Distinction between legal domicile and chosen procedural address in determining exclusive territorial jurisdiction for administrative claims by judges

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei anularea deciziei/hotărârii nr. 4/04.07.2019 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desfăşurat în perioada iunie - noiembrie 2019, a Hotărârii nr. 1202/15.07.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători din data de 17.09.2019 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă împotriva Hotărârii nr. 1202/15.07.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători (neredactată), constatarea împrejurării că îndeplineşte condiţia vechimii de cel puţin 18 ani în funcţiile prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stabilită prin art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/20004 pentru participarea la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte dc Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Bacău a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a a şi admis-o prin sentinţa civilă nr. 14/2020.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 14/2020 din data de 28.02.2020 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând, în esenţă că interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere domiciliul la care reclamantul locuieşte în fapt, efectiv şi care corespunde realităţii, şi nu cel declarat, formal.

Având în vedere că din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul are domiciliul în fapt în municipiul Bucureşti (reclamantul este judecător la Curtea de apel Bucureşti, iar prin cererea de chemare în judecată şi-a ales domiciliul în municipiul Bucureşti), Curtea de Apel Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 02.06.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2020

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 563 din data de 08 iulie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bacău competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, din cererea de chemare în judecată, dar şi din copia cărţii de identitate, depusă de reclamant la fila x, verso (dosarul Curţii de Apel Bacău), rezultă că reclamantul are domiciliul în Bacău, Judeţul Bacău, iar împrejurarea că reclamantul şi-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obligaţia reclamantului de a se adresa instanţei de la domiciliul său.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Problema ce a declansat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural, de locuinţă oficială, legală sau de locuinţă declarată, aleasă pentru comunicarea actelor de procedură.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte, în regulator de competenţă reţine că cererea adresată instanţei de contencios administrativ a fost întemeiată şi motivată în raport de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 07.01.2020.

Prin urmare, astfel cum, de altfel, şi ambele instanţe aflate în conflict au reţinut, în stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii pe rolul Curţii de Apel Bacău - 07.01.2020, potrivit cărora:

"3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Problema care a generat prezentul conflict negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a menţionat un domiciliu în Bacău, judeţ Bacău şi un alt domiciliu " ales" în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 5, birou E60, desemnându-se deopotrivă şi ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură.

Totodată, prin Cererea depusă instanţei învestite - Curtea de Apel Bacău - şi anexată la dosar, reclamantul a menţionat expres că are domiciliul în Bacău, anexând, ca dovadă, şi copia cărţii sale de indentitate, vizată pentru conformitate cu originalul, din cuprinsul căreia se constată că nu mai există menţiuni cu privire la o altă adresă de reşedinţă, unde reclamantul ar fi putut locui în baza unei vize de flotant.

Deopotrivă, remarcă Înalta Curte că reclamantul este judecător la Curtea de Apel Bucureşti iar sediul Curţii de Apel Bucureşti, unde acesta îşi desfăşoară activitatea, se află exact la domiciliul " ales " de parte pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv în Bucureşti, str. x.

Raportat la aceste date, instanţa învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţine că, astfel cum în mod corect şi Curtea de Apel Bucureşti a menţionat, faptul că reclamantul şi-a ales domiciliul "pentru comunicarea actelor de procedură", la adresa locului său de muncă, sediul Curţii de Apel Bucureşti, nu prezintă nici o relevanţă din perspectiva dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează obligaţia reclamantului " persoană fizică" de a se adresa exclusiv instanţei de la "domiciliul său".

De altfel, aceste norme legale, de strictă interpretare, au şi fost avute în vedere de reclamant care a sesizat Curtea de Apel Bacău, ca instanţă competentă exclusiv, prin raportare la domiciliul său legal, situat în Bacău, Judeţ Bacău. Chiar şi în ipoteza în care reclamantul nu-şi avea domiciliul legal în Bacău, ci în Bucureşti, dreptul său de a opta să fie judecat de Curtea de Apel Bacău trebuia respectat, raportat la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ce reglementează o competenţă facultativă în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", cum este şi cazul reclamantului din speţa de faţă, încadrat ca judecător la Curtea de Apel Bucureşti, aceste dispoziţii fiind eludate de Curtea de Apel Bacău.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie şi o competenţă teritorială alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului.

Faptul că reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată şi "domiciliul ales în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 5, birou E60, desemnându-se şi ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură", nu este relevant din punctul de vedere al stabilirii competenţei, ci doar din perspectiva modului de îndeplinire a procedurii de citare, partea dorind să sublinieze faptul că, desi are domiciliul legal în Bacău, doreşte ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la adresa din Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 5…., acesta fiind "domiciliul ales" pentru comunicarea actelor de procedură, dispoziţiile art. 155 alin. (6) din C. proc. civ. dând posibilitatea persoanei fizice să fie citată, în cazul în care nu locuieşte la domiciliu, " la reşedinţa cunoscută ori la locul ales..".

Dacă, pentru stabilirea competenţei, ne-am raporta la dispoziţiile art. 155 alin. (6) C. proc. civ., respectiv " locul ales" de parte, oriunde declară aceasta că locuieşte efectiv, s-ar înfrânge voinţa legiuitorului privind competenţa teritorială exclusivă, dând posibilitatea părţilor să-şi aleagă instanţa la care doresc să se judece, prin simpla indicare a unui domiciliu ales, fără nici o formă legală.

Faptul că, prin articolul 155 alin. (6) C. proc. civ. legiuitorul a permis persoanelor fizice ca, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu să fie citate la locul ales de ele, eventual, la locul unde îşi desfăşoară activitatea curentă, nu înseamnă că acestea au deopotrivă şi posibilitatea de a-şi alege instanţa competentă să le judece, atribuind acestui " loc ales", valoarea juridică a domiciliului legal.

În condiţiile în care în contenciosul administrativ, competenţa este una exclusivă, nu alternativă, Înalta Curte reţine că, în lipsa menţiunilor din cartea de identitate, dovada domiciliului sau a reşedinţei, cu viză de flotant, pentru determinarea instanţei competente să judece litigiul, nu poate fi făcută prin raportare la locul ales pentru comunicarea actelor de procedură, fiind vorba de noţiuni distincte.

Cum domiciliul reclamantului, conform actului de indentitate ataşat la dosarul Tribunalul Bacău, se află în Municipiul Bacău, iar dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevăd o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea instanţei sesizate de reclamant, respectiv Curtea de Apel Bacău, avându-se în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ..raportat la calitatea reclamantului, de judecător la Curtea de Apel Bucureşti.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii formulată de reclamantul A., domiciliat în Bacău, str. x,sc. B, judeţ Bacău în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., având domiciliul legal în Municipiul Bacău, judeţ Bacău şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Splaiul Independenţei nr. 5, etaj. 1, biroul E60, sector 5 (sediul Curţii de Apel Bucureşti, persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură fiind A.) în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în Bucureşti, str. x, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.