Lack of standing of insolvency administrator for RASDAQ shareholder withdrawal reporting obligations under Capital Market Law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 29.01.2016 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea Deciziilor nr. 2463/08.10.2015 şi nr. 3592/09.12.2015, emise de către intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 4502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, aplicate prin Decizia nr. 2463/08.10.2015, cu sancţiunea avertismentului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a anulat Decizia nr. 2463/08.10.2015 de sancţionare a reclamantei, şi Decizia nr. 3592/09.12.2015 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei nr. 2463/08.10.2015, emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a obligat pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară să plătească reclamantei A. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului critică faptul că instanţa de fond, deşi a reţinut aplicarea art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, a apreciat eronat faptul că obligaţia de raportare revenea societăţii emitente şi nu administratorului acesteia, precum şi faptul că instanţa a reţinut că acţionarii care au solicitat retragerea din societate au renunţat imediat la această retragere, astfel că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014 nu a început să curgă, sens în care a concluzionat că fapta sancţionată nu există.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a interpretat în mod greşit textele de lege incidente şi a făcut o aplicare greşită a normelor de drept din materia instrumentelor şi investiţiilor financiare.

Cu privire la reţinerea de către instanţă a lipsei calităţii de contravenient a reclamantei, arată că, deşi a reţinut dispoziţiile art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, instanţa de fond a apreciat eronat că societatea emitentă poate fi trasă la răspundere pentru netransmiterea rapoartelor curente, nu şi administratorul acesteia, omiţând faptul că subiect activ al contravenţei reţinute este administratorul societăţii emitente, organul de conducere al acesteia, respectiv obligaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 şi Regulamentul nr. 17/2014 sunt duse la îndeplinire de către organele de conducere ale societăţii emitente.

Mai arată că potrivit prevederilor art. 3 pct. 26 şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă interesele societăţii şi ale acţionarilor, fiind împuternicit să efectueze actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea.

Susţine că la individualizarea sancţiunii a ţinut cont de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita intimatei, având în vedere proporţionalitatea sancţiunii aplicate în raport cu gradul de pericol social al faptei.

Consideră că instanţa a reţinut în mod neîntemeiat că fapta nu există întrucât cei doi acţionari care au solicitat retragerea din societate şi plata contravalorii acţiunilor au renunţat la dreptul de retragere, având în vedere că întrucât la AGEA din data de 24.02.2015 s-a hotărât ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Precizează că, având în vedere Hotărârea AGEA nr. 2/24.02.2015, prin adresele nr. x/04.03.2015 şi nr. y/20.04.2015 societăţii emitente i s-a pus în vedere să respecte prevederile art. 3 din Legea nr. 151/2014 şi că este obligată să accepte cererile de retragere depuse de acţionari, sens în care apreciază că susţinerea instanţei de fond că acţionarii B. şi C. au renunţat imediat la cererile lor de retragere este eronată, întrucât nu a avut în vedere datele la care cererile de retragere din societate şi cererile de renuntare la acest drept au fost depuse şi făcute publice.

Astfel, în ceea ce priveşte cererile formulate de B., arată că prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/33749/14.04.2015 acesta a informat că a transmis societăţii o cerere de retragere din societate (datată 11.03.2015), în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 151/2014 şi a sesizat că societatea nu a întreprins niciun demers conform art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014. Cererea de revocare a cererii de retragere din societate apare ca fiind înregistrată în data de 11.03.2016 şi nu a fost comunicată ASF sau BVB.

În ceea ce priveşte cererile formulate de C., arată că prin adresa înregistrată la ASF sub nr. x/16.06.2015, acesta a informat că a transmis societăţii o cerere de retragere din societate, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 151/2014 şi a sesizat că societatea nu a întreprins niciun demers conform art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, cererea de revocare a retragerii din societate a fost înregistrată la data de 06.03.2015 şi nu a fost comunicată ASF sau BVB.

De asemenea, prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/63951/15.07.2015, societatea emitentă, prin reclamantă, în calitate de administrator, a confirmat primirea cererii de retragere a acţionarului C..

Arată că având în vedere aceste aspecte, prin adresele nr. SI/DETA 11771/20.04.2015, nr. SI/DETA 15135/18.05.2015, nr. SI/DETA 19630/30.06.2015 şi nr. SI/DETA 22032/24.07.2015 ASF a solicitat D. S.A. respectarea dispoziţiilor art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 în ceea ce priveşte întocmirea şi transmiterea la ASF şi BVB a rapoartelor curente impuse, dar până la data sancţionării reclamantei, aceasta nu publicase niciun raport curent în acest sens.

Precizează că intimata-reclamantă nu a respectat nici art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014 potrivit căruia în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate, consiliul de administraţie/directoratul acesteia are obligaţia să solicite Oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate.

Consideră că este neîntemeiată şi susţinerea că fapta nu există, întrucât termenul de 90 de zile prevăzut la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014 nu a început să curgă, deoarece în AGEA din 24.02.2015 s-a prevăzut că acest drept va curge de la data închiderii procedurii de reorganizare, instanţa neţinând cont de faptul că textul de lege prevede că termenul în care acţionarii îşi pot exercita dreptul de retragere este de 90 de zile de la publicarea hotărârii adunării generale a acţionarilor în condiţiile art. 2 alin. (3) din lege. De asemenea, susţine că instanţa nu a ţinut cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Regulamentul 17/2014, ce prevede că data de identificare a acţionarilor care au dreptul de a se retrage din societate conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, este data de înregistrare stabilită de adunarea generală extraordinară a acţionarilor, şi nici de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, care precizează că activitatea Pieţei RASDAQ şi a pieţei valorilor mobiliare necotate încetează de drept la 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Invocă şi art. 19 din Regulamentul nr. 17/2014 potrivit căreia acţiunile tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate vor fi retrase de la tranzacţionare şi radiate din evidenţa A.S.F. la data încheierii termenului de 12 luni prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, precum şi faptul că Legea nr. 151/2014 a intrat în vigoare la data de 27.10.2014, astfel că acţiunile emise de societatea D. S.A. au fost retrase de la tranzacţionare începând cu data de 27.10.2015, potrivit Deciziei nr. 2829/22.10.2015.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea Deciziilor nr. 2463/08.10.2015 şi nr. 3592/09.12.2015, emise de către intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 4502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, aplicate prin Decizia nr. 2463/08.10.2015, cu sancţiunea avertismentului.

Prin Decizia ASF nr. 2463/08.10.2015, s-a dispus sancţionarea intimatei-reclamante cu amendă în cuantum de 4.502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, stabilindu-se obligaţia administratorului special al societăţii D. S.A. Sf. Gheorghe ca, în termen de 3 zile lucrătoare de la emiterea deciziei, să dispună măsurile necesare în vederea respectării prevederilor legale în vigoare şi să transmită la ASF şi BVB rapoartele curente aferente, reţinându-se nerespectarea de către intimata-reclamantă a prevederilor art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014.

Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie, care a fost respinsă din Decizia nr. 3592/09.12.2015 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Temeiul de drept al aplicării sancţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 şi art. 273 alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data emiterii actului de sancţionare - 08.10.2015:

"(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către:

g) entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu: (...)

7. nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi şi operaţiuni de piaţă."

De asemenea, potrivit art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, atunci când acţionarii unei societăţi ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ îşi exercită dreptul de retragere din societate, societatea este obligată să informeze A.S.F. şi Bursa de Valori Bucureşti (B.V.B.), prin transmiterea de rapoarte curente, într-un termen de cel mult 24 de ore, care curge de la momente diferite, în funcţie de etapa în derulare.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din perspectiva finalităţii Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, rezultă în mod evident că aceasta nu prevede excepţii exprese de la aplicare, în cazul societăţilor pentru care instanţa a dispus deschiderea procedurii insolvenţei.

În aceste condiţii, în virtutea specificului prevederilor legale în materia insolvenţei, prerogativele consiliilor de administraţie/directoratelor societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate rămân în sarcina societăţii supuse procedurii insolvenţei sau sunt preluate de către entităţile participante la procedură, respectiv de către administratorul judiciar.

Potrivit art. 8 din Regulamentul nr. 17 din 28 noiembrie 2014 privind statutul juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate:

"În cazul exercitării dreptului de retragere din societate de către acţionarii unei societăţi ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, societatea este obligată să informeze A.S.F. şi Bursa de Valori Bucureşti (B.V.B.), prin transmiterea de rapoarte curente, în termen de cel mult 24 de ore (...)".

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că în raport cu norma de la art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, obligaţia de transmitere a rapoartelor curente către A.S.F. şi Bursa de Valori Bucureşti (B.V.B.) revenea societăţii ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, respectiv D. S.A., şi nu administratorului special A. S.R.L..

Mai mult, în acelaşi sens se impune a se reţine şi faptul că prin încheierea din data de 14.12.2012, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă în dosarul nr. x/2012 s-a dispus ca societatea D. S.A. să exercite dreptul de administrare în cadrul procedurii insolvenţei sub supravegherea administratorului judiciar.

Prin urmare, se impunea tragerea la răspundere a societăţii ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ.

Având în vedere faptul că în mod corect a stabilit prima instanţă că obligaţia transmiterii de rapoarte curente, în cazul exercitării dreptului de retragere din societate de către acţionarii unei societăţi ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, aparţine societăţii, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea susţinerilor recurentei referitoare la cererile formulate de cei doi acţionari, C. şi B., în sensul retragerii acestora din societate şi, ulterior, revenirii asupra deciziei de retragere, câtă vreme administratorul special nu putea avea calitatea de contravenient.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.