Suspension of proceedings due to pendency of parallel litigation challenging identical administrative acts and legal incompatibility in union appointments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019/a2 la data de 26.09.2019, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici, C., D., E., F., G., H. şi I., au solicitat instanţei:

- să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în ceea ce priveşte art. 2 alin. (2) pct. b şi art. 7 pct. 5 şi 6;

- să constate nulitatea deciziilor de numire în funcţie şi de stabilire a indemnizaţiei de căttre Consiliul Uniunii, pe motiv de incompatibilitate şi conflict de interese: E., C., D., F.,

- să dispună obligarea Uniunii să comunice deciziile prin care s-a stabilit iondemnizaţiile cuvenite pentru această funcţie,

- să constate nulitatea absolută a deciziilor Uniunii de numire în funcţie şi de stabilire a indemnizaţiei, pe motiv de incompatibilitate şi de conflict de interese;

- să dispună în solidar obligarea pârâţilor E., C., D., F., G., H., la despăgubiri materiale de 50.000 RON,

- să dispună în solidar obligarea pârâţilor E., C., D., F., G., H., I., la despăgubiri morale în cuantum de 25.000 euro, pentru fiecare.

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea acţiunii privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii UNIUNEA NAŢIONALĂ a NOTARILOR PUBLICI din România, F., I., G., E., C., D. şi H., până la soluţionarea dosarului x/2018

Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în data de 22 ianuarie 2020 de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., fără a încadra expres criticile în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Au susţinut în esenţă recurenţii că instanţa în mod eronat a apreciat îndeplinirea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în prezentul dosar s-a solicitat, de asemenea, anularea parţială a Hotărârilor nr. 47/2013 şi nr. 19/2014, emise de Consiliul Uniunii.

În dosarul nr. x/2018 situaţia este identică, în sensul că cei trei notari din echipa de control sunt şi membrii în Consiliul Uniunii şi membrii în Corpul de Control al Preşedintelui, inovaţie a Uniunii, cu 2 corpuri de control al Uniunii, cu acelaşi obiect de activitate. Situaţia este identică cu dosarul precedent.

În prezentul dosar, menţionează recurenţii că au solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 47/2013 şi a Hotărârii nr. 19/2014, în ceea ce-i priveşte pe membrii din colegiul director al CNP Oradea, E., C. şi D..

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului au formulat întâmpinări intimaţii-pârâţi H., Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, I., F., în cuprinsul cărora au invocat nulitatea recursului, pe considerentul că recurenţii nu au motivat în drept cererea de recurs şi nu au indicat în concret un motiv de casare.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia şi menţinerea soluţiei de suspendare a judecăţii prezentului litigiu, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, întrucât judecarea mai întâi a acestuia va dezlega problemele de drept deduse judecăţii şi în prezentul dosar.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 18.10.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând Încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

În prealabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a analiza mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar.

Astfel, examinând cererea de recurs formulă de recurenţii -reclamanţi, prin raportare la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că, în esenţă, aceştia critică încheierea recurată sub aspectul aplicării greşite de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., aceste critici putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când " prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., fiind norme de procedură.

Faptul că în cererea de recurs nu a fost indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu atrage nulitatea cererii, căci, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ. "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire."

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, ca neîntemeiată, criticile formulate de recurenţii-reclamanţi putând fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând pe fond recursul ce face obiectul judecăţii, din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, judecătorul fondului făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.

Reţine Înalta Curte că, pentru a suspenda judecata cauzei pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa este datoare să aibă în vedere legătura dintre cauze. Astfel, ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Analizând litigiul de faţă din această persectivă, constată instanţa de control judiciar că, iniţial, prin cererea de chemare în judecată, recurenţii -reclamanţi au solicitat instanţei următoarele:

- să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în ceea ce priveşte art. 2 alin. (2) pct. b şi art. 7 pct. 5 şi 6;

- să constate nulitatea deciziilor de numire în funcţie şi de stabilire a indemnizaţiei de căttre Consiliul Uniunii, pe motiv de incompatibilitate şi conflict de interese: E., C., D., F.,

- să dispună obligarea Uniunii să comunice deciziile prin care s-a stabilit iondemnizaţiile cuvenite pentru această funcţie,

- să constate nulitatea absolută a deciziilor Uniunii de numire în funcţie şi de stabilire a indemnizaţiei, pe motiv de incompatibilitate şi de conflict de interese;

- să dispună în solidar obligarea pârâţilor E., C., D., F., G., H., la despăgubiri materiale de 50.000 RON,

- să dispună în solidar obligarea pârâţilor E., C., D., F., G., H., I., la despăgubiri morale în cuantum de 25.000 euro, pentru fiecare.

Ulterior, prin Cererea precizatoare, înregistrată la data de 14.11.2019 recurenţii - reclamanţi şi/au modificat/precizat pretenţile formulate prin cererea introductivă, solicitând următoarele:

- Anularea Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, respectiv articolul 2 alin. (2) pct. b, art. 7, pct. 5 şi 6, respectiv Hotărârea nr. 19/2014 a Consiliului Uniunii şi Hotărârea nr. 91/2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici, Hotărârea nr. 5/2018 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici, în ceea ce priveşte pe: C., D., E., F., G., H., I., pe motiv de incompatibilitate şi motiv de interese,

- Obligarea pârâţilor la prezentarea hotărârilor, deciziilor prin care s-au stabilit indemnizaţiile pentru Corpul de Control al Uniunii pentru toţi pârâţii,

- Anularea acestor hotărâri, decizii prin care s-au stabilit indemnizaţiile pentru Corpul de Control al Uniunii, pentru toţi pârâţii, ca nelegale şi netemeinice,

- Restituirea indemnizaţiilor încasate în baza acestor decizii către Uniunea Naţională a Notarilor Publici,

- Obligarea pârâţilor C., D., E., F., G., H., I., în solidar cu Uniunea Notarilor Publici, la despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 25.000 Euro, pentru fiecare reclamant.

Deopotrivă, constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. de dosar x/2018, aceeaşi reclamanţi, respectiv A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii J., Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Oradea, să oblige pârâţii să prezinte deciile pe ultimii 5 ani, prin care Consiliul Uniunii l-a numit la J. membru în Comisia de control a Uniunii, să constate că este incompatibilitate între calitatea de membru în Consiliul Uniunii şi membru în echipa de control a Uniunii, şi să fie obligat pârâtul J. să restituie sumele încasate în această calitate.

Prin sentinţa nr. 54/2019 a Tribunalului Bihor, pronunţată în acest dosar, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Acţiunea a fost precizată ulterior de către reclamanţi, în faţa Curţii de Apel Oradea, aceştia solicitând instanţei:

- obligarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici să comunice deciziile prin care s-a stabilit calitatea de membru în Corpul de control a Preşedintelui a pârâtului J. şi deciziile prin care s-a stabilit indemnizaţia cuvenită acestuia pentru exercitarea acestei funcţii,

- să se constate nulitatea deciziilor de numire în funcţie a pârâtului J. şi de stabilire a indemnizaţiei pe motiv de incompatibilitate şi conflict de interese,

- să se anuleze Hotărârea nr. 9/2015 a Uniunii Notarilor Publici, prin care pârâtul J. a fost numit memmrbu în echipa de control a Preşedintelui pentru controlul de la Oradea,

- să se anuleze Hotărârea nr. 19/14.03.2014 emisă de Consiliul Uniunii, în ceea ce-l priveşte pe pârâtul J.,

- să fie obligat pârâtul J. să restituie Uniunii Naţionale a Notarilor Publici suma de 15.000 RON, încasată în calitate de membru în corpul de control al preşedintelui,

- să fie obligat pârâtul J. să restituie Camerei Notarilor Publici Oradea suma de 5000 RON reprezentând diurnă, cazare pentru controalele din Oradea,

- să fie obligată Uniunea Naţională a Notarilor Publici să emită o decizie de eliberare a pârâtului J. din funcţia de membru în Corpul de control al Preşedintelui.

Prin sentinţa civilă nr. 177/CA/2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, instanţa a dispus, printre altele:

"Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtei Uniunea Naţională a Notarilor Publici să comunice reclamanţilor hotărârile prin care l-a numit pe pârâtul G., ca membru în Corpul de Control al Preşedintelui şi de stabilire a indemnizaţiei cuvenite pentru exercitarea acestei calităţi, invocată din oficiu de către instanţă,

- Admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea Dispoziţiei de control nr. 9/2015 a Uniunii Notarilor Publici şi a Hotărârii nr. 19/14.03.2014 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în ceea ce priveşte numirea pârâtului G., invocată de pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici,

- Respinge, ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii G. şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici.

- Admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere prvind: obligarea pârâtei Uniunea Naţională a Notarilor Publici să comunice reclamanţilor hotărârile prin care l-a numit pe pârâtul H. ca membru în Corpul de Control al Uniunii, membru în Corpul de Control al Preşedintelui şi de stabilire a indemnizaţiei cuvenite, constatarea că, prin Hotărârea nr. 19/2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici pârâtul H. a fost numit membru în Corpul de Control al Uniunii, incompatibilitatea acestuia cu funcţia de membru în Consiliul Uniunii şi obigarea să restituie sumele încasate cu titlu de indemnizaţie pentru această funcţie.

- Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea art. 7, pct. 4,5 şi 6 din Hotărârea nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici, invocată de pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici.

- Respinge, ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici, H., Casa de Pensii a Notarilor Publici şi Camera Notarilor Publici".

Analizând dosarul de faţă, prin raportare la obiectul dosarului nr. x/2018, ce vizează mai multe acţiuni conexe formulate de aceeaşi reclamanţi, ce au calitatea de recurenţi în prezenta cauză, urmare a admiterii excepţiei litispendenţei, respectiv conexităţii (acţiuni ce au făcut obiectul dosarelor înregistrate sub nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2019, t/2019, s/2019, q/2019, toate trimise la primul dosar înregistrat, respectiv la dosarul nr. x/2018) se constată că şi în prezenta cauză se contestă legalitatea aceloraşi acte administrative, ce au mai fost deduse judecăţii unei alte instanţe, respectiv Hotărârea nr. 47/2013 şi Hotărârea nr. 19/2014 şi, deşi obiectul şi părţile celor două dosare nu sunt identice, între acestea există o strânsă legătură de cauzalitate, astfel cum în mod judicios a constatat şi instanţa de fond.

În condiţiile în care petitele referitoare la anularea Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, art. 7, pct. 5 şi 6 şi a Hotărârii nr. 19/2014 emisă de Uniunea Naţională a Notarilor Publici, în ceea ce-i priveşte pe doi dintre intimaţii-pârâţi din prezenta cauză, respectiv H. şi G., au fost deja analizate de către o altă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 177/27.11.2019, fără a fi însă soluţionate definitiv, apreciză Înalta Curte că, în mod corect instanţa de fond a suspendat judecata litigiului de faţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. legătura dintre cele două dosare fiind evidentă.

Deopotrivă, reţine instanţa de control judiciar că, în mod temeinic judecătorul fondului a constatat că petitele referitoare la anularea Hotărârii nr. 5/2018 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi la constatarea incompatibilităţii pârâtului I., obligarea acestuia la restituirea indemnizaţiilor primite în calitate de membru în Corpul de control al Uniunii şi a Hotărârii nr. 91/2014 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, ce fac de asemenea obiectul prezentului litigiu, au mai fost analizate anterior prin sentinţa nr. 151/16.10.2019, respectiv prin sentinţa nr. 188/12.12.2019, ambele emise de Curtea de Apel Oradea, în prezent acestea aflându-se în faza de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Şi din această perspectivă, apreciază instanţa de control judiciar că măsura suspendării este oportună, evitându-se astfel pronunţarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.

De altfel, chiar recurenţii-reclamanţi au recunoscut faptul că situatia din dosarul de faţă este identică cu cea din dosarul nr. x/2018 " în prezentul dosarul noi am solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 47/2013 şi Hotărârea nr. 19/2014 . . . . . . . . . .".

Împrejurarea că, în prezenta cauză figurează şi alţi intimaţi-pârâţi (respectiv E., C. şi D.) nu prezintă relevanţă sub aspectul legalităţii măsurii dispusă de instanţa de fond, în condiţiile în care suspendarea facultativă nu presupune existenţa unei identităţi totale a părţilor, importantă fiind legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Astfel, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Oradea, au fost soluţionate, în primă instanţă, deocamdată, mai multe dintre petitele care se regăsesc şi în prezentul dosar, dar şi reţinând că în calea de atac a recursului, soluţiile care pot fi pronunţate pot tranşa definitiv litigiul dintre părţi, inclusiv în privinţa unor dosare ulterior înregistrate, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că se impune suspendarea judecăţii litigiului de faţă, până la soluţionarea definitivă a dosarului anterior menţionat, legătura dintre acestea şi oportunitatea, fiind judicios determinate de către acesta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, instanţa de fond în mod corect făcând aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1).pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat, menţinându-se astfel măsura suspendării judecăţii pricinii ce face obiectul dosarului nr. x/2019-P.I, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019-P.I., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.