Negative jurisdictional conflict resolved: jurisdiction fixed with Iași Tribunal on claimant's choice under Law No. 544/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să fie obligat pârâtul să respecte şi să aplice dispoziţiile Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.095.860 euro şi suma de 500 euro pe lună reprezentând chirie aferentă apartamentului proprietate începând cu data de 01.01.2019 până la data predării apartamentului, precum şi obligarea pârâtei să elibereze apartamentul ocupat abuziv de B..

La termenul de judecata din data de 13.12.2019, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Iaşi, exceptie pe care o va solutiona cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1699/2019/CA din data de 23.12.2019 Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă că Tribunalul Iaşi nu este competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză in conditiile in care sediul autorităţii publice chemate în judecată se află în mun. Bucureşti (fiind vorba de Guvernul României).

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 24.03.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi nr. 5079/99/2019.

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2982 din data de 15 iulie 2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, pentru litigiile de genul celui ce face obiectul prezentei cauza, întemeiat pe prevederile Legii nr. 544/2001 s-a prevazut la art. 22 alin. (1) din aceasta lege o norma de competenta teritoriala specială si alternativa, fie in favoare sectiei de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul, fie in favoarea celui in a cărui raza se afla sediul autorităţii ori al instituţiei publice, alegerea uneia dintre aceste doua instante apartinand, evident, reclamantului la momentul introducerii actiunii.

Avand in vedere ca reclamantul din prezenta cauză domiciliaza in judetul Iasi, iar actiunea a fost initial introdusa de acesta la Tribunalul Iasi- sectia a II a civilă, de contencios administrativ si fiscal, este evident ca acesta a optat pentru instanta de la domiciliul sau si nu exista argumente juridice care sa justifice declinarea competentei de solutionare a cauzei, din punct de vedere teritorial, in favoarea instantei de la sediul paratului.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că cererea adresată instanţei de contencios administrativ a fost întemeiată şi motivată în raport de dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, reclamantul solicitând obligarea pârâtului Guvernul României să respecte şi să aplice dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi deopotrivă obligarea acestuia la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.095.860 euro şi la plata sumei de 500 euro pe lună reprezentând chirie aferentă apartamentului proprietate începând cu data de 01.01.2019 până la data predării apartamentului, precum şi obligarea aceleiaşi autorităţi la eliberarea apartamentului ocupat abuziv de B..

Prin urmare, astfel cum, de altfel, şi ambele instanţe aflate în conflict au reţinut, în stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii pe rolul Tribunalului Iaşi - 19.08.2019, potrivit cărora:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice."

Contrar opiniei exprimate de Tribunalul Iaşi, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că, raportat la textul de lege anterior citat, acesta reglementează o competenţă teritorială alternativă şi nu una exclusivă, între instanţa de la domiciliul reclamantului şi cea de la sediul autorităţii pârâte, în speţă între domiciliul reclamantului A., situat în satul Valea Lupului, str. x, comuna Miroslava, judeţ Iaşi şi cea de la sediul pârâtului Guvernul României, situat în Municipiul Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, reclamantul fiind cel ce are dreptul de a opta între cele două instanţe deopotrivă competente - Tribunalul Iaşi, respectiv Tribunalul Bucureşti, această alegere fiind opozabilă atât instanţei de judecată, cât şi pârâtului.

În condiţiile în care reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în cauza de faţă reclamantul şi-a exercitat dreptul exclusiv de opţiune în favoarea instanţei de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Iaşi, nu există argumente juridice care să determine stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii formulate reclamantul A., şi domiciliul în sat Valea Lupului, str. x, comuna Miroslava, jud. Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în mun. Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sector 1 în favoarea Tribunalului Iasi, secţia de contencios administrativ si fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 şi opţiunea reclamantului de a se judeca la instanţa competentă de la domiciliul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.