Negative conflict of jurisdiction in pension recalculation: exclusive territorial competence based on legal domicile versus de facto residence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 19.09.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019, ca urmare a disjungerii pronunţate prin încheierea din data de 19.09.2019 în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 Bucureşti), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 Bucureşti) - prin Direcţia Generală Juridică a M.Ap. N., Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcţia Generală Juridică, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 Bucureşti, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 BUCUREŞTI - prin Direcţia Generală Juridică, C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti şi C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică, cu citarea în cauză a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, recalcularea tuturor soldelor lunare încasate în perioada 01.09.2017 - 24.12.2018 şi plata diferenţelor rezultate în urma recalculării, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective; precum şi obligarea pârâţilor la majorarea soldei lunare brute cu 7,5% conform art. 19 din Anexa VI, capitolul II secţiunea a 3-a din Legea nr. 153/2017 şi plata diferenţelor rezultate în urma recalculării, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 558/2020 din data de 17.02.2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi reţinând, în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi la domiciliul reclamantului, situat în judeţul Mehedinţi, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Mehedinţi.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 22.05.2020 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 281/2020 din data de 03 iulie 2020 Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Mehedinţi, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, reclamantul, locuieşte efectiv în Municipiul Bucureşti, fiind beneficiarul unui contract de închiriere din data de 04.01.2018. Mai mult decât atât, reclamantul manifestă o împotrivire, dorind ca judecata să aibă loc la Tribunalul Bucureşti, instanţă pe care a ales-o şi în circumscripţia căreia îşi desfăşoară viaţa de zi cu zi.

În privinţa noţiunii de domiciliu în mod tradiţional, a reţinut Tribunalul Mehedinţi că s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde locuieşte efectiv, invocându-se şi dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, ce prevăd că domiciliul persoanei fizice este acolo unde declară că are locuinţa principală.

Ţinând cont de declaraţia reclamantului, întărită de contractul de închiriere din care rezultă că viaţa sa de zi cu zi are loc în Municipiul Bucureşti a apreciat Tribunalul Mehedinţi că soluţionarea acestui litigiu ar trebui să aibă loc la Tribunalul Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte în acord cu Tribunalul Bucureşti, în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, reţine că, raportat la statutul reclamantului, ce a avut calitatea de cadru militar, fiind, prin urmare, funcţionar public cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data înregistării iniţiale a litigiului pe rolul instanţei de judecată - 13.mai 2019 - sub nr. de dosar x/2019, care prevăd următoarele:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său"

În prezenta cauză, aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie o competetenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acestuia, sau cu locul unde acesta îşi desfăşoară activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt, eventual cu locuinţa unde aceasta îşi desfăşoară activitatea profesională, apreciind că acestea nu pot constitui temei al stabilirii competenţei, ele având relevanţă sub aspectul comunicării actelor de procedură.

Faptul că, prin articolul 155 alin. (6) C. proc. civ. legiuitorul a permis persoanelor fizice ca, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu să fie citate la locul ales de ele, eventual, la locul unde îşi desfăşoară activitatea curentă, nu înseamnă că acestea au deopotrivă şi posibilitatea de a-şi alege instanţa competentă să le judece, atribuind acestui " loc ales", valoarea juridică a domiciliului legal.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, incidente în cauză, rezultă că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Înalta Curte apreciază că cele reţinute de Tribunalul Mehedinţi, în sensul că "reclamantul manifestă o împotrivire, dorind ca judecata să aibă loc la Tribunalul Bucureşti, instanţă pe care a ales-o şi în circumscripţia căreia îşi desfăşoară viaţa de zi de zi", nu pot avea nici o valoare juridică, în condiţiile în care normele legale ce reglementează competenţa teritorială de soluţionare a litigiului - respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004- sunt de strictă interpretare şi instituie o competenţă exclusivă, nu alternativă, legiuitorul nelăsând la latitudinea reclamantului să-şi aleagă instanţa unde doreste să fie judecat, acesta neavând drept de opţiune între mai multe instanţe.

Or, a considera că domiciliul reclamantului este reprezentat de locul unde îşi are reşedinţa înseamnă a da eficienţă dispoziţiilor art. 88 din C. civ. potrivit cărora reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară şi a ignora norma incidentă în speţa de faţă, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum din copia actului de identitate al reclamantului, depusă la dosarul Tribunalului Bucureşti rezultă că acesta are domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu-Severin, judeţ Mehedinţi, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a stabili competenţa de soluţionare în primă instanţă a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 Bucureşti), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 bucureşti) - prin Direcţia Generală Juridică a M.A.P.N., Comisia de Contestaţii din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcţia Generală Juridică, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 Bucureşti, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică, C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti şi C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competent după domiciliul legal al reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., cu domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu-Severin, judeţ Mehedinţi şi cu reşedinţa în Bucureşti, str. x, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 Bucureşti), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (UM 02505 bucureşti) - prin Direcţia Generală Juridică a M.A.P.N., Comisia de Contestaţii din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, Unitatea Militară nr. 02576, Unitatea Militară nr. 02576 - prin Direcţia Generală Juridică, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale - prin Direcţia Generală Juridică, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 Bucureşti, B. - ordonator de credite şi comandantul U.M. 02576 bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică, C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti şi C. - contabil şef al U.M. 02576 Bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.