Gambling license revocation for state budget debts: insolvency does not suspend licensing tax obligations or the 30-day delinquency ground

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei Oficiului National pentru Jocuri de Noroc, Comitetul de Supraveghere nr. 2352/14.12.2017 prin care aceasta a decis revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri in cota fixa nr x, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4379 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4379 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apreciază recurenta ca instanţa de fond nu a analizat in ansamblul ei Decizia Oficiului National pentru Jocuri de Noroc, Comitetul de Supraveghere nr. 2352/14.12.2017, prin aceasta denaturând adevăratul motiv pentru care parata a decis revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri in cota fixa nr. x emisa in favoarea sa.

Astfel ca, in urma acestei analize, Curtea de apel Bucureşti a ajuns la concluzia greşita, conform căreia revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc ar fi fost consecinţa existentei unor datorii restante la Bugetul de stat, mai vechi de 30 de zile, conform adresei ANAF nr. x/16.11.2017.

Într-adevăr, Decizia atacata este întemeiată pe prevederile art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, însă, din motivarea acestei decizii, rezultă că, din adresa nr. x/16.11.2017 emisă de Administraţia Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii recurenta a depus la organul fiscal cererea x/10.11.2017 de compensare a unei părţi din debitul înregistrat faţă de Bugetul de stat, în sumă de 192.435 RON, cu scadenţa la 25.10.2017, cu sumele existente în contul de garanţii, constituit conform prevederilor O.U.G. nr. 77/2009. Se arata, de asemenea, în motivare, faptul că cererea de compensare a fost soluţionata la data de 13.12.2017. Prin urmare, începând cu data de 13.12.2017 recurenta nu mai avea constituit fondul de garanţie prevăzut de O.U.G. nr. 77/2009.

Prin urmare, deşi temeiul juridic face referire la datoriile scadente la bugetul de stat - şi cu care, de altfel, pârâta se afla înscrisă în tabelul creditorilor societăţii - aflată sub protecţia procedurii de insolvenţă - motivarea deciziei face referire clară la faptul că, începând cu data de 3.12.2017, recurenta nu mai avea constituit fondul de garanţie.

În condiţiile in care sumele existente in contul de garanţii au fost compensate la data de 13.12.2017 cu parte din debitul înregistrat fata de Bugetul de stat şi, in condiţiile în care recurenta deţinea o licenţa de exploatare jocuri or de noroc, rezultă că odată cu compensarea acestor sume se năştea obligaţia legala de reconstituire a fondului de garantare, la nivelul impus de lege, pentru menţinerea valabilităţii licenţei.

Aşadar, în opinia recurentei, doar dacă aceasta obligaţie nu era onorată în termen de 30 de zile de la momentul compensării (devenit astfel moment al naşterii obligaţiei de plată) pârâta avea posibilitatea, in funcţie de consecinţele produse, sa revoce licenţa de organizare a jocurilor de noroc.

Se mai susţine că suma de 3.653.708 RON, la care se face referire in cuprinsul sentinţei atacate nu reprezintă o datorie scadenta, fiind incidente prevederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014 alin. (1), care arata ca: "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor"

Ori parata se afla înscrisă la tabelul creanţelor recurentei, în procedura insolvenţei ce face obiectul dosarului Tribunalului Ilfov nr. 367/93/2017.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa menţinerii deciziei emise de Comitetul de Supraveghere nr. 2352/14.12.2017, ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul pârât, după ce a reluat istoricul litigiului, a precizat că dispoziţiile legale din domeniul jocurilor de noroc nu prevăd posibilitatea vreunui organizator de jocuri de noroc să îşi desfăşoare activitatea fără a-şi achita taxele obligatorii datorate bugetului de stat, iar intrarea în insolvenţă a unei societăţi nu implică neplata taxelor de licenţiere şi de autorizare, acestea fiind obligatorii pentru desfăşurarea activităţii societăţii pentru toţi operatorii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc indiferent de starea firmei.

Prin urmare, temeiul de drept al revocării licenţei de organizare a jocurilor de noroc este art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 şi se circumscrie situaţiei de fapt a datoriilor mai mari de 30 de zile faţă de bugetul general consolidat al statului, fapt necontestabil ce reiese din adresele Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii existente la dosarul cauzei.

Cu alte cuvinte, recurenta nu a depus probe din care să rezulte că îndeplineşte vreuna dintre condiţiile potrivit cărora obligaţiile de plată la bugetul de stat nu se consideră obligaţii de plată, sens în care, apreciază că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată faţă de bugetul general consolidat sau plata acestora, conform prevederilor legale în vigoare, cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligaţiile respective sunt scadente în condiţiile legii, Comitetul de Supraveghere din cadrul ONJN a dispus, în mod corect, revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc pariuri în cotă fixă.

Cu privire la cel de-al doi ca motiv de recurs, prin care se precizează că suma de 3.653.708 RON nu reprezintă o datorie scadentă, întrucât este incidenţă dispoziţia cuprinsă la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, arată că nici înainte de intrarea în insolvenţă şi nici după intrarea recurentei reclamante în insolvenţă, între părţile prezentei cauze, nu a existat o cauză pe rolul instanţelor judecătoreşti, sau o acţiune extrajudiciară şi nicio măsură de executare silită pentru realizarea creanţelor. Astfel, susţinerea recurentei este neîntemeiată, întrucât această dispoziţie nu se aplică în prezenta cauză.

Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, conform atribuţiilor stabilite de O.U.G. nr. 20/2013 are obligaţia legală de a urmări, în primul rând, respectarea îndeplinirii de către organizatorii de jocuri de noroc a condiţiilor de licenţiere şi autorizare, atât în etapa iniţială, de licenţiere, cât şi ulterior, pe tot parcursul perioadei de valabilitate a licenţei.

Dispoziţiile legale din domeniul jocurilor de noroc nu prevăd posibilitatea vreunui organizator de jocuri de noroc să îşi desfăşoare activitatea fără a-şi achita taxele obligatorii datorate bugetului de stat, iar intrarea în insolvenţă a unei societăţi, nu implică neplata taxelor de licenţiere şi de autorizare, acestea fiind obligatorii pentru desfăşurarea activităţii societăţii pentru toţi operatorii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc, indiferent de starea firmei.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de parte pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când au fost aplicate sau interpretate greşit normele de drept material.

În esenţă, recurenta a adus două critici hotărârii recurate, prima constând în aceea că greşit s-a reţinut motivul de revocare a licenţei ca fiind existenţa datoriilor la bugetul de stat, în realitate motivul fiind lipsa constituirii garanţiei, iar a doua constând în inexistenţa datoriilor, înscrierea la masa credală neputând fi asimilată noţiunii de datorie la bugetul de stat.

Răspunzând celor două critici, în baza cărora recurenta doreşte să obţină reformarea hotărârii atacate, Înalta Curte observă că acestea sunt nefondate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt premisă, respectiv împrejurarea conform căreia prin decizia nr. 2352/14.12.2017 emisă de pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE s-a dispus revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x emisă în favoarea reclamantei A. S.R.L., iar plângerea prealabilă formulată de beneficiar a fost respinsă prin Decizia nr. 207/15.02.2018 emisă de pârât.

Totodată, corect s-a reţinut că decizia de mai sus a fost adoptată în baza adresei nr. x/16.11.2017, emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din care rezultă că recurenta reclamantă, în insolvenţă de la 20.03.2017, figurează la data de 10.11.2017 şi 13.11.2017 cu obligaţii de plată restante la bugetul general consolidat mai vechi de 30 de zile, în sumă totală de 3.653.608 RON, masă credală stinsă parţial.

Atât din verificarea temeiului de drept al motivării, respectiv art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2009, cât şi a temeiurilor de fapt ale adoptării măsurii administrative contestate, rezultă cu evidenţă că motivul revocării licenţei de organizare a jocurilor de noroc l-a constituit existenţa unor datorii la bugetul de stat mai vechi de 30 zile, iar nu acela al neîndeplinirii obligaţiei de reconstituire a fondului de garantare, aşa cum a susţinut recurenta.

Astfel, din adresa ANAF, aşa cum a fost redată mai sus, rezultă că la data emiterii ei, anterior adoptării deciziei contestate, datoriile înregistrate de societate depăşiseră deja întârzierea de 30 zile, care generează incidenţa prevederilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009.

Susţinerile recurentei nu pot fi avute în vedere, în condiţiile în care compensarea invocată de aceasta în cuprinsul recursului său, a avut loc doar pentru suma de 192.435 RON, din totalul datoriilor de 3.851.673 RON. De altfel, autorităţile administrative au valorificat această compensare în beneficiul recurentei, în decizia de revocare fiind menţionat un cuantum al datoriilor restante doar de 3.653.708 RON, reprezentând obligaţii totale restante la bugetul general consolidat, sumă cu care ANAF s-a înscris la masa credală, luând în considerare stingerea parţială a creanţei, aşa cum s-a produs anterior.

Însă, o atare compensare parţială a creanţei, deşi s-a produs din fondul de garantare pus la dispoziţie de recurentă, nu poate avea drept consecinţă incidenţa în cauză a prevederilor art. 17 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 77/2009, respectiv revocarea licenţei pentru neconstituirea garanţiei, de vreme ce temeiul legal şi motivele revocării l-au constituit existenţa datoriilor restante la bugetul de stat.

În acest context, prima instanţă a reţinut corect atât situaţia de fapt cât şi temeiurile ce au stat la baza adoptării măsurii contestate, iar partea nu poate denatura această realitate prin invocarea, în beneficiul său a unui alt temei de drept ce nu a fost avut în vedere de autoritate cu ocazia emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză.

Totodată, nici cel de-al doilea argument al recurentei nu poate fi primit, în considerarea faptului că deschiderea procedurii insolvenţei şi înscrierea la masa credală au ca efect doar suspendarea procedurilor de executare silită desfăşurate independent de cea colectivă, însă nu are niciun efect asupra datei scadente a datoriei sau a stingerii acesteia.

Nu în ultimul rând, aşa cum just a reţinut prima instanţă, instituirea procedurii insolvenţei, nu îi conferă recurentei dreptul de a-şi desfăşura activitatea cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut nicio derogare în acest sens.

Drept urmare, existând o datorie semnificativă la bugetul de stat, scadentă şi neachitată cu o întârziere mai mare de 30 de zile, Înalta Curte constată că atât în actul administrativ cât şi în hotărârea primei instanţe s-a efectuat o corectă aplicare a textului legal al art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, neexistând argumente consistente pentru a se dispune casarea.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4379 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.