Territorial jurisdiction for public official’s loyalty bonus claim: effective residence vs. registered domicile under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din Romania DECUS, în nume propriu şi în calitate de reprezentant pentru mai mulţi reclamanţi persoane fizice, printre care şi reclamanta A., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, obligarea acestora la plata contravalorii sporului de fidelitate începând cu 21.03.2016, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie, includerea sporului in calculul salariului, pentru cei care nu il au inclus, acordarea acestuia, in continuare, in raport de procentul cuvenit, plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii si pana la plata efectiva, acordarea cheltuielilor de judecata.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp. Legii 153/2017, precum si pe prevederile Legii 153/2017, Legii 554/2004, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018.

Prin incheierea de şedinţa din data de 4.06.2019 s-a dispus disjungerea cauzei si crearea unui nou dosar, privind pe reclamanta A., respectiv dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 5189/16.07.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios adminstraiv şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamanta A., reprezentată prin Sindicatul National al Politistilor din Romania "DECUS", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Romane şi Agentia Nationala împotriva Traficului de Persoane, în favoarea Tribunalului Buzău.

Prin sentinţa nr. 521/2020 din 23 septembrie 2020, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

A suspendat, de drept, judecarea cererii, până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii vizează obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Politiei Romane, Ministerul Afacerilor Interne, şi Agenţia Nationala împotriva Traficului de Persoane la plata contravalorii sporului de fidelitate începând cu 21.03.2016, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie, includerea sporului in calculul salariului, acordarea acestuia, in continuare, in raport de procentul cuvenit, plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii si pana la plata efectiva, acordarea cheltuielilor de judecata.

Reclamanta A. este membru al Sindicatului Naţional al Poliţiştilor din România "Decus", aceasta fiind funcţionar public în cadrul MAI-IGPR, respectiv Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data introducerii acţiunii, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ulterior datei de 02.08.2018, moment în care a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuţie, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În mod corect a reţinut Tribunalul Buzău că, din punct de vedere procedural, aşa cum s-a reţinut şi în doctrina juridică, interesează nu atât domiciliul, în sensul de locuinţă principală, conform actului de identitate, unde cel în cauză declară că îşi are locuinţa principală, astfel cum reglementează art. 87 C. civ., ci locul în care persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul fiind pus pe acelaşi plan cu reşedinţa. În acest sens, în ipoteza în care persoana nu locuieşte la domiciliul său, citarea sa se face la reşedinţa cunoscută, deoarece scopul citării este de a încunoştinţa partea în legătură cu procesul, pentru a-i da posibilitatea să îşi facă apărările necesare. Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "vor fi citaţi persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă".

În cauză, reclamanta are domiciliul în Buzău, însă la data formulării acţiunii avea reşedinţa in mun. Bucureşti; reclamanta şi-a stabilit reşedinţa în mun. Bucureşti începând cu anul 2016, astfel cum rezultă din procesul-verbal extras încheiat la data de 20.01.2020 din baza de date DEPABD, astfel încât competenţa teritorială este atrasă de această împrejurare; instanţa în circumscripţia teritorială a căreia se afla, la momentul învestirii instanţei, din punct de vedere al normelor procesual civile, domiciliul efectiv al reclamantei, este Tribunalului Bucureşti, reşedinţa acesteia fiind în municipiul Bucureşti.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea 554/2004. competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus" şi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.