Tardive motivation of appeal against constitutional exception ruling in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, obiectul cauzei fiind conflict de interese/incompatibilitate, constatat de pârâtă.

Prin prezenta sesizare, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 87 alin. (1) lit. "g" din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 22 iulie 2020 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, referitoare la art. 87 alin. (1) lit. "g" din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, ca nefondată, în cauza în materia contenciosului administrativ şi fiscal privind pe reclamantul A., reprezentat convenţional de B., cu sediul în Bucureşti, str. x, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Integritate, cu sediul în Bucureşti, Bd. x, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. x, sector 5 şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu sediul în Bucureşti, având cod de identificare fiscală x.

II. Totodată, a respins şi excepţiile de nelegalitate a - Protocoalelor de cooperare încheiate între A.N.I. - A.N.A.F. şi A.N.I. - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, ca inadmisibile - pronunţare instanţă prin încheierea din 24 martie 2020.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., menţionând în declaraţia de recurs că va motiva recursul după ce va lua la cunoştinţă de motivarea Încheierii, aceasta nefiind încă motivată.

Motivele de recurs au fost apoi transmise instanţei de fond - Curtea de Apel Bacău - pe e-mail, de recurentul - reclamant A., în data de 16.10.2020 şi înaintate de această instanţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.10.2020.

Deşi nu a încadrat criticile sale, în mod expres, în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut în esenţă recurentul că, încheierea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, dat fiind că instanţa de fond s-a pronunţat pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, cu depăşirea competenţelor legale.

Faţă de conţinutul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 singura instanţă competentă care se poate pronunţa cu privire la constituţionalitatea unei prevederi cuprinse într-o lege este Curtea Constituţională a României, instanţele judecătoreşti nefiind competente să soluţioneze astfel de cereri.

Curtea de Apel Bacău trebuia doar să analizeze îndeplinirea condiţiilor ce se impun a fi îndeplinite pentru invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei prevederi legale şi să se pronunţe în consecinţă exclusiv asupra sesizării Curţii Constituţionale, în nici un caz pe fondul excepţiei invocate.

Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, susţine recurentul că, raportat la ipotezele reglementate de art. 29, toate cerinţele de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate sunt întrunite, motiv pentru care instanţa de fond trebuia să admită cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale şi să dispună sesizarea acesteia cu privire la neconstituţionalitatea art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Mai mult decât atât, susţine în continuare recurentul că motivarea instanţei de fond din cuprinsul Încheierii este nelegală şi de neînţeles şi prin raportare la dispoziţiile invocate în cuprinsul acesteia " instanţa constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 504 C. proc. civ. şi va respinge sesizarea, ca nefondată", în condiţiile în care art. 504 C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate în materia contestaţiei în anulare, instituţie care nu este incidentă sub nicio formă în prezenta cauză.

Recurentul menţionează că nu poate fi de acord cu raţionamentul instanţei de fond, care a apreciat în mod eronat/nejustificat că este competent să sooluţioneze pe fond excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea Încheierii recurate şi în rejudecare să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi pe cale de consecinţă, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţonalitate, solicitând deopotrivă admiterea cererii de suspendare a judecăţii în prezenta cauză până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant au formulat întâmpinări ambii intimaţi-pârâţi, solicitând în esenţă respingerea recursului şi menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă, ca fiind temeinică şi legală.

A susţinut în esenţă intimatul-pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului că Protocolul cu nr. 105.683 (alocat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), respectiv cu nr. 18/SG (alocat de Agenţia Naţională de Integritate), ambele din data de 10.07.2008, având ca obiect asigurarea accesului gratuit al Agenţiei Naţionale de Integritate la informaţiile privind datele înregistrate în registrul comerţului computerizat, prin Serviciul RECOM online al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului a fost încheiat în condiţii de legalitate.

La rândul său, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate susţine că, prin excepţia invocată recurentul a urmărit a se stabili, după pronunţarea Curţii Constituţionale a României, dacă a desfăşurat o activitate comercială care să-l facă incompatibil cu funcţia publică îndeplinită.

Astfel, recurentul vizeaza obţinerea unei decizii cu rezervă de interpretare. Din motivele pe care se întemeiază excepţia se poate observa că acestea privesc aplicarea legii şi nu o excepţie de neconstituţionalitate.

Practic, autorul aşteaptă ca instanţa de contencios constituţional să se substituie instanţei de judecată, ceea ce este nepermis.

În continuare, intimata-pârâtă invocă practica constantă a Curţii Constituţionale, menţionând că, sub aparenţa unor critici formulate cu titlu generic privind incompatibilităţile prevăzute pentru aleşi locali, autorul excepţiei solicită, în fapt, interpretarea dispoziţiilor legale privind aceste incompatibilităţi, aspect care excede competenţei Curţii Constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprundenţa Curţii Constituţionale, instanţa de fond a considerat că, atât soluţia cât şi considerentele cuprinse îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat, constatându-se că soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate este temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ia act de faptul că toate criticile formulate de recurent vizează doar soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul -reclamant, nu şi soluţia pronunţată prin aceeaşi încheiere, pe excepţiile de nelegalitate.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - reclamant pe fondul recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 iulie 2020, Înalta Curte, va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul prevăzut la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte motivarea recursului, urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. la care fac trimitere prevederile art. 487 C. proc. civ.

Astfel, examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, o apreciază ca fiind întemeiată, sens în care urmează să anuleze recursul, ca tardiv motivat, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:

"(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare . . . . . . . . . .", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Totodată, art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că, raportat la data pronunţării Încheierii recurate, respectiv 22 iulie 2020, declararea recursului în data de 24 iulie 2020, pe fax (dosar), s-a făcut cu respectarea celor 48 de ore prevăzute de art. 5 teza a II-a din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveşte motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a menţionat expres prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precizând că va motiva recursul după ce va lua la cunoştinţă de motivarea încheierii recurate, acest demers procedural fiind permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de acelaşi termen de 48 de ore, însă, calculat de la data comunicării încheierii recurate, pentru a formula şi depune motivele recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare către părţi a încheierii de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată încheierea atacată la data de 04.08.2020, astfel încât termenul de motivare a recursului începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 07.08.2020, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 182 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază recursul sau la data de 16 octombrie 2020, prin poşta electronică (e-mail), astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanţei de recurs, peste termenul legal, ce s-a împlinit la data de 07.08.2020, aceasta fiind ultima zi de motivare a căii de atac.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac, după data de 07.08.2020, respectiv la data de 16.10.2020, Înalta Curte constată că recursul este motivat cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, astfel cum s-a constatat, recurentul a motivat recursul după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul- reclamant nici nu a solicitat repunerea sa în termen.

Astfel, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este tardiv motivat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv motivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.