Hospital wins annulment of 130,845 RON EU-funding clawback over unreasoned administrative acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected the defendant Ministry's appeal as unfounded, upholding the court of appeal's decision (Sentinţa nr. 184/2017) that annulled the administrative acts (Decision nr. 867/21.02.2017 and the irregularities report nr. x/09.12.2016) which had imposed a budgetary claim of 130,845 RON against a hospital for alleged irregular EU-funded project implementation. The dispute arose in administrative litigation where the hospital challenged the recovery order; the court upheld the annulment because the administrative acts lacked sufficient reasoning—the control team failed to specify which functionalities were not implemented and the timing of alleged late implementation, despite the portal module being functional. Decisively, the court held that under the requirement of administrative act reasoning (per the principles applicable to administrative decisions and the relevant provisions of O.U.G. nr. 66/2011), insufficient reasoning renders the act unlawful and cannot be cured by the court supplementing evidence under art. 22 C. proc. civ.; furthermore, the first instance's reference to the claimant's lack of fault did not misapply the definition of "neregulă" (irregularity), as the unreasoned charge of late remedy meant no violation existed.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Hospital wins annulment of 130,845 RON EU-funding clawback over unreasoned administrative acts: 184/2017) that annulled the administrative acts (Decision nr. 867/21.02.2017 and the irregularities report nr. x/09.12.2016) which had imposed a budgetary claim of 130,845 RON against a hospital for alleged irregular EU-funded project implementation. The dispute arose in administrative litigation where the hospital challenged the recovery order; the court upheld the annulment because the administrative acts lacked sufficient reasoning—the control team failed to specify which functionalities were not implemented and the timing of alleged late implementation, despite the portal module being functional. Decisively, the court held that under the requirement of administrative act reasoning (per the principles applicable to administrative decisions and the relevant provisions of O.U.G. nr. 66/2011), insufficient reasoning renders the act unlawful and cannot be cured by the court supplementing evidence under art. 22 C. proc. civ.; furthermore, the first instance's reference to the claimant's lack of fault did not misapply the definition of "neregulă" (irregularity), as the unreasoned charge of late remedy meant no violation existed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for the procedural framework related to the appeal in administrative litigation.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 din data de 29 iunie 2017, reclamantul Spitalul de Recuperare "Sf. Gheorghe" Botoşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (MCSI -OIPSI), anularea Deciziei nr. 867/21.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. x/09.12.2016, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.12.2016, prin care s-a stabilit recuperarea creanţei bugetare în sumă de 130.845,00 RON şi a tuturor înscrisurilor subsecvente.
2. Hotărârea primei instanţei
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 184 din 5 decembrie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul de Recuperare "Sf. Gheorghe" Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi a anulat Decizia nr. 867/21.02.2017 şi Procesul-verbal nr. x/09.12.2016 de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, emise de pârât.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Recurentul-pârât susţine că hotărârea primei instanţa a fost luată pe baza unor motive şi considerente contradictorii, în sensul că, deşi recunoaşte temeinicia înscrisurilor contestate, soluţia adoptată este cea de anulare a acestora întrucât este inadecvat aspectată susţinerea privind insuficienta utilizare şi implementarea tardivă a proiectului de către beneficiar.
Recurentul-pârât consideră că aducerea în discuţie a "insuficientei motivări a remedierii tardive" poate fi realizată doar dacă judecătorul consideră că probele depuse în dosar nu conduc la lămurirea pricinii.
Potrivit disp. art. 22 C. proc. civ., judecătorul poate să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri, astfel că acesta are obligaţia să pună în discuţie necesitatea administrării şi a altor probe decât cele propuse de părţi.
Solicitările de această natură din partea instanţei pot fi aduse în discuţie pe parcursul desfăşurării procesului şi nu prin reţinerile din cuprinsul sentinţei.
Mai arată recurentul-pârât, că instanţa de fond s-a subrogat activităţilor echipei de control, precizând că ar fi putut stabili săvârşirea unei nereguli de către reclamant, dacă ar fi avut probe suficiente în acest sens.
De asemenea, prima instanţă reţine că nu poate aprecia nici asupra culpei reclamantului, însă a dispus anularea actelor contestate, fără o motivare temeinică şi clară asupra fondului cauzei.
Recurentul-pârât invocă şi interpretarea eronată a noţiunii de "neregulă", cât şi a calităţii actelor administrative contestate.
Judecătorul fondului adaugă la lege, deoarece nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 nu se regăseşte termenul de "culpă" ca formă a vinovăţiei.
Răspunderea civilă delictuală atrasă de constatarea "neregulii" există şi se angajează fără vinovăţia dovedită sau prezumată a persoanei răspunzătoare .
Acesta este şi motivul pentru care, susţine recurentul-pârât, natura juridică a corecţiei financiare aplicate în urma constatării "neregulii" este cea de natură administrativă, fără a avea caracterul unei sancţiuni penale sau contravenţionale.
În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond leagă noţiunea de neregulă de cea de vinovăţie cu scopul vădit de a răsturna sarcina probei ce îi revine reclamantului, în seama autorităţii, când, în realitate, reclamantul este cel care are obligaţia probării acţiunii formulate.
Instanţa de fond a ignorat şi situaţia (de fapt şi de drept) care a impus emiterea actelor administrative contestate, iar remedierea neregulilor la sfârşitul perioadei de durabilitate nu este de natură să demonstreze funcţionalitatea platformei care trebuia să fie exploatată în mod intensiv.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În cuprinsul primei critici, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a luat hotărârea pe baza unor motive şi considerente contradictorii, în sensul că, deşi recunoaşte temeinicia actelor contestate, dispune totuşi, anularea acestora.
Critica este nefondată, Înalta Curte constatând că în cuprinsul considerentelor sentinţei de fond, nu este recunoscută niciun moment aşa-zisa "temeinicie a actelor contestate".
Dimpotrivă, prima instanţă remarcă existenţa unei insuficiente motivări în cuprinsul actului administrativ atacat, a susţinerii echipei de control privind insuficienta utilizare şi implementarea tardivă a modulului "Portal" din cadrul proiectului.
Aşadar, judecătorul fondului constată că nu este îndeplinită o condiţie de legalitate a actului administrativ atacat şi anume, motivarea acestuia.
Nemotivarea actului administrativ sau insuficienta motivare conduce la anularea actului, pentru lipsa elementelor de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
Motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată actului emis şi să prezinte de o manieră clară raţionamentul ce a condus la emiterea lui.
Or, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nu au fost specificate funcţionalităţile care nu au fost implementate, dimpotrivă s-a arătat că modulul este funcţional, dar nu este folosit în niciuna din componentele sale.
Conform actelor dosarului, concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că subcomponenta de interfaţă între pacienţi şi serviciile medicale oferite nu este utilizată, dar această neutilizare este datorată populaţiei, în special cea din mediul rural, deşi reclamanta a luat toate măsurile necesare promovării utilizării portalului.
În ceea ce priveşte necontestarea utilizării sub capacitate a funcţionalităţii nodului Portal, instanţa de recurs reţine că această concluzie a primei instanţe nu se dovedeşte a fi contradictorie cu soluţia pronunţată, deoarece ceea ce a condus la anularea actului administrativ atacat a fost insuficienta motivare a acestuia în privinţa existenţei unei "probleme de oportunitate a investiţiei" şi care au fost momentele şi aspectele faţă de care s-a apreciat că a existat o "implementare tardivă" a funcţiilor echipamentului.
Referitor la obligaţia primei instanţe de a dispune administrarea oricăror probe care pot conduce la soluţionarea corectă a cauzei, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. nu pot fi invocate în vederea administrării de probatoriu pentru complinirea motivării actului administrativ.
2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-pârât susţine că prima instanţă a interpretat eronat noţiunea de "neregulă", astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, adăugând la lege, prin analizarea culpei beneficiarului.
Este adevărat că neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate", însă referirea instanţei de fond la faptul că "nu poate aprecia nici cu privire la culpa reclamantului în săvârşirea unei atari abateri", nu are semnificaţia interpretării şi aplicării greşite a dreptului material incident.
Anterior acestei concluzii, instanţa de fond a arătat foarte clar că actul administrativ contestat nu conţine o motivare suficientă pentru ca judecătorului să poată analiza conţinutul acestuia, în sensul că pârâtul nu a specificat funcţionalităţile care nu au fost implementate, respectiv data la care acestea trebuiau să fie funcţionale şi nu au fost constatate ca disponibile, ci, dimpotrivă, funcţionalitatea nu a fost contestată, astfel că neregula imputată - remediere tardivă - nu există.
În aceste condiţii, este evident că reclamantul nu se face vinovat de săvârşirea vreunei abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate şi nu se poate vorbi de culpă sau alt element al vinovăţiei.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor împotriva sentinţei nr. 184 din 05 decembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 octombrie 2020.