Inapplicability of insolvency suspension to performance bond release claims not constituting claims against debtor’s estate

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pronunţată să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009 în conformitate cu dispoziţiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei; să se constate că a încetat obligaţia reclamantei de garantare pentru buna execuţie ca o consecinţă a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă; să fie obligată pârâta de rândul 1 la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanţiei de bună execuţie în sumă de 425.735 RON, consemnată de reclamanta în contul x deschis la BRD Group Societe Generale S.A. - Sucursala Oradea; în subsidiar să se pronunţe o hotărâre care să suplinească acest acord în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Prin sentinţa civilă nr. 1063/CA/2019 din data de 04 septembrie 2019 Tribunalul Hunedoara a respins excepţiile prematurităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii Complexul Energetic Hunedoara S.A. - Sucursala Electrocentrale Deva, respingând şi acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. şi Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. - Sucursala Electrocentra Deva.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., acest recurs fiind înregistrat la data de 14.11.2019 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2018

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin încheierea din 09 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 09 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru continuarea judecăţii recursului.

În motivarea recursului s-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţine în esenţă recurenta că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a încălcat, respectiv a aplicat greşit norma de procedură prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, susţine recurenta că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de o acţiune în constatare, nu în realizare, în condiţiile în care se solicită prin acţiune să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2019 în conformitate cu dispoziţiile art. 12.4 din contract din culpa exclusivă a pârâtei; să se constate că a încetat obligaţia sa de garantare pentru buna execuţie ca o consecinţă a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă.

Ca un al doilea aspect, în ceea ce priveşte ultimele 2 capete de cerere, acestea nu vizează nici o creanţă asupra averii debitoarei, raportat la două motive:

- în speţă este vorba despre îndeplinirea unei obligaţii " de a face", deci nu are nici o legătură cu averea debitoarei, garanţia ce se solicită a fi eliberată, nu restituită, neaparţinând acesteia, deci nu face parte din averea sa, ci aparţine recurentei-reclamante.

Consideră aceasta că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate în textul de lege.

Astfel, în mod profund nelegal a reţinut prima instanţă faptul că "finalitatea prezentei acţiuni este obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie", aceasta calificând în mod eronat cererea ca fiind una în " restituirea" garanţiei, când în realitate este vorba despre obligarea pârâtei de a -şi da acordul în vederea eliberării garanţiei.

Invocă astfel prevederile art. 13 din Contract, din conţinutul cărora rezultă că această garanţie de bună execuţie se află într-un cont ce aparţine recurentei şi nu debitoarei, din partea acesteia având nevoie doar de un acord scris în vederea eliberării garanţiei.

Susţine recurenta ca, din răspunsul la interogatoriu, ataşat la dosarul Tribunalului Hundoara, debitoarea a recunoscut, fără echivoc, că titularul contului de garanţii este S.C. A. S.R.L.. Astfel, prima instanţă a calificat greşit cererea sa introductivă şi nici nu a pus în discuţia părţilor o asemenea calificare, încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Consideră recurenta că instanţa trebuia să analizeze, raportat la petitul acţiunii şi la probele administrate în cauză, dacă în speţă este, într-adevăr, incidenţă situaţia prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi dacă prezenta acţiune este strict de competenţa judecătorului sindic sau nu.

Totodată, apreciază recurenta că prima instanţă a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 6 C. proc. civ. refuzând în mod nelegal să judece cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care soluţionarea unei cereri în constatarea rezilierii contractului şi în obligarea debitoarei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării unei sume de bani ce-i aparţine recurentei - reclamante, nu intră strict în competenţa judecătorului sindic, aşa cum aceasta este reglementată la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, nefiind cereri aferente procedurii insolvenţei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine recurenta-reclamantă că, prin hotărârea pronunţată instanţa a dispus suspendarea întregii cauze, deci a tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă, în considerente menţionează doar motivele de suspendare a capătului de cerere privind restituirea garanţiei de bună execuţie, astfel că, în ceea ce priveşte primele două capete de cerere, respectiv, constatarea rezilierii contractului şi constatare încetării obligaţiei de garantare, hotărârea de suspendare este nemotivată, nefiind menţionat nici un motiv pentru care s-a dispus suspendarea acestor capete de cerere.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine recurenta că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1270 C. civ., a art. 1550, 1552 C. civ., norme de drept material.

Consideră că prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile contractuale în totală contradicţie cu acordul părţilor. Invocă deopotrivă şi dispoziţiile art. 1554 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora " 3) Contractul reziliat încetează doar pentru viitor".

Solicită astfel admiterea recursului, cum a fost formulat.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în insolvenţă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susţine în esenţă societatea că poate dispune de această sumă de bani, având dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, suma putând să fie eliberată în condiţiile expres prevăzute în contractul de lucrări, motiv pentru care apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 18.06.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport cu motivele de casare invocate şi de apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că, în esenţă, prin criticile aduse Încheierii recurate din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta invocă încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Constată însă Înalta Curte că aceasta este o normă de drept material, nu de drept procesual, motiv pentru care urmează ca toate criticile formulate de parte în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât priveşte criticile circumscrise de recurenta - reclamantă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, constatând că încheierea atacată îndeplineşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse în mod corespunzăror argumentele ce au condus la formarea convingerii instanţei ce a pronunţat hotărârea supusă analizei instanţei de recurs.

Instanţa de control judiciar, contrar celor susţinute de recurenta - reclamantă, nu poate aprecia că hotărârea este nemotivată, pe considerentul că instanţa nu a analizat suspendarea judecăţii în raport de fiecare capăt de cerere al acţiunii, nefiind obligată de nici o normă legală să procedeze astfel.

Chiar dacă suspendarea a fost dispusă prin raportare la capătul III de cerere, ce vizează obligarea pârâtei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanţiei de bună execuţie, în sumă de 425.735 RON, instanţa nu era obligată să motive această măsură în raport de fiecare capăt de cerere. Nici instituţia disjungerii nu ar fi fost operabilă, în considerarea faptului că între capătul de cerere ce vizează constatarea " ca fiind reziliat contractul de lucrări . . . . . . . . . .", constatarea încetării obligaţiei de garantare pentru buna execuţie şi obligarea pârâtei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanţiei de bună execuţie, există o legătură indisolubilă, ce impune judecarea lor împreună.

Verificând conţinutul încheierii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse în considerentele hotărârii, în mod clar şi logic, argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, nefiind identificate nici motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta- reclamantă este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte îl apreciază ca fiind incident în cauză, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel cum şi Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, prin acţiunea ce face obiectul litigiului, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009 în conformitate cu dispoziţiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei;

- să se constate că a încetat obligaţia reclamantei de garantare pentru buna execuţie ca o consecinţă a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă;

- să fie obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanţiei de bună execuţie în sumă de 425.735 RON, consemnată de reclamanta în contul x deschis la BRD Group Societe Generale S.A. - Sucursala Oradea;

- în subsidiar, să se pronunţe o hotărâre care să suplinească acest acord în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Prin sentinţa nr. 601/F/14.11.2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2016 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., fiind numit administrator judiciar provizoriu pe B., care va îndeplini atribuţiile prev. de art. 58 din Legea 85/2014 şi orice atribuţii prevăzute de lege sau care vor fi stabilite de judecătorul sindic în interesul procedurii.

Curtea de Apel Alba Iulia, reţinând că finalitatea prezentei acţiuni constă în obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie, a apreciat că obiectul cauzei vizează realizarea unei creanţe asupra averii debitorului şi valorificarea acesteia se va putea face numai îri cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de admitere a creanţei, sens în care a tăcut aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/3014, suspendând soluţionarea cauzei.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de prima instanţă, care reflectă o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în raport cu obiectul litigiului şi cu titularul garanţiei de bună execuţie, cu modalitatea de constituire a acestei garanţii şi modalitatea de restituire a acesteia, stabilite de părţi în cadrul contractului ce l-au încheiat.

Astfel, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 " (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. In cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Deci, pentru a fi incidente prevederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2006 este necesar ca acţiunea judiciară, extrajudiciară sau măsurile de executare silită să tindă la realizarea creanţelor asupra averii debitorului, acest text având drept scop concentrarea tuturor litigiilor, având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului - sindic.

Analizând obiectul litigiului, reţine înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat a se constata ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei, a se constata că a încetat obligaţia sa de garantare pentru buna execuţie, ca o consecinţă a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă şi a fi oblicată pârâta la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanţiei de bună execuţie în sumă de 425.735 RON, iar în subsidiar să fie pronunţată o hotărâre care să suplinească acest acord, în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Se constată astfel că atât cel de-al doilea capăt al cererii, cât şi cel ce vizează eliberarea garanţiei de bună execuţie, sunt subsidiare celui ce vizeaza rezilierea contractului de lucrări, din culpa exclusivă a intimatei -pârâte -debitoare Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., fiind o consecinţă a rezilierii acestui contract.

Pentru a se aprecia însă, dacă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este imperios necesar a se clarifica dacă " garanţia de bună execuţie", ce se doreşte a fi eliberată, reprezintă o creanţă "asupra averii debitoarei " Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Analizând conţinutul Contractului de lucrări încheiat între părţi, nr. APL 54/INV din data de .06.11.2009, se contată că, în cadrul acestuia S.C. Electrocentrale -Deva S.A. are calitate de achizitor, iar S.C. A. S.R.L., de executant.

La articolul 13 din contract " Clauze Specifice" se menţionează următoarele:

13. Garanţia de bună execuţie a contractului

13.1 - (1) Executantul se obligă să constituie garanţia de bună execuţie a contractului în cuantum de 6 % din preţul contractului fără TVA

Garanţia de bună execuţie se constituie prin reţineri succesive din facturi. În acest sens executantul va deschide un cont la dispoziţia achizitorului, la BRD - Sucursala Oradea în care va depune înainte de semnarea contractului 0,5 % din valoarea contractului fără TVA (adică 215.200 RON) . . . . . . . . . .

13.3. Achizitorul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu îşi execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligaţiile asumate prin prezentul contract . . . . . . . . . .

13.4. Achizitorul se obligă să restituie garanţia de bună execuţie etapizat, după cum urmează:

a) 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie în termen de 14 zile de la data întocmirii Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi înlăturarea obiecţiunilor/deficienţelor menţionate în aceasta, dacă beneficiarul nu a formulat până la acea dată nici o reclamanţie de executare a garanţiei de bună execuţie, iar riscul de vicii ascunse este minim şi cu condiţia emiterii Certificatului de recepţie la terminarea lucrărilor.

b) 30 % din valoarea garanţiei de bună execuţie în termen de 14 zile de la data aprobării Procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor şi cu condiţia emiterii Certificatului de recepţie finală, dacă beneficiarul nu a formulat până la această dată nici o reclamanţie de executare a garanţiei de bună execuţie.

Analizând astfel conţinutul contractului, ce reprezintă " legea părţilor", se constată că, deşi contul ce reprezintă garanţia de bună execuţie este la " dispoziţia" sa, titularul acestuia este totuşi recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., debitoarea având doar "dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu îşi execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligaţiile asumate prin prezentul contract . . . . . . . . . .".

Astfel, constată Înalta Curte că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că, garanţia de bună execuţie, ce se solicită a fi eliberată, nu face parte din " averea " debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., aflată în insolvenţă, titularul contului fiind S.C. A. S.R.L..

Această situaţie de fapt este confirmată chiar de debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în cadrul răspunsului dat la interogatoriul formulat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., debitoarea recunoscând faptul că titularul contului de garanţii este S.C. A. S.R.L..

Astfel, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care contul reprezentând garanţia de bună execuţie este deschis pe numele S.C. A. S.R.L. şi nu pe numele debitoarei aflate în insolvenţă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.. iar prin acţiunea ce face obiectul litigiului solicitarea de eliberare a garanţiei de bună execuţie, este subsidiară cererii de reziliere a contractului de lucrări încheiat între cele două părţi, din culpa exclusivă a pârâtei, fiind o consecinţă a rezilierii contractului, nu intra în competenţa judecătorului sindic să analizeze modul de îndeplinire a contractului, ci a instanţei de drept comun, prin raportare la dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.

Este adevărat că finalitatea acţiunii constă în obligarea debitoarei la eliberarea garanţiei de bună execuţie, în cuantum de 425.735 RON, însă, acesta este o cerere subsidiară, instanţa având de analizat în principal dacă, raportat la obligaţiile fiecărei părţi, astfel cum au fost asumate prin contract şi la modul cum acestea şi le-au îndeplinit, se poate constata ca fiind reziliat contractul de lucrări, din culpa exclusivă a pârâtei - debitoare aflată în insolvenţă - Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.. eliberarea garanţiei de bună execuţie fiind deci, o consecinţă a modului în care fiercare parte şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile asumate prin contract.

Ori, chestiunile legate de modul de executare a contractului nu vor fi analizate de judecătorul sindic, în cadrul procedurii speciale a insolvenţei, reglementată de Legea nr. 85/2014, ci de instanţa de drept comun, în speţa de faţă de Curtea de Apel Alba Iulia, în calea de atac a recursului, prin raportare la criticile aduse hotărârii recurate.

Înalta Curte are în vedere si dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Titlul II Secţiunea a II-a din Legea nr. 85/2014, conform cărora " 2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora."

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, raportat la obiectul litigiului de faţă, ce nu vizează realizarea unei creanţe asupra averii debitoarei, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care apreciază că în mod greşit s-a dispus suspendarea judecăţii acestuia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că, în mod greşit Curtea de Apel Alba Iulia a- interpretat dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., casarea Încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza la instanţa de fond - Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru continuarea judecăţii pricinii ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2020.