Appeal dismissed; administrative financial correction and un-motivated administrative decision annulled, upholding institute’s victory over European Funds Authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE PENTRU BIORESURSE ALIMENTARE I.B.A.Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (AM POS CCE), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 11873/18.08.2014 emisă de Ministerul Fondurilor Europene- Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (AM POS CCE) solicitând, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 11873/18.08.2014 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - AM POS CCE, în sensul admiterii contestaţiei administrative nr. 359/21.05.2014 şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.03.2014, nota prin care s-a dispus aplicarea unei corecţii financiare în valoare totală de 1.404.947,67 RON; anularea actului administrativ subsecvent Deciziei nr. 11873/18.08.2014 respectiv a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 17110/20.10.2014 emisă în conformitate cu dispoziţia III.2 a Deciziei nr. 11873/18.08.2014 reprezentând titlu de creanţă pentru recuperarea sumei de 991.438,45 RON precum şi a tuturor actelor subsecvente întocmite în legătură cu executarea acestui titlu de creanţă; în subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 11873/18.08.2014 emisă fie AMPOSCCE în sensul admiterii în parte a contestaţiei administrative şi reducerii procentului corecţiei financiare aplicate, în conformitate cu criteriile de stabilire a corecţiilor, prevăzute de legislaţia în vigoare; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant.

Pârâtul a formulat întâmpinare, la 23.12.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2819 din 04 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Bioresurse Alimente - IBA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor, şi a anulat Decizia nr. 11873/18.08.2014 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - AM POS CCE şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.03.2014 emisă de Ministerul Economiei - AM POS CCE; a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - AM POS CCE.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, şi în subsidiar, ca neîntemeiată, şi menţinerea actelor contestate ca fiind temeinice şi legale.

Sub un prim aspect a fost criticat modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014.

Susţine că potrivit mecanismelor de control sub prerogative judecătoreşti prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate fi supusă analizei instanţei de contencios numai decizia care cuprinde soluţia dată în procedura administrativă şi doar în măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

Acest raţionament este susţinut inclusiv de dispoziţiile cu caracter special ale O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în baza căreia a fost emis, însă, în speţă, prima instanţă a ignorat cu desăvârşire dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

O.U.G. nr. 66/2011 reglementează contestarea în instanţă a deciziei prin care se finalizează procedura administrativă, în situaţia în care soluţia este defavorabilă persoanei care a contestat titlul de creanţă, soluţie consacrată concret în art. 51 alin. (2) al ordonanţei, potrivit căruia obiectul acţiunii în instanţă este decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei.

Pe cale de consecinţă, din economia dispoziţiilor invocate rezultă că numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate pe cale judecătorească la instanţa de contencios administrativ şi doar în măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea şi netemeinicia acestuia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

Oricum, chiar şi ipoteza ca plângerea prealabilă nu s-ar fi soluţionat, nu este de natură să răstoarne raţionamentul expus anterior prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, într-o atare situaţie reclamanta având la îndemână demersul prevăzut de art. 8 alin. (1), teza I din Legea nr. 554/2004, de obligare pe cale judecătorească la soluţionarea acesteia, iar nu de învestire directă a instanţei cu verificarea legalităţii şi temeiniciei Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014, în ipoteza analizată instanţa neavând competenţă decât a obliga instituţia, învestită cu rezolvarea cererii, să o soluţioneze, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de aceste prevederi legale rezultă că cererea intimatului-reclamant de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014 este inadmisibilă şi trebuia respinsă în consecinţă.

În prezenta cauză instanţa de fond nu a analizat, dacă în ceea ce priveşte acest litigiu poate invoca, din oficiu, anumite excepţii, în consecinţă nu a făcut aplicarea art. 22 din C. proc. civ. care îi conferă dreptul de a-şi exercita rolul activ conferit de lege, astfel încât apreciază că aceasta a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se impune casarea acesteia şi reţinând cauza, în rejudecare solicită respingerea capătului de cerere privind anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014, ca inadmisibilă.

O altă critică se referă la pretinsa nemotivare a Deciziei nr. 11873/18.08.2014. În virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinsuere debemus, precum şi a faptului că motivarea nu este o problemă de volum, ci de esenţă, de conţinut, recurenta face precizarea că prin decizia anterior amintită a arătat motivele care au stat la baza soluţiei luate, cu consecinţa implicită de respingere a argumentelor invocate în contestaţie, astfel că exigenţele textului de lege sunt îndeplinite, ceea ce conferă caracter neîntemeiat susţinerilor din sentinţă privitoare la nemotivarea actelor.

Oricum, în contextul în care pretinsa nemotivare vizează legalitatea actelor, fiind o formalitate a încheierii acestuia, nu poate fi primită decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea Lor.

În contextul în care nulitatea relativă priveşte legalitatea, vătămarea trebuie să afecteze drepturile procesuale ale intimatului-reclamant, respectiv să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a le exercita, situaţie înlăturată chiar de demersul judiciar care face obiectul prezentei cauze.

Astfel, în condiţiile în care intimatul-reclamant nu a dovedit şi probat un eventual prejudiciu concret prin pretinsele nereguli invocate, şi mai mult, aceasta a fost în măsură să critice actele administrative chiar prin acţiunea care face obiectul prezentei cauze, cele reţinute prin sentinţă, privitoare la nemotivarea actelor contestate, nu se susţin, astfel că sentinţa motivată, în condiţiile expuse, este neîntemeiată ceea ce justifică solicitarea de admitere a recursului formulat.

Totodată, apreciază că instanţa de fond în mod greşit a dispus, prin sentinţa civilă nr. 2819/04.07.2017, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014.

Astfel, urmare verificării aspectelor procedurale aferente licitaţiei deschise pentru atribuirea contractului de lucrări "Consolidare, reabilitare, refuncţionalizare, reamenajare, recompartimentare construcţie existentă cu înălţimea variabilă (P şi P+1E), amenajare mansardă în volumul podului existent, refacere împrejmuire, realizare instalaţii noi (apă, canal, electrică, încălzire) pentru funcţiunea Institutului de Bioresurse Alimentare Bucureşti", UCVAP a constatat existenţa unor criterii de calificare restrictive, în documentaţia de atribuire/fişa de date a achiziţiei/anunţul de participare. Ca urmare a clarificărilor la documentaţia de atribuire, solicitate de UCVAP prin nota intermediară nr. x/13.10.2009, autoritatea contractantă a eliminat criteriile restrictive şi a răspuns la observaţiile formulate, transmiţând UCVAP adresa nr. x/16.10.2009. Autoritatea contractantă a publicat în SEAP, în data de 16.10.2009, ataşat anunţului de participare nr. x/30.09.2009, clarificările la documentaţia de atribuire. De reţinut că termenul limită pentru depunerea ofertelor se împlinea la data de 20.10.2009, ora 10:00, iar şedinţa de deschidere a ofertelor a avut loc în data de 21.10.2009, ora 11:00.

Faţă de acestea, în conformitate cu prevederile legale în materia achiziţiilor publice, rezultă că au fost încălcate prevederile art. 26 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

La data publicării în sistemul electronic a documentaţiei achiziţiei, respectiv 30.09.2009, autoritatea contractantă a postat online, în acelaşi timp cu anunţul de participare, şi documentaţia de atribuire care, în cazul de faţă, conţinea criterii restrictive. Transmiterea clarificărilor la documentaţia de atribuire (care constau în eliminarea criteriilor restrictive) în sistemul electronic al achiziţiilor publice s-a făcut la data de 16.10.2009, ataşându-se anunţului de participare din data de 30.09.2009, în condiţiile în care termenul limită de depunere a ofertelor era data de 20.10.2009.

În aceste condiţii, rezultă că ofertanţii au avut la dispoziţie, până la data de 16.10.2009, o documentaţie de atribuire, iar după această dată, au fost puşi în faţa unei documentaţii de atribuire modificate. Eliminarea criteriilor restrictive conferea posibilitatea participării la licitaţie şi a altor ofertanţi, care au fost iniţial restricţionaţi de la licitaţie, datorită faptului că nu îndeplineau condiţiile de calificare impuse de autoritatea contractantă în documentaţia iniţială de atribuire.

Chiar dacă ar fi vrut să aplice în condiţiile noilor modificări, eventualii ofertanţi nu ar mai fi avut timpul fizic necesar să se încadreze în termenii procedurali. De exemplu, termenul de solicitare şi răspunsul autorităţii contractante la clarificările solicitate, care este de 6 zile înainte de data limită de depunere a ofertelor, sau termenul minim de 20 de zile între data transmiterii spre publicare în SEAP şi data limită de depunere a ofertelor.

În consecinţă, raportat la prevederile legale anterior menţionate, pentru abaterea menţionată la pct. 2, s-a impus aplicarea unor corecţii financiare potrivit punctului 2, subpunctul 2.1 din anexa 2 la O.G. nr. 66/2011 de 25% din valoarea de 9.914.389,45 RON a Acordului contractual nr x/02.12.2009.

Recurenta apreciază că argumentele instanţei, cu privire la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.02.2013 şi la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.03.2014, sunt eronate şi nejustificate având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 21 alin. (28) si alin. (29) din O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările si completările ulterioare, se stipulează expres: "(28) Titlul de creanţa poate fi anulat de către autoritatea emitenta, in condiţiile prezentei ordonate de urgenta. (29) Anularea titlului de creanţa atrage anularea actelor subsecvente, in mod corespunzător."

Se mai arată că în cauză rămâne fără obiect cercetarea legalităţii si temeinicia deciziei in soluţionarea contestaţiei administrative generate de nota de constatare nr. x/07.03.2014, anulată prin Decizia nr. 11873/18.08.2014, întrucât actul administrativ de baza care a generat întreg litigiul atât in fata autorităţii administrative cat si in instanţa de judecată a fost anulat de către AM POS CCE (DGPEC). Prin urmare, apreciază că sub acest aspect instanţa de fond ar fi trebuit să respingă ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la anularea notei de constatare nr. x/07.03.2014 si a deciziei nr. 11873/18.08.2014.

Aşa fiind, în mod cu totul greşit instanţa de fond a procedat la anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/2.06.2014, fără a face o analiză temeinică asupra acesteia, motivat de faptul că titlul de creanţa nr. 17110/02/06.2014, reprezintă titlul de creanţa în fiinţa la data prezentei la AM POS CCE, celelalte doua titluri respectiv nr. x/06.02.2013 şi nr. x/07.03.2014 fiind anulate astfel cum s-a arătat anterior.

Mai mult, la baza emiterii actelor contestate a stat şi Raportul de Audit x/23.07.2012, în care se menţionează că, "deşi au fost eliminate criteriile restrictive, incluse iniţiat în Anunţul de participare/fişa de date a achiziţiei, toate răspunsurile la clarificări fiind publicate în SEAP, prin nepublicarea unei erate care să prelungească termenul de depunere a ofertelor se consideră că a restricţionat accesul operatorilor economici la procedură, deoarece ofertanţii care iniţial ar fi fost discriminaţi prin utilizarea criteriilor de calificare menţionate anterior, nu ar fi avut timpul necesar să pregătească oferta în condiţiile în care nu a fost prelungit termenul de depunere a ofertelor". Acest fapt impune a se preciza că potrivit legii de organizare şi funcţionare, Autoritatea de Audit din cadrul acestei entităţi este organismul agreat de Comisia Europeana să efectueze misiuni de audit şi să emită recomandări către Autorităţile Contractante care sunt obligate prin Raportul de audit să le implementeze.

Faţa de cele menţionate anterior apreciază că sentinţa criticată se impune a fi casată având în vedere faptul că, din economia dispoziţiilor C. proc. civ. rezultă în mod expres că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea. Tot în doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfăţişeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind să arate şi motivele pentru care au fost respinse apărările părţii adverse.

Aşa cum rezulta din considerentele hotărârii recurate, soluţia instanţei de fond este părtinitoare, aceasta s-a limitat la a menţiona doar criticile aduse de intimata-reclamantă.

4. Apărarea în cauză

Intimatul- reclamant INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE PENTRU BIORESURSE ALIMENTARE I.B.A. Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat.

În privinţa excepţiei de inadmisibilitate de Notei de constatare nr. x/20.10.2014, intimata precizează că acest capăt de cerere a fost formulat ca accesoriu ce depinde, în mod esenţial, de capătul de cerere principal.

Raţiunea acestei solicitări derivă, printre altele, din aceea că nu este în interesul unei bune administrări a justiţiei şi al cerinţei privind economia de procedură ca reclamantul să fie obligat să introducă o noua acţiune în faţa curţii şi, prin urmare să iniţieze proceduri de anulare a unui act emis în baza unui act declarat nul, cu atât mai mult cu cât apare ca inechitabil ca autorul actului contestat sa poată modifica actul contestat in timpul procedurii sau să îl substituie pentru a lăsa acţiunea fără obiect.

Se mai arată că recurenta, invoca pentru prima data in recurs această excepţie a inadmisibilităţii.

In concluzie, excepţia invocata urmează a fi respinsă, în principal pentru argumentul că, în cazul actelor subsecvente, anularea acestora intervine de drept nefiind nici necesară sau obligatorie parcurgerea unei alte proceduri, anularea actului principal presupunând ipsofacte şi în absenţa unei cereri exprese, anularea actelor subsecvente şi, în subsidiar, pentru faptul că, raportat la dispoziţiile art. 193 noul C. proc. civ., sancţiunea neinvocarii acestei excepţii prin întâmpinare este decăderea.

În continuare, s-a arătat că, în mod corect prima instanţă a reţinut sancţiunea nemotivării în legătură cu Decizia nr. 11873/18.08.2014, aceasta necuprinzând răspunsurile punctuale la solicitările formulate pe calea contestaţiei administrative.

Totodată, arată că soluţia instanţei de fond privind anularea Notei de constatare nr. 17 10/20.10. 111/2014) priveşte cererea accesorie formulată în dosar şi este întemeiată în drept pe temeiul principiului anulării actului subsecvent condiţionat sub aspectul existenţei sale de validitatea actului în baza căruia a fost emis respectiv al Deciziei nr. 11873/18.08.2014 atacate prin cererea principala. Atâta timp cât concluzia instanţei fondului este în sensul anularii Decizei nr. 11873/18.06.2014, consecinţa juridică absolută şi irefragabilă este de admitere a cererii accesorii care priveşte actul sau actele subsecvente.

În final, se arată că sentinţa instanţei de fond este amplu şi pertinent motivată, neputând fi reţinută o părtinire în raport de susţinerile reclamantei, sau o ignorare a argumentelor părţii adverse.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi dispoziţiile art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 08 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 15 octombrie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim argument de nelegalitate se referă la incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În opinia recurentei, prima instanţă a dat dovadă de părtinire, preluând doar argumentele părţii reclamante, fără a răspunde la apărările invocate de pârâtă în apărare.

Această susţinere nu poate fi primită, întrucât, din verificarea hotărârii judecătoreşti atacate, se observă că prima instanţă a expus situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, dar a arătat pe larg şi motivele de fapt şi cele de drept pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată. Faptul că a fost admisă cererea de chemare în judecată, înseamnă că instanţa a găsit pertinente argumentele invocate de reclamantă, iar acest fapt nu conduce automat la concluzia că au fost copiate susţinerile acesteia, cu ignorarea celor ale părţii adverse, în condiţiile în care instanţa şi-a expus în hotărâre propriul raţionament juridic care susţine soluţia adoptată.

Considerentele hotărârii recurate sunt clare şi neechivoce şi constituie o garanţie a faptului că apărările pârâtei au fost în mod real ascultate, instanţa răspunzând în egală măsură argumentele ambelor părţi, cu precizarea că acesteia nu îi incumbă o obligaţie de a furniza răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hot. CEDO Van de Hurk c. Olandei, şi hot. Perez c. Franţei).

Hotărârea a mai fost criticată şi din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

S-a invocat încălcarea prevederilor art. 46 şi 50 din O.U.G. nr. 66/2011, cu referire la prevederile legii speciale 554/2004, în raport de care recurenta a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014.

În primul rând, se observă că această excepţie a fost invocată direct în recurs, recurenta reproşând primei instanţe că nu şi-a exercitat rolul activ de a invoca din oficiu această excepţie de ordine publică.

Or, este de principiu că nu se poate solicita casarea unei hotărâri pentru că, din oficiu, instanţa nu a invocat anumite excepţii, câtă vreme părţile aveau mijloacele procesuale pentru a determina cadrul procesual, apărările şi administrarea dovezilor pe care le doreau, iar pe de altă parte, rolul activ al instanţei prevăzut de art. 22 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi, în apărarea intereselor acesteia.

Astfel, cum în cauză pârâta nu a fost o parte lipsită de apărare şi reprezentare legală, nu se poate reproşa Curţii că nu a invocat din oficiu o excepţie procesuală, cu atât mai mult cu cât din interpretarea prevederilor art. 247 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că aceasta constituie o facultate, iar nu o obligaţie a instanţei.

Pe de altă parte, se mai constată că anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/2.06.2014 s-a dispus de către instanţa de fond ca o consecinţă a faptului că aceasta a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile punctului III.2 din Decizia nr. 11873/18.08.2014, respectiv în baza unor acte administrative ce au fost declarate nelegale de către instanţă, neputând rămâne în fiinţă.

Prin urmare, fiind anulată în temeiul principiului "accesorium sequitur principalae", respectiv a anulării actelor subsecvente unui act principal deja anulat, nu se poate vorbi de o nelegalitate a măsurii pentru nerespectarea procedurii prealabile.

Sentinţa a mai fost criticată din perspectiva greşitei aprecieri a nemotivării Deciziei nr. 11873/18.08.2014.

Susţine recurenta că motivarea nu este o problemă de volum, ci de esenţă, iar în decizia de mai sus a menţionat argumentele care au condus la soluţia adoptată. Verificând aceste susţineri, se observă că prin decizia de mai sus s-a dispus anularea Notei de constatare nr. x/07.03.2014 emisă de AM POS CCE pentru suma de 1.404.947,67 RON şi emiterea unui nou titlu de creanţă pentru recuperarea sumei rezultată din nereguli, respectiv 991.438,45 RON, conform prevederilor art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 - Capitolul V.

Ca urmare a acestei decizii a fost emisă Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/2.06.2014, prin care s-a stabilit o corecţie financiară în valoare totală de 991.438,45 RON pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept menţionate în prima notă de constatare, care a fost anulată prin Decizia administrativă nr. 11873/18.08.2014.

Prima instanţă a reţinut, pe drept temei, că decizia atacată a anulat prima notă de constatare doar pe considerentul unei erori de calcul şi dispus emiterea unei note similare, cu conţinut identic, dar cu o altă sumă, cu ignorarea tuturor argumentelor invocate de reclamanta contestatoare în plângerea sa prealabilă.

Astfel, în mod just prima instanţă a stabilit că nu s-a răspuns susţinerilor părţii referitoare la emiterea notei de constatare de către un organ necompetent, lipsa de incidenţă în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 72, art. 78, art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi nici la faptul că art. 26 din H.G. nr. 925/2006 se referă la publicarea unui anunţ de tip erată în cazul modificării informaţiilor deja publicate în anunţul de participare, or în speţă nu au fost modificate prin clarificări informaţiile din anunţul de participare.

Aşadar, este evident că motivarea unui act administrativ nu ţine de volum, ci de esenţă, însă în cauză, autoritatea a anulat, în procedura prealabilă iniţiată de contestator, un act administrativ pe motiv de eroare materială, cu ignorarea tuturor criticilor invocate de parte în acel demers.

În acest context, corect s-a apreciat că decizia este nemotivată, cu atât mai mult cu cât, autoritatea de management avea posibilitatea de a rectifica, din proprie iniţiativă, erorile de calcul, prin emiterea unei note de rectificare, ceea ce nu presupune anularea primei note de constatare în care este menţionat un cuantum eronat al creanţei bugetare.

A mai susţinut recurenta că nu a fost dovedită vătămarea pentru anularea deciziei ce a fost motivată de autoritate în sensul celor reţinute mai sus. Această afirmaţie nu poate fi primită, întrucât reclamanta avea interesul ca nota de constatare să fie anulată în baza nelegalităţilor pe care le-a susţinut pe calea contestaţiei administrative, iar nu în baza unei erori de calcul, cu consecinţa emiterii unei noi note cu acelaşi conţinut, dar o altă sumă, aşa cum s-a întâmplat.

Prin urmare, fiind prezumată şi vătămarea, este cert că soluţia primei instanţe de anulare a deciziei 11873/18.08.2014, pe motivul nemotivării, este legală şi nu poate fi cenzurată în temeiul susţinerilor recurentei.

Tot în recurs s-a criticat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2014, pe considerentul că nu au fost reţinute încălcările art. 26 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă a anulat această ultimă notă de constatare, întrucât aceasta a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile punctului III.2 din Decizia nr. 11873/18.08.2014, respectiv în baza unor acte administrative ce au fost declarate nelegale de către instanţă, neputând rămâne în fiinţă.

Concret, s-a făcut aplicarea principiului efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cu referire la soluţia definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2014, în care s-a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/6.02.2013 emisă cu privire la aceeaşi situaţie de fapt şi în lumina unor considerente identice cu cele din prezenta speţă.

Ca atare, nefiind criticată incidenţa în cauză a principiului efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte nu va da eficienţă susţinerilor recurentei.

De altfel, în privinţa Notei de constatare nr. x/07.03.2014, în mod just s-a reţinut că în nota de constatare se precizează că au existat o serie de clarificări la documentaţia de atribuire/fişa de date a achiziţiei prin care s-au modificat elemente esenţiale ale documentaţiei de atribuire/fişei de date a achiziţiei şi nu în ultimul rând ale anunţului de participare (criterii restrictive), dar nu se menţionează care sunt modificările aduse anunţului de participare.

Prima instanţă a stabilit corect că din analiza comparativă a anunţului de participare şi a Clarificării nr. x/16.10.2009 se observă că modificările pe care le conţine această clarificare vizează exclusiv fişa de date a achiziţiei şi nu anunţul de participare, ceea ce exclude nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din H.G. nr. 925/2006, respectiv obligaţia autorităţii contractante de a transmite spre publicare un anunţ de tip erată la anunţul iniţial.

S-a mai susţinut că, în cauză, rămâne fără obiect cercetarea legalităţii si temeiniciei deciziei în soluţionarea contestaţiei administrative generate de nota de constatare nr. x/07.03.2014, anulată prin Decizia nr. 11873/18.08.2014, întrucât actul administrativ de baza care a generat întreg litigiul atât în faţa autorităţii administrative cat şi în instanţa de judecată a fost anulat de către AM POS CCE (DGPEC).

Această afirmaţie nu este aptă să conducă la reformarea hotărârii, în condiţiile în care instanţa a constatat că decizia de soluţionare a contestaţiei administrative a fost nemotivată, iar pentru notele de constatare ce fac obiectul prezentului litigiu este incident efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu soluţia din dosarul nr. x/2014, aşa cum s-a expus în considerentele sentinţei.

Mai mult, nici invocarea Raportului de Audit x/23.07.2012 nu poate conduce la o altă soluţie, de vreme ce există o hotărâre judecătorească definitivă ce infirmă cele reţinute în acest document invocat de parte şi căreia prima instanţă i-a conferit legal eficienţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE împotriva sentinţei civile nr. 2819 din 04 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.