Recovery of EU aquaculture subsidies for failure to maintain Natura 2000 compliance and operational durability during monitoring period

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.01.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de soluţionare a contestaţiilor POP 2007 - 2013, anularea Decizie nr. 3/05.07.2016, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.04.2016, precum şi anularea procesului-verbal menţionat.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2260 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007-2013, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta societatea A. S.A a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta A. S.A., in calitate de Beneficiar, a depus cereri de finanţare pntru proiectele "Acvacultura durabilă în cadrul ariei speciale de protecţie avifaunistică Lacul Strachina", primind finanţări in baza Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 59/23.12.2010 si a Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 95/05.05.2011.

In urma controlului efectuat de către persoanele desemnate din cadrul MADR a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.04.2016.

Considerând netemeinic si nelegal actul administrativ mai sus amintit, reclamanta a formulat contestaţie impotrivia acestuia.

Prin decizia nr. 3/05.07.2016, comunicata societăţii la data de 07.07.2016, a fost respinsă contestaţia împotriva actelor administrative emise de către Structura de Control din cadrul MADR, acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva acestei decizii fiind respinsă prin sentinţa atacată în prezenta cauză.

Susţine recurenta reclamantă că prin sentinţa civilă nr. 2260/12.06.2017 a fost respinsă acţiunea sa, ca neintemeiată, fără ca instanţa de fond să furnizeze argumentele pe baza cărora şi-a format convingerea, în cuprinsul considerentelor fiind reluate, contrar dovezilor administrate în cauză, susţinerile intimatei.

De asemenea, in cuprinsul considerentelor, instanţa de fond nu face o analiza a problemei de drept dedusa judacatii - pretinsa neregula sesizata in procedura de acordare a compensaţiilor finanţate din fonduri europene - cu toate ca au fost depuse, cu titlu de jurisprudenta, hotărâri judecătoreşti pronunţate tot de Curtea de Apel Bucureşti, in cauze având acelaşi obiect.

De aici rezulta ca instanţa de fond a incalcat pricipiul respectării propriei juriprudente, intrucat, în activitatea lor jurisdicţională, toate instanţele trebuie să respecte principiul tratamentului egal în faţa legii şi principiul securităţii juridice, ceea ce este posibil numai dacă nu aleg, în mod arbitrar, să dea legii o interpretare diferită de cea existentă, respectiv să interpreteze diferit de jurisprudenta. Principiul tratamentului egal în faţa legii şi principiul securităţii juridice impun respectarea jurisprudenţei de către instanţe, în măsura în care nu există motive prioritare care cer o altă interpretare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta reclamantă susţine că actele atacate sunt nelegale, întrucât echipa de control nu mai putea efectua verificări asupra acestui proiect peste durata de monitorizare. Potrivit Art. 2 alin. (2) din Ordinele de finanţare nerambursabila este reglementata perioada de monitorizare de 5 ani, care pentru Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 59/23.12.2010 s-a incheiat, conform anunţul de incetare a obligaţiilor pentru beneficiarul proiectului, din data de 09.02.2016, iar pentru Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 95/05.05.2011 s-a incheiat, conform anunţul de incetare a obligaţiilor pentru beneficiarul proiectului, din data de 09.05.2016, anunţuri care au fost comunicate MADR - DGP AMPOP si care au fot publicate in Monitorul Oficial.

In al doilea rând, recurenta reclamantă susţine că niciunul dintre membrii echipei de control nu a fost prezent la efectuarea controlului in teren, ceea ce reprezintă un abuz din partea structurii de control.

In ce priveşte compensaţia care a fost acordată pentru Natura 2000, prima este un alt tip de pierdere de producţie si nu trebuie confundata cu cea privind trecerea la acvacultura ecologica.

Toate aspectele menţionate în procesul-verbal contestat în cauza de faţă au fost anterior verificate si stabilite de către DGP-AMPOP prin CCAN, iar Structura de Control formata din B., C. si D. din cadrul Direcţiei Generale Control, Antifrauda si Inspecţii trebuia sa se conformeze constatărilor din Raportul CCAN nr. x/01.11.2013, in conformitate cu prevederile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, care stabileşte ca: "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia: c) implementării corespunzătoare si la timp a recomandărilor formulate de organismele de control si audit intern si extern, naţionale si europene. în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgentă:"

Echipa de control arata ca societatea reclamantă a primit pentru perioada 2008-2009, aferent unei suprafeţe de luciu de apă de 977 ha, compensaţii în valoare totală de 1.954.000,00 RON.

Din analiza întregii legislaţii comunitare si interne, rezulta ca finntarea nerambursabila se acorda pentru o perioada de maxim 2 ani.

A. S.A. a solicitat în cadrul Cererii de finanţare x şi a primit prin Decizia nr. 59/20.12.2011 suma compensatorie pentru un an în intervalul 2008-2009 pentru care a înregistrat pierderi de producţie datorate păsărilor ihtiofage. Având în vedere că în toată documentaţia depusă la dosar (Memoriu justifeativ, Raport tehnic de evaluare) sunt calculate pierderile aferente întregii perioade, 2008-2009, prin Cererea de finanţare nr. x, S.C. A. S.A. solicita acordarea sprijinului financiar sub formă de primă compensatorie pentru cel de-al doilea an al intervalului pentru care sa efectuat evaluarea şi pentru care societatea poate beneficia conform prevederilor comunitare." De asemenea, prin adresa înregistrată la DGP AM POP sub nr. x din 09.03.2011, beneficiarul revine cu următoarea precizare:

"S.C. A. S.A. a primit suma compensatorie pentru anul 2008, iar în actuala cerere respectiv: x am solicitat acordarea sprijinului financiar pentru anul 2009.

Referitor la afirmaţiile echipei de control, în sensul că nu mai sunt valabile contractul de concesiune x/08.06.2007 încheiat cu ANPA si licenţele de acvacultura ridicate, recurenta menţionează faptul că exista contestaţii si procese pe rolul instanţelor privind acţiunile abuzive ale ANPA, acestea litigii fiind in curs de soluţionare .

Astfel, recurenta arată că actul abuziv si unilateral prin care ANPA a reziliat contractul de concesiune x/08.06.2007 a fost atacat de A., acţiune ce face obiectul dosarului x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, care in prezent este declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, iar actele abuzive si unilaterale prin care ANPA a desfiinţat licenţele de acvacultura, de asemenea, au fost atacate de A. si formează obiectul dosarului x/2015 inregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti si a cărui soluţionare este suspendata in prezent, in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pana la soluţionarea pricinii x/2015.

Transpare, de asemenea, ca fiind un abuz, faptul ca echipa de control impută reclamantei lipsa acestor licenţe, măsura dispusa printr-un act administrativ contestat de reclamantă in fata instanţei. mai ales ca pana in prezent nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila care sa stabilească legalitatea masurilor dispuse de ANPA-organism tot din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

De remarcat că actul abuziv si unilateral prin care ANPA "ar fi reziliat" contractul de concesiune x/08.06.2007 a fost emis in septembrie 2013, în vreme ce după acest moment societatea reclamantă a continuat sa exploateze suprafeţele piscicole pe care le foloseşte si in prezent, ANPA a continuat sa pretindă redevente inclusiv pentru suprafeţe de teren constatate, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, ca fiind proprietatea A. (Sentinţa civila nr. 581/11.04.2013 pronunţata in dosarul x/2012), iar utilizarea suprafeţelor piscicole este confirmata inclusiv prin Raportul CCAN nr. x/01.11.2013, despre care intimata nu aminteşte nimic, CCAN fiind tot un organism din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Legat de contractele de comodat pentru activele înstrăinate, acestea nu au fost solicitate in cadrul inspecţiei (inspecţie care in realitate nu s-a realizat).

De asemenea, recurenta menţionează că nu există in cuprinsul Ordinelor de finanţare nicio restricţie privind instrainarea sediilor (activelor) aferente suprafeţelor exploatate. In ceea ce priveşte digurile care au făcut obiectul vanzarii-cumpararii, acestea nu fac parte din suprafeţele aferente ordinului de finanţare

Echipa de control continua şirul abuzurilor, imputând reclamantei diverse neconcordante intre documentele emise de către autorităţile statului (respectiv ADS, CNAFP, ANPA, Autoritatea de Mediu, Apele Romane) si conţinutul dosarelor pentru obţinerea autorizaţiilor S.C. A. S.A.. Dupa cum reiese din răspunsurile ANPA si DGAMPOP se poate vedea faptul ca licenţele au fost eliberate corect, facandu-se indreptarea unor erori materiale conform suprafeţelor reale exploatate.

De altfel, suprafaţa de 977 ha este confirmata prin adresa Agenţiei Naţionale pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) nr. 8810/16.12.2010. care este concedentul cu care A. a incheiat contractul de concesiune x/08.06.2007 si in acelaşi timp ANPA este un organism tot din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Referitor la protocolul de predare primire al terenului de 20 ha luciu de apa din lacul Strachina si obligativitatea ANPA de a incheia un act aditional la contractul de concesiune pentru scăderea acestei suprafeţe, recurenta menţionează ca acesta s-a făcut abuiv, cu incalcarea legii. Mai mult decât atat, aceasta suprafaţa se afla in exploatarea S.C. A. S.A., neputand fi separata din suprafaţa totala a lacului Strachina 2, existând chiar si un litigiu iniţiat de pretinşii proprietari ai acestei suprafeţe, litigiu care s-a judecat in contradictoriu si cu ANPA ia instanţa a respins acţiunea dosar x/2013

In continuare, recurenta susţine că decizia nr. 3/05.07.2016 este nemotivată, existînd doar câteva paragrafe, expuse pe doar jumătate de pagina, (final pag 4 si inceput pag 5 din considerentele deciziei), pentru care comisia respinge contestaţia reclamantei.

Practic, membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei a arătat ca apreciază juste afirmaţiile făcute de către echipa de control în procesul-verbal contestat si ca nu pot contesta verificările întreprinse de către echipa de control.

Or, acesta era tocmai obiectul contestaţiei cu care au fost investita comisia de soluţionare a contestaţiei, respectiv acela de a analiza si stabili temeinicia si legalitatea verificărilor întreprinse de către echipa de control, de unde rezulta ca soluţionarea contestaţiei s-a făcut in lipsa unei analize si fara furnizarea argumentelor care au condus la pronunţarea acestei soluţii.

Un prim motiv de nelegaltiate invocat de reclamantă este acela că titlul de creanţă contestat nu este motivat sub aspectul temeiului legal invocat, fiind invocate, ca temei legal, doar acte administrative care nu sunt opozabile subscrisei si texte de lege din tratatul UE care impută in mod concret o eventuala neregula săvârşita de statul român, de care reclamant nu poate fi culpabilă.

Nici în procesul-verbal contestat şi nici în decizia de soluţionare a contestaţiei nu a fost descrisă o situaţie de fapt concretă care să poată fi reţinuta ca neregula săvârşita de reclamantă.

Din definiţia neregulii, aşa cum este prevăzută de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, rezulta ca abaterea de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si nerespectarea normelor legale sau contractuale, trebuie sa aiba ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori in numele lor si a bugetului naţional. Asa fiind, conform contractului de finanţare, neregula se traduce, întotdeauna, printr-un rezultat material negativ, o paguba efectiva, nu una potenţiala, si a cărei existenta si întindere trebuiau dovedite.

In acest sens, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 Curtea Constituţionala a admis excepţia de neconstituţionalitate constatând că prevederile art. 66 din ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt neconstituţionale.

In motivarea deciziei. Curtea Constituţionala a reţinut ca prevederile art. 66 aduc atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permit aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţi a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite in intervalul temporal In care era in vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003. legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării in vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic.

In consecinţa, Curtea Constituionala a statuat ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. x, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Aplicând principiul de mai sus in prezenta speţa, se observă că data săvârşirii neregulii reţinute in sarcina A. este data primirii compensaţiei, ce a fost acordată consecutiv în perioada 2008-2009, cand era in vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003.

Prin urmare, in condiţiile in care raportul juridic este supus reglementarilor legale in vigoare la data naşterii sale. Raportul juridic dedus judecaţii in prezenta cauza este guvernat, din perspectiva normelor de drept substanţial aplicabile, de prevederile O.G. nr. 79/2003 si nu de cele ale O.U.G. nr. 66/2011.

Asa fiind, existenta sau inexistenta in prezenta cauza a unei nereguli urmează a fi analizata prin raportare la definiţia acesteia cuprinsa in art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003. conform căreia: "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate in raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".

Din analiza prevederii legale anterior menţionate, rezulta ca existenta neregulii este condiţionata de producerea, in mod efectiv, a unui prejudiciu bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau bugetelor administrate de aceasta.

Din modul de redactare a textului de lege rezulta ca prejudiciul trebuie sa fie cert iar nu eventual, iar repararea acestuia presupune, in mod obligatoriu, dovedirea de către partea care il invoca, respectiv parata, a existentei actuale a acestuia, precum si a cuantumului prejudiciului.

Or, în cauză, nu s-a stabilit şi dovedit în ce modalitate a fost prejudiciat bugetul comunitar, in condiţiile în care din verificarea prevederilor din Ghidul Solicitantului pe măsura 2.2 si a prevederilor Regulamentului 1198/2006 rezultă doar ca plata compensatorie nu poate depasi 2 ani de la instituirea limitărilor impuse de includerea zonei in sit Natura 2000.

Prin urmare, toate celelalte clarificări şi precizări ale metodei de acordare şi de calcul a compensaţiei aparţin legiuitorului român, care nu a stabilit, in concret, care a fost prejudiciul suferit de bugetul Uniunii Europene.

Referitor la neregula stabilită de instituţia de control şi pentru care a fost retrasă finanţarea acordată reclamantei, potrivit căreia "formula de calcul stabilită prin cele două decizii ale CM POP a fost aplicata eronat", reclamanta susţine că toate aceste aspecte au mai fost statuate anterior, cu putere de lucru judecat (invocând in acest sens art. 431 alin. (2) si art. 435 alin. (2) noul C. proc. civ.) de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2577/13.09.2016, pronunţata in cauza x/2016, în sensul inexistenţei unei nereguli.

Faţă de toate argumentele dezvolatte pe larg în cererea de recurs, reclamanta solicită casarea in tot a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată.

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 3/05.07.2016, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.04.2016, precum şi anularea procesului-verbal menţionat.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, reclamanta a invocat, în susţinerea cererii de anulare a deciziei nr. 3/05.07.2016 încălcarea regulilor de procedură cu prilejul verificărilor finalizate prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare, precum şi greşita aplicare a normelor de drept material, incidente în cauză, susţinând recurenta reclamantă inclusiv faptul că în cauză a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Criticile de nelegalitate şi netemeinicie au fost sintetizate de judecătorul fondului după cum urmează:

- decizia prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă nu este motivată;

- controlul s-a realizat după expirarea perioadei de monitorizare;

- membrii echipei de control nu au fost prezenţi la efectuarea controlului în teren;

- în cuprinsul Raportului CCAN nr. x/01.11.2013 s-a constatat că nu există nereguli în derularea proiectului, astfel că nu era posibil să se stabilească ulterior că a fost încălcată legislaţia comunitară;

- este eronată concluzia organelor de control, în sensul că nu mai sunt valabile contractul de concesiune şi licenţele de acvacultură;

- în cuprinsul ordinelor de finanţare nu este inserată interdicţia înstrăinării activelor aferente suprafeţelor exploatate;

- încheierea actului adiţional, prin care s-a diminuat suprafaţa luciului de apă din lacul Strachina, s-a făcut abuziv;

- caracterul nelegal al compensaţia pentru pierderile aferente anului 2009.

În ordinea în care aceste motive de nelegalitate au fost dezvoltate de către reclamantă, prima instanţă a procedat şi la dezlegarea acestora, pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinţei civile nr. 2260 din 12 iunie 2017, legalitatea acestei hotărâri fiind la adăpost de critică.

Un prim motiv de nelegalitate a sentinţei civile anterior menţionate este circumscris dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susţinând recurenta că judecătorul fondului nu a făcut o analiză a problemei de drept deduse judecăţii, soluţia de respingere a acţiunii reclamantei nefiind precedată de argumentele pe baza cărora judecătorul fondului şi-a format convingerea.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă recurată dovedeşte, dincolo de orice echivoc, respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., care circumstanţiază conţinutul noţiunii de motivare a hotărârii judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., în cuprinsul considerentelor hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor .

Privind din această perspectivă sentinţa civilă atacată în prezentul recurs, Înalta Curte observă că instanţa fondului a procedat la analiza cererii de chemare în judecată şi a întâmpinării depuse la aceasta, a sintetizat argumentele subsumate motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă împotriva actelor deduse judecăţii şi apoi a abordat punctual aceste critici, înlăturând motivat argumentele reclamantei.

Prin urmare, nu se poate susţine incidenţa, în cauză, a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 teza I C. proc. civ.

În continuare, dezvoltând argumente ce pot fi circumscrise ipotezei vizate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă susţine că judecătorul fondului a încălcat principiul respectării propriei jurisprudenţe, afirmaţie raportată la faptul că au fost depuse la dosarul cauzei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în cauze cu obiect similar, unde soluţiile sunt diferite de cea din prezenta cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază faptul că incidenţa prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. reclamă demonstrarea încălcării sau aplicării greşite, de către instanţa fondului, a normelor de drept substanţial aplicabile cauzei, astfel că dezlegarea dată cauzei în mod diferit de cea însuşită de instanţă în alte cauze, fără a se dovedi efectul obligatoriu al acestor din urmă hotărâri, nu poate fi valorificată pe tărâmul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cât timp jurisprudenţa nu constituie izvor de drept.

Trecând la modalitatea concretă de rezolvare a fondului cauzei, Înalta Curte constată că în mod temeinic a înlăturat prima instanţă argumentele reclamantei, potrivit cărora decizia de soluţionare a contestaţiei nu este motivată, critica reclamantei sub acest aspect neavând suport, concluzie ce rezultă din simpla examinare comparativă a contestaţiei administrative şi a deciziei nr. 3/05.07.2016.

În al doilea rând, recurenta reclamantă a reluat, în recurs, critica potrivit căreia echipa de control din cadrul instituţiei pârâte nu mai putea efectua verificări asupra proiectului finanţat în cauză, fiind împlinită perioada de monitorizare.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă şi în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, potrivit Anexei nr. 1, pct. 2.2 alin. (2) la Ordinul de finanţare nr. x/23.12.2010, respectiv Ordinul de finanţare nr. x/05.05.2011 "DGP-AM POP are obligaţia să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum si pentru o perioadă de până la 3 ani de la data închiderii oficiale a POP 2007-2013", clauze contractuale pe care beneficiarul şi le-a însuşit prin semnarea ordinelor de finanţare.

În acelaşi sens, prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 instituie prescripţia dreptului de a stabili creanţa bugetară în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare.

Prin urmare, afirmaţiile recurentei reclamante, potrivit cărora verificarea proiectului în dezbatere s-a realizat după împlinirea termenelor legale maximal prevăzute în acest scop, sunt lipsite de temei, fiind corect înlăturate de prima instanţă.

În egală măsură se impune a fi înlăturată critica reclamantei cu privire la faptul că echipa de control nu s-ar fi deplasat în teren, în condiţiile în care procesul-verbal de constatare a neregulii statuează în sens contrar; în orice caz, după cum se va arăta în continuare, neregula reţinută în sarcina reclamantei şi care justifică restituirea finanţării nici nu reclama verificări faptice în teren.

În ceea ce priveşte neregula reţinută în sarcina sa, recurenta reclamantă invocă, astfel cum rezultă în cele mai sus menţionate, aplicarea retroactivă a legii, prevalându-se de dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

Faţă de cele menţionate de instanţa de contencios constituţional şi la faptul că a primit compensaţiile în dezbatere în perioada 2008-2009, când era în vigoare O.G. nr. 79/2003, recurenta susţine că în mod greşit a fost aplicată în cauză O.U.G. nr. 66/2011, şi, totodată, că definiţia neregulii trebuie raportată tot la prevederile O.G. nr. 79/2003, care condiţionau, însă, existenţa neregulii de dovada prejudicierii efective a bugetelor donatoare.

Contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că neregula esenţială reţinută în sarcina reclamantei s-a materializat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, neregulă reprezentată de faptul că a avut loc o modificare substanţială în legătură cu angajamentul A. S.A. de a respecta restricţiile prevăzute de legislaţia privind siturile natura 2000 pe toată perioada de monitorizare (5 ani de la semnarea Ordinului de finanţare).

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că, prin rezilierea contractului de concesiune, retragerea licenţelor de acvacultura, dar şi înstrăinarea bunurilor imobile aferente amenajărilor piscicole, toate în perioada de monitorizare a proiectelor, beneficiarul nu mai putut respecta angajamentul asumat la încheierea Ordinului de finanţare, fiind incidente prevederile art. 56 - Durabilitatea operaţiunilor, alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1198/2006. ale Ghidului Solicitantului - Măsura 2,2. "Măsuri de acva-mediu.. din 23 aprilie 2010. punctul 3.6 - Emiterea Ordinului de finanţare şi ale Anexei I la Ordinul de finanţare nr. x/23.12.2010. Articolul 1 - Obligaţii generale, alin. m. Astfel şi compensaţia acordată în valoare de 977.000,00 RON este stabilită ca şi neregulă conform ANEXEI I la Ordinul de finanţare nr. x/23.12.2010, Articolul 10 - Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării.

În fapt, s-a reţinut că, prin adresa nr. x/10.03.2016, emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, s-a dispus rezilierea Contractului de concesiune directă nr. x/08.06.2007 prin Notificarea de reziliere nr. x/11.09.2013, excluderea contestatorului din Registrul Unităţilor de Acvacultura (R.U.A.) şi anularea Licenţelor de acvacultura prin Decizia Preşedintelui A.P.N.A. nr. 28/30.01.2015 pentru Amenajările piscicole Strachina I - pepinieră şi Strachina I - crescătorie, prin Decizia Preşedintelui A.N.P.A. nr. 30/30.01.2015 pentru Amenajarea piscicolă Strachina II - crescătorie (situate în loc. Ţăndărei, jud. Ialomiţa) şi Decizia nr. 29/30.01.2015 pentru Amenajarea piscicolă Valea Ciorii -crescătorie (situată în com. Valea Ciorii, jud. Ialomiţa).

Pentru a obţine şi păstra contribuţia de la FEP - compensaţii pentru pierderile de producţie ca urmare a constrângerilor de mediu, beneficiarul trebuia să desfăşoare activitate în sectorul de acvacultura şi nu în ultimul rând acesta s-a angajat să respecte cel puţin 5 ani noile cerinţe referitoare la mediul acvatic, cerinţe ce depăşesc simpla aplicare a bunelor practici de acvacultura obişnuite. În acest sens, beneficiarul S.C. A. S.A. conform Ghidului Solicitantului, punctul 3.3 Lista documentelor anexate Cererii de finanţare, Acţiunea 3: Acvacultura durabila în Situri Natura 2000, punctul 14, semnează declaraţia de angajament din data de 26.08.2010 privind respectarea cel puţin 5 ani a noilor cerinţe referitoare la mediul acvatic, document obligatoriu pentru obţinerea compensaţiei pentru perioada 2008-2009 privind pierderile de producţie ca urmare a constrângerilor de mediu.

La data de 11.09.2013 ANPA a transmis S.C. A. S.A. Notificarea nr. x/11.09.2013 privind rezilierea de drept a Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. x/08.06.2007. Ca urmare a rezilierii contractului, s-a decis excluderea din Registrul Unităţilor de Acvacultura si anularea licenţelor de acvacultura ale S.C. A. S.A. prin decizii ale preşedintelui ANPA. Astfel, S.C. A. S.A. nu mai deţine: titlu valabil pentru terenul aflat permanent sub luciu de apă, aferent exploataţii lor pentru care a solicitat iniţial finanţarea nerambursabilă, modificând condiţiile proiectului iniţial si afectând astfel durabilitatea operaţiunii si nici licenţe de acvacultura valabile în baza cărora să desfăşoare activitatea autorizată de acvacultura, încălcând astfel obligaţiile asumate prin angajamentul semnat la depunerea cererii de finanţare. Contestatoarea nu a respectat angajamentul privind respectarea cel puţin 5 ani a noilor cerinţe referitoare la mediul acvatic, angajament ce avea ca termen limită data de 23.12.2015 (Ordin de finanţare nerambursabilă nr. 59/23.12.20101.

În aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut, circumscris elementului obiectiv al neregulii, că prin Hotărârea nr. 1 din 17.02.2016 a Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor S.C. A. S.A., publicată în Monitorul Oficial nr. 0978/09.03.2016, s-a hotărât prin majoritate de voturi, înstrăinarea următoarelor bunuri: Iazul şi E., iazurile Valea Bisericii 1, Valea Bisericii 2, Bitina 2, Cătruneşti 2, Cătruneşti 3, Hagieşti 1, Hagieşti 2, Dragoieşti 6, Crescătoria Scheauca (iazurile Trup A, Trup B, Trup C), Crescătoria şi pepiniera Strachina 1, Valea Bisericii 6, reprezintă o modificare substanţială a stării de fapt invocată pentru obţinerea compensaţiilor.

În atare context, în mod întemeiat a reţinut instanţa fondului că, din moment ce a înstrăinat în perioada de monitorizare activele pentru a căror folosire în condiţii restrictive a primit compensaţie cu obligaţia ca, cel puţin 5 ani, să respecte noile cerinţe referitoare la mediul acvatic (adică exploatarea în continuare a suprafeţelor respectiv conform legislaţiei privind siturile Natura 2000), reclamanta, prin această înstrăinare, nu îşi mai poate onora obligaţiile.

În fine, modificarea substanţială în legătură cu angajamentul A. S.A. de a respecta restricţiile prevăzute de legislaţia privind siturile natura 2000 pe toată perioada de monitorizare se reţine şi în raport de faptul că o suprafaţă de 20 ha - luciu de apă din Lacul Strachina nu se mai află în exploatarea reclamatei, prin aceasta afectându-se suprafaţa amenajării piscicole aflată în situl Natura 2000.

Examinând apărările formulate de reclamantă sub acest aspect, în mod întemeiat a subliniat prima instanţă lipsa de relevanţă a faptului contestării notificării privind rezilierea de drept a Contractului de concesiune nr. x şi, a deciziei privind excluderea A. S.A. din Registrul Unităţilor de Acvacultură şi de anulare a licenţelor de acvacultură nu atrage nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare, cât timp actele criticate continuă să-şi producă efectele până la suspendarea executării sau anularea acestora.

În ceea ce priveşte nemenţionarea explicită a interdicţiei de înstrăinare a bunurilor imobile aferente amenajărilor piscicole în cuprinsul ordinelor de finanţare, instanţa fondului a luat act că o atare afirmaţie este reală, însă, în egală măsură, se impune a se observa că o atare înstrăinare reprezintă o modificare substanţială a Acţiunii.

În ceea ce priveşte lipsa prejudiciului, Înalta Curte subliniază că noţiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legai încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din enunţarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea, în concret, a vreunui prejudiciu.

Nefondată este şi critica potrivit căreia instanţa fondului ar fi nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă face trimitere la sentinţa civilă nr. 2577/13.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII contencios administrativ şi fiscal însă, din cuprinsul acestei hotărâri rezultă faptul că recurenta din prezenta cauză nu a avut calitatea de parte.

În acest sens, este de subliniat faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale. Pe de o parte, legiuitorul a reglementat efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un fine de neprimire, împiedicând o nouă judecată când există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Pe de altă parte, legiuitorul, urmărind acelaşi scop al prezervării securităţii circuitului civil, a reglementat explicit prin Noul C. proc. civ. şi efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Ceea ce este esenţial pentru verificarea incidenţei efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat este a se stabili dacă în cele două cauze a fost tranşată aceeaşi chestiune litigioasă între părţi, nefiind relevant obiectul cauzei, însă absolut necesară identitatea de părţi.

Or, în condiţiile în care nu există o atare identitate între părţile din prezenta cauză şi cele din dosarul nr. x/2016 este evident că nu pot fi valorificate în prezentul proces cele dezlegate prin sentinţa civilă nr. 2577/13.09.2016.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2260 din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2020.