tribunal because the principal claim—declaration of lease rescission and eviction—was non-pecuniary in value, with the damages claim being accessory and following the main claim’s forum; the appellate court’s jurisdictional finding was correct, the appeal stamp duty had been paid, and the claimant’s procedural rights were not breached. The final operative outcome is that the appellate decision remains in force and the case proceeds for retrial before the Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. a) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Lease rescission and eviction claim remanded to Tribunal as non-pecuniary; appellate ruling upheld, appeal dismissed: Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând art. 304 C. proc. civ., fără a preciza și dezvolta temeiurile de casare prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8029 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de SC R. SA Talmaciu împotriva pârâtei SC C. SA Sibiu, a constatat reziliat de plin drept contractul de închiriere nr. 1098 din 31 octombrie 2002, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul închiriat și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.740 Euro (în echivalent lei) cu titlu de daune interese plus suma de 1.163.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel.
Prin decizia nr. 113 din 2 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, secția comercială.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul acțiunii era neevaluabil în bani, constatarea rezilierii contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, situație în care potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., tribunalul avea competența materială să soluționeze litigiul.
Capătul de cerere cu care reclamanta și-a completat ulterior acțiunea era tot de competența tribunalului întrucât fiind accesoriu primului capăt de cerere era de competența instanței care soluționa cererea principală.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând art. 304 C. proc. civ., fără a preciza și dezvolta temeiurile de casare prevăzute de lege.
Recurenta consideră decizia nelegală și netemeinică întrucât:
apelul nu a fost timbrat corespunzător;
nu i-a fost asigurat dreptul la apărare;
s-a făcut o greșită apreciere a probelor dosarului în ce privește obiectul acțiunii și nu s-a ținut seama de întâmpinare;
s-a considerat greșit că litigiul este comercial.
Recursul este neîntemeiat întrucât motivele de recurs nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10.
În ceea ce privește timbrarea apelului se constată că apelanta a achitat taxa de timbru datorată, situație consemnată în practicaua deciziei.
Referitor la dreptul de apărare se reține că nu a fost încălcat SC R. SA a depus întâmpinare și a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.
Cu privire la instanța competentă să soluționeze litigiul, se reține că instanța de apel a stabilit în mod corect că aceasta este tribunalul în raport cu capătul principal de cerere, constarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere și evacuarea din spațiul închiriat, daunele interese urmând a fi stabilite numai în raport cu data eliberării spațiului.
Susținerea recurentei referitoare la natura civilă a litigiului, este neîntemeiată întrucât închirierea unui spațiu de o societate comercială pentru propriul să comerț se caracterizează ca un raport de drept comercial.
Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Tălmaciu împotriva deciziei nr. 113 din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.